Vagonul 13

Asa a fost sa fie, numarul 13! Ba chiar la un moment dat am si circulat cu viteza 313, calatoria însa a fost... una de lux! Dar sa încep cu începutul.
Am facut rezervarile la TGV prin internet, alegând oferta din pagina oficiala a companiei feroviare franceze. Biletele platite prin card ne-au parvenit acasa prin posta. Pentru 130 euro de persoana, am obtinut bilete la clasa întâi pentru dus si la clasa a doua pentru întors. Bineînteles ca nu am stat mult pe gânduri daca sa accept sau nu! :)
De când s-a introdus legatura de tren direct din orasul nostru si pâna în Paris, am mai calatorit, dar doar la clasa a doua - si chiar daca ma repet, trebuie sa spun ca linia este deosebit de confortabila! În plus si foarte rapida - în cinci ore si jumatate esti transportat din centrul orasului Augsburg, în centrul capitalei Frantei!
Calatoria la clasa întâi a fost o premiera pentru noi si o calific drept exagerat de luxoasa! Vagoanele de clasa întâi (ca de altfel si cele de clasa a doua) nu sunt compartimentate. Sirurile de fotolii se întind de-a lungul peretilor vagonului, câte doua pe o parte si câte unul pe cealalta si spatiile dintre scaune sunt generoase. Fiecare fotoliu are butoane pentru radio si pentru reglajul înclinarii spatarului, de la pozitie în 90° pâna la apoape 150°, fara sa deranjeze persoana din spatele. Fiecare loc are masa rabatabila si fiecare grup de doua fotolii are priza pentru conectarea aparatelor electronice la curent.
Pe când înca mai admiram ferestrele mari si curate si mângâiam plusul pufos al fotoliilor, au aparut pe culoar doi însotitori de bord împingând un carucior, exact ca la avion. Ni s-a urat bun venit si ni s-au înmânat câte un pachet cu mâncare si cate un pahar cu ceai si unul cu cafea. Apoi cei doi s-au îndepartat, nu înainte de a zâmbi si de a ne ura Bon voyage! A fost practic un pleonasm :))) cum altfel sa fie o calatorie în astfel de conditii?!

Pentru ca era ora micului dejun (sapte si zece minute), am desfacut cutia cu surprize: un foi-etaj cu sunca, rosie si ardei, un cronulet, un pachetel cu unt si un borcanel cu marmelada, un iaurt cu crutoane, o placinta cu stafide, un sfert de litru de suc de portocale, zahar si doua cutiute cu lapte condensat pentru cafea sau ceai, plus tacâm din plastic transparent si servetel. Noi am avut sandwichuri pregatite de acasa, pentru ca nu am stiut de acest tratamen ;) Bineînteles ca nu am putut mânca nici jumatate!
Apoi mi-am scos netbook-ul si când m-am plictisit, m-am jucat cu aparatul de fotografiat urmarind ecranul care afisa viteza de deplasare :) Am calatorit cu 250-300 km/h. Pe anumite portiuni si de durata scurta, am atins chiar 320 kilometri pe ora!

Putin înainte sa ajungem la destinatie, am trecut în vagonul restaurant - curiosi ce fel de vin se serveste. Un superb Bordeau, Merlot-Cabernet si singurul minus acordat ar fi pentru paharele din plastic care ne-au fost oferite. Fotografiile cu imagini distorsionate sunt facute în geamul trenului, la trecerea prin tunel.


La ora 12:35 am coborât la capat de linie, în Paris Gare de l’Est!


De admirat: peroanele garii au culoare pentru persoanele nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere!