[continuare la Întâlnirea cu colegii de liceu (1)]
[...] În curtea scolii* am remarcat o noua sala de sport cu etaj si... mai departe ne-a luat valul nostalgiilor. Înaintând timid printre grupurile de actuali absolventi ce purtau graduate cap, baloane si esarfe colorate, am început sa descoperim fete cunoscute. Pe unii dintre colegi nu i-am recunoscut imediat, însa "medalionul-fotografie" primit de la comitetul de organizare ne-a scutit de orice confuzie. Fiecare clasa (am fost cinci clase absolvente!), a avut cel putin un coleg inimos care a preluat sarcina de organizator si a investit timp spre a ne tine la curent în legatura cu desfasurarea evenimentului ce are loc la fiecare cinci ani.Pâna la discursul oficial, pentru care am fost invitati în Sala Festiva "Emil Cioran"(Cioran a fost deasemenea absolvent al liceului nostru, în anul 1928), am avut timp sa ne îmbratisam, sa schimbam ultimile noutati, sa ne cautam simpatiile din timpul liceului, sa facem fotografii. Actualul director al colegiului, fost lazarist - o generatie înainte de a noastra, a rostit câteva cuvinte emotionante, tipice unor astfel de întâlniri, am tinut împreuna un moment de reculegere în amintirea profesorilor si colegilor care s-au stins din viata, apoi în frunte cu profesorii-diriginti ce aveau catalogul sub brat si pe acorduri de "Gaudeamus Igitur" ne-am retras pe clase, în sali de curs sau laborator. A urmat apelul - ca pe vremuri, si fiecare a avut onoarea sa povesteasca pe scurt ce a mai facut în ultimii cinci ani, de la ultima întâlnire. Din clasa mea, nu au raspuns "prezent" decât jumatate din colegii de odinioara. Ne-am bucurat pe rând pentru micile si marile realizari din viata privata sau cariera profesionala a fiecaruia, am mângâiat pupitrele vechi, am privit cu drag tabla mânjita de creta si... ne-am despartit. Dar numai pentru doua ore, pentru ca la ora 15 a început BANCHETUL! :)
Aranjati "la patru ace" si însotiti de parteneri, ne-am prezentat la sala Resturantului Silva, unde am continuat povestile, împletindu-le cu dansul si voia-buna. Ne-am mai demonstrat înca o data ca am ramas tineri si stim sa ne distram, ca prieteniile sunt trainice, ca bucuriile sau necazurile care au trecut peste noi în viata nu ne-au deformat caracterele, ca scoala de pe bancile careia am pornit în lume a format oameni de calitate, ca am fost uniti si asa suntem si acum. Profesorilor le-au râs sufletele!
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore.
_________________________________________________________Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore.
- *) Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, înființat în 1692 - este ca vechime, a doua instituție de învățământ din Sibiu (cea mai veche fiind Colegiul Național "Samuel von Brukenthal" care este un liceu cu predare în limba germană). Printre fostii elevi si absolventi, se numara: Gheorghe Lazăr, Miron Cristea, Zaharia Boiu, Valeriu Braniște, Ilie Măcelariu, Ștefan Octavian Iosif, Octavian Smigelschi, Axente Sever, August Treboniu Laurian, Octavian Goga, Aurel Vlaicu, Onisifor Ghibu, Hermann Oberth, Toma Dordea, Aurel Bărglăzan, Emil Cioran, Paul Goma, Virgil Vătășianu, Nicolae Manolescu.
deci, daca am inteles eu bine la fiecare 5 ani va reintalniti acolo?
RăspundețiȘtergeredoamne cat de frumos trebuie sa fie!
nu multi fac asa...
Sunteti foarte frumosi!
RăspundețiȘtergereAmintiri vii pline de emotii.
Multe personalitati au "tocit" bancile scolii tale.
O placere sa te citesc, mai Carmen!
RăspundețiȘtergereTe pup tare!
Frumoase intalniri, frumoase amintiri! Din nefericire, putini mai organizeaza astfel de evenimente - nici eu, nici Cristi n-am prea avut parte... Dar n-am putut sa nu remarc sala de clasa rooooz!
RăspundețiȘtergerece frumos! acum inteleg de ce erai pe aceeasi lungime de unda cu mine, dupa ce povestisem de intalnirea mea :)
RăspundețiȘtergere