Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
duminică, 2 august 2026
Biroul de Ajustare și Captura — două povești moderne despre destin, control și adevăr
Regizorul George Nolfi a preluat această idee în anul 2011 și a transformat-o într-o lume complexă. Filmul The Adjustment Bureau – Biroul de Ajustare – cunoscut în unele localizări comerciale sub titlul Gardienii destinului – amplifică tot ce în nuvelă era doar sugerat și construiește un univers coerent: agenți, uși care se deschid spre alte locuri, hărți vii ale destinului și prezența enigmatică a Conducătorului – The Chairman. Dintr-o povestire de câteva pagini a rezultat un film care vorbește despre liberul arbitru, decizii, iubire și curajul de a ieși din traseul impus.
Filmul îi are ca protagoniști pe Matt Damon și Emily Blunt, doi actori care dau greutate emoțională unei povești ce putea rămâne pur conceptuală. Împreună, reușesc să transforme o premisă SF într-o poveste umană, credibilă, cu momente care emoționează.
<<– L-ați întâlnit deja… Toată lumea a făcut-o. Conducătorul se arată fiecăruia în felul său, de aceea puțini își dau seama când se întâmplă.
– Este un fel de probă?
– Într-un fel, da, totul este un test. Pentru fiecare dintre noi, chiar și pentru cei din Biroul de Ajustare. David, tu ai riscat totul pentru Elise. Iar Elise, când ai trecut prin ușa de la Statuia Libertății alături de David, ai făcut același lucru. Asta m-a inspirat. Și se pare, și pe superior.
– Scrisoarea din mâna ta are asta legătură cu noi?
– Da…
– Ce scrie acolo?
– Că circumstanțele care vă privesc pe amândoi sunt o abatere serioasă de la Plan. De aceea, Conducătorul l-a rescris. Mulți oameni urmează drumul pe care îl stabilim noi, prea speriați ca să vadă altul. Dar, din când în când, apar oameni ca voi, care trec peste toate obstacolele pe care le așezăm în fața lor. Oameni care înțeleg că liberul arbitru e un dar pe care îl poți folosi doar dacă lupți pentru el. Cred că acesta este adevăratul Plan al Conducătorului, ca într-o zi să nu mai fim noi cei care scriu Planul, ci voi.>>
Filmul a fost primit critici surprinzător de bune pentru un SF romantic. Are 7.0 pe IMDb și 72% pe Rotten Tomatoes, semn că a reușit să atingă publicul prin ideea centrală - destinul nu este o linie dreaptă, ci o hartă care se poate rescrie dacă ai curajul să o faci (Filmul este disponibil pe Amazon Prime Video).
Într-un registru diferit, dar cu aceeași preocupare pentru adevăr, control și libertate, BBC a lansat serialul Captura (titlul original The Capture), un thriller britanic de conspirație creat și scris de Ben Chanan.
Filmul a fost primit critici surprinzător de bune pentru un SF romantic. Are 7.0 pe IMDb și 72% pe Rotten Tomatoes, semn că a reușit să atingă publicul prin ideea centrală - destinul nu este o linie dreaptă, ci o hartă care se poate rescrie dacă ai curajul să o faci (Filmul este disponibil pe Amazon Prime Video).
Într-un registru diferit, dar cu aceeași preocupare pentru adevăr, control și libertate, BBC a lansat serialul Captura (titlul original The Capture), un thriller britanic de conspirație creat și scris de Ben Chanan.
Dacă filmul Biroul de Ajustare vorbește despre Planul modificat de Conducător, serialul Captura explorează un alt tip de intervenție – manipularea digitală a imaginilor, inteligența artificială și felul în care realitatea poate fi remodelată în timp real.
Serialul nu se bazează pe un roman, ci pe un scenariu original, construit pentru a surprinde tensiunile lumii moderne. Deepfake‑urile, supravegherea omniprezentă, propaganda și puterea tehnologică devin instrumente narative care pun aceeași întrebare esențială ca și filmul lui Nolfi – cât control avem, de fapt, asupra propriului destin?
Distribuția este solidă - Holliday Grainger, Callum Turner, Ron Perlman, Famke Janssen, Ben Miles, Indira Varma. Fiecare aduce o nuanță diferită într-o poveste care crește de la sezon la sezon, păstrând ritmul, tensiunea și atmosfera matură care au definit serialul încă de la început.
Serialul Captura are trei sezoane – 1 (2019), 2 (2022) și 3 (2026).
Serialul a fost primit foarte bine pentru un thriller britanic cu accente SF, un gen care rareori îmbină tensiunea politică cu întrebări filosofice despre adevăr. Are 7.8 pe IMDb și un scor solid pe Rotten Tomatoes (97%), semn că publicul și criticii au rezonat cu tema centrală — realitatea nu mai este un dat, ci un construct care poate fi rescris dacă cineva are puterea tehnologică să o facă (Serialul este disponibil pe MGM+).
Așa cum Biroul de Ajustare vorbește despre destinul modificat de Conducător, Captura arată cum adevărul însuși poate fi ajustat, pixel cu pixel. Ambele producții, în registre diferite, ating aceeași idee profundă — libertatea nu este garantată, ci trebuie apărată — fie împotriva unui Plan prestabilit, fie împotriva unei imagini care pare perfect reală.
Serialul nu se bazează pe un roman, ci pe un scenariu original, construit pentru a surprinde tensiunile lumii moderne. Deepfake‑urile, supravegherea omniprezentă, propaganda și puterea tehnologică devin instrumente narative care pun aceeași întrebare esențială ca și filmul lui Nolfi – cât control avem, de fapt, asupra propriului destin?
Distribuția este solidă - Holliday Grainger, Callum Turner, Ron Perlman, Famke Janssen, Ben Miles, Indira Varma. Fiecare aduce o nuanță diferită într-o poveste care crește de la sezon la sezon, păstrând ritmul, tensiunea și atmosfera matură care au definit serialul încă de la început.
Serialul Captura are trei sezoane – 1 (2019), 2 (2022) și 3 (2026).
Serialul a fost primit foarte bine pentru un thriller britanic cu accente SF, un gen care rareori îmbină tensiunea politică cu întrebări filosofice despre adevăr. Are 7.8 pe IMDb și un scor solid pe Rotten Tomatoes (97%), semn că publicul și criticii au rezonat cu tema centrală — realitatea nu mai este un dat, ci un construct care poate fi rescris dacă cineva are puterea tehnologică să o facă (Serialul este disponibil pe MGM+).
Așa cum Biroul de Ajustare vorbește despre destinul modificat de Conducător, Captura arată cum adevărul însuși poate fi ajustat, pixel cu pixel. Ambele producții, în registre diferite, ating aceeași idee profundă — libertatea nu este garantată, ci trebuie apărată — fie împotriva unui Plan prestabilit, fie împotriva unei imagini care pare perfect reală.
Vă recomand să vizionați atât filmul, cât și serialul. 🤗👍
luni, 4 noiembrie 2024
Citate, reflexii, influente
Unele notite sunt facute pur si simplu, la altele am utilizat ghilimele si pentru cateva am chiar notat autorii. Nu mai pot verifica ce este citat si ce e script, însa rândurile sunt emotionante si m-am gândit sa le transcriu aici, poate plac si altora ♥
"Se spune ca viata este o serie de momente mari și mici, vesele și tragice. Sunt aceste momente care dau formă și sens vieții noastre, care ne cheamă să examinăm calea pe care am urmat-o și sa aflam zi de zi, ce ne rezervă viitorul."
Scopul fiecărei călătorii este de a ne regla propria imaginație prin realitate și, în loc să ne gândim cum ar putea fi lucrurile, să le vedem așa cum sunt de fapt.
Speranța este deja o parte a fericirii și poate, cea mai importantă fericire pe care o oferă această lume. Dar, ca în cazul tuturor plăcerilor savurate în exces, prea multă speranță este pedepsită cu durere. Iar speranțele exagerate se termina în dezamăgire.
"Prudența este atitudinea care face viața mai sigură, dar rareori fericită". (Samuel Johnson)
“Suntem suma tuturor hotarârilor pe care le-am luat” - un adevar exprimat de Albert Camus atât de compact si frumos! Fiecare greseala, fiecare alunecare, fiecare esec, ne ofera sansa de a evolua. Asa învatam sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam, cee ace nu putem schimba.
Mecanica cuantica ne spune ca nu vom sti niciodata cum se va comporta un atom, pentru ca exact în momentul în care privim, am modificat deja atomul! Privitul in sine nu este niciodata pasiv. Exista un efect pe care fizicienii îl explica asa: “Realitatea, indiferent unde este privita, este doar o reactie pe care o constatam.
Cea mai mare greseala este cea de a renunta la a lupta pentru împlinirea uni vis iar adevarata putere, reprezinta stradania de a încerca mai departe. Daca ai încredere ca totul va fi bine si iti aduci aminte tot ceea ce ai realizat, ai viziunea corecta asupra situatiei si asa, poti continua sa-ti urmezi visul. În final, ai convingerea ca ai facut tot ce ti-a stat în putință si ai puterea de a continua.
Câteodată viata decurge cu totul altfel decat ne închipuim. Viata amesteca din nou cărțile si indiferent ce cărți ai in mana, sunt cărțile cu care trebuie sa joci. Nu este usor si nici in viitor nu va fi ușor. Insa omul învață, se schimba si se dezvolta odată cu sarcinile pe care le primește.
Chiar si în cele mai întunecate vremuri, trebuie sa ne gândim ca acesta este scopul pentru care existam, de aceea putem sa ne repliem forțele si mergem mai departe. Unele lucruri se întâmpla, ca vrei sai nu vrei.
Mai întâi exprimi gândul, apoi acționezi, dupa care, acțiunile devin obiceiuri si vor defini o latura a caracterului personal. Iar caracterul va devei destinul tau. Nu este întotdeauna usor sa asculti vocea interioara ca sa-ti estimezi caracterul. Ne comportam corect, chiar si atunci cand nimeni nu ne priveste?! Sau atunci cand drumul devine îngust si incomod?! In final, facem cee ace e corect, pentru ca trebuie, pentru ca noi asa suntem, pentru ca asa se cuvine.
„Indiferent cum este trecutul tău, ai un viitor fără pată.” - Melanie Gustafson
“Prieteniile sunt ca acoperișurile vechi, trebuie să le repari constant pentru a le face să reziste” - Samuel Johnson.
Înscriu postarea la "Ciate favorite" tabel de înscriere la Suzana
joi, 16 mai 2019
Îngerii pazitori - Duzina de cuvinte
Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (213): colet, foarfeca, parfum, drum, falfait, mesaje, pastile, curcubeu, husa, barca, zumzet, mustata. Tema: Ingerul pazitor
*
Ploua torential si nu mai facuse pauza de cateva ore. Vroia neaparat sa predea ultimul colet ca sa-si încheie tura.
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazura fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”. Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.
*
 |
| https://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-213/ |
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazura fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”. Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.
marți, 20 februarie 2018
Castelul Marzoll
Se presupune ca inițial Castelul Marzoll din Bad Reichenhall a fost o casa mare cu doua etaje. Abia dupa ce familia patriciană Fröschl a reconstruit intre 1527-1536 castelul a capatat aspectul renascentist. Familia Fröschl poseda o avere enormă, obtinuta prin deținerea instalațiilor de fierbere a sării (vezi videoclip) din Reichenhall.
Conform noii arhitecturi initiate în Italia, baza castelului este constuita cubic si zidurile exterioare au patru turnuri rotunde. Castelul Marzoll a fost primul de acest gen din Bavaria. În cursul secolului al XVI-lea, au fost adăugate poarta și zidul dinspre localitate.
Baronul Lasser von Lasseregg din Salzburg care a locuit aici între anii 1605-1798, a ordonat modernizarea încăperilor de la etajul al doilea folosind stuctura stuc. Lucrările în stuc sunt realizate de Benedikt Zöpf, cel care a decorat în acelasi timp și biserica Sf. Valentin de lângă castel, în stilul Rococo. (Zöpf a lucrat mai multe interioare sacre în Salzburg, inclusiv biserica Sf. Petru).
În 1798, proprietatile baronului von Laßberg au fost preluate de Hofmark Marzoll ca urmare a neacoperirii datoriilor. În 1833, Hofmark Marzoll a scos la licitatie castelul din cauza gradului ridicat de îndatorare. Castelul a fost cumparat de baronul Adam von Aretin, care la scurt timp l-a vândur mai departe baronului Erasmus von Malsen, pe atunci președinte al regalului. Parlamentul bavarez din München. Sotia acestuia era Therese nascuta Freiin von Ruffin, doamnă de onoare la curtea Reginei. Începând cu1837 acestia au ordonat remodelarea castelului. Cupolele renascentiste ale celor patru turnuri de colt au fost înlaturate si înlocuite de creneluri in stilul neo-gotic, iar pereții exteriori ai clădirii principale au capatat terminatii zimţate (arhitectura asemanatoare cu a Castelului Hohenschwangau și a Castelului Possenhofen).
Între anii 1951-1991, proprietar ai castelului a fost baronul Ritter la Groenesteyn, apoi castelul a devenit proprietate a orașului Bad Reichenhall. De atunci, exteriorul a fost renovat și interioarele securizate. Curtea castelului a fost deschisă publicului pe timpul zilei, interioarele fiind accesibile numai în contextul unui tur.
În anul 2007, castelul a fost vândut celor doi investitori, Nico Forster și Alfons Aigner, care intenționau să înființeze un hotel Art Deco și un apartament privat în castel. Nico Forster a preluat în cele din urmă toate acțiunile dar dupa trei ani a decedat la doar 47 de ani, în urma unei insuficiențe renale. Castelul a revenit ca mostenire fiicei acestuia, la vremea respectiva în vârsta de doat cinci ani.
În prezent, castelul este închis vizitarii publicului.
Lânga curtea castelului este un lac. Leo a fost încântat sa alerge ratele salbatice aciuiate aici ☺
duminică, 25 mai 2014
O poveste incredibila, dar adevarata
Am spus ca nu mai scriu pe blog, dar iata ca nu ma pot abtine sa nu fac public o poveste pe care tocmai am aflat-o dintr-un film documentar. Am abonament la WATCHEVER (Video-on-Demand) si aici am descoperit filmul "Searcing for Sugar Man" (coproductie suedezo-britanica, 2012), film care a câștigat premiul BAFTA (British Academy of Film and Television Arts)
pentru cel mai bun documentar la cea de a 66-a editie a Academiei Britanice de Film (Londra, 2013) și două săptămâni mai târziu, Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar la cea de-a 85-a ediție a Premiilor Academiei Americane de Film (Hollywood 2013).
Din pacate, nu cred ca multi au auzit despre Rodriguez... Povestea lui de viata merita sa fie facuta public - pe mine m-a impresionat pâna la lacrimi! Sixto Díaz Rodríguez s-a nascut în Detroit (10 iulie 1942) într-o familie de emigranti mexicani, a ramas în Detroit si traieste de peste 40 de ani în acelasi apartament modest, într-un cartier industrial.
La începutul anilor '60 - pe când avea 16-18 ani, Rodriguez umbla prin oras cu chitara în spate si cânta în diverse cluburi si cafenele. Textele cu înteles profund si melodiile proprii în stil folk-rock, sunt inspirate din viata de zi cu zi, din experientele personale, din contactul cu lumea si cultura acelor vremuri. Vocea lui cu un timbru aparte, a atras atentia producatorilor Dennis Coffey, Mike Theodore si Steve Rowland, care au recunoscut imediat în Rodriguez un talent de cel putin nivelul lui Bob Dylan si i-au propus colaborarea pentru editarea unui album. În septembrie 1969 proiectul s-a materializat si "Cold Fact" (Tera-Shirma Studio, Detroit) a fost pus în vânzare. Ghinionul a fost ca albumul nu a avut deloc priza la public.
În anul urmator, producatorii înca entuziasmati si convinsi ca Rodriguez este un talent extraordinar, editeaza un al doilea album, intitulat "Coming from Reality"(Lansdowne recording studios, London), însa si acesta se vinde în doar câteva zeci de exemplare! Rodriguez renunta cu amaraciune la ideea de a deveni star si se reîntoarce la vechea lui viata. A studiat filozofia la Wayne State University, a absolvit si dobândit titlul de Bachelor of Philosophy, dar a lucrat întreaga viata ca muncitor în constructii. A devenit tata a trei fete (Regan, Sandra si Eva) si pentru a-si întretine familia, a acceptat orice fel de munci, de la lucrari de reparatii, la zidarie, tâmplarie sau ajutor-caraus la mutat dintr-o locuinta în alta.
"Daca omul este sarac, asta nu înseamna ca visele lui nu mai pot fi mari, ca sufletul lui nu e nobil sau ca nu detine bogatie sufleteasca" spune una din fiice, într-un interviu publicat în film. Mediul în care traiesti poate sa frâneze visele si sa coboare asteptarile, dar niciodata nu omoara speranta! Rodriguez s-a ocupat ca fiicele lui sa aiba contact cu artele, au vizitat împreuna muzee si vernisaje si le-a învatat sa nu-si accepte niciodata stampila de "om-nevoias". S-a angajat social si politic si cel mai curajos act al vietii lui a fost sa candidze în anul 1989 la functia de primar în Detroit, alegeri pe care însa nu le-a câstigat.
Viata lui s-a desfasurat decent, fara sa banuiasca vreodata ca într-un alt capat de lume - în Africa de Sud, numele RODRIGUEZ este rostit cu mare-mare onor. La sfârsitul anilor '70, într-una din excursiile ei la Cape Town, o turista americanca a adus în valiza un exemplar al albumul "Cold fact". Era vremea când în Africa de Sud domnea regimul de asuprire rasială si politica de apartheid împiedica accesul populatiei la viata normala, cenzurând totul - jurnalistică, televiziune, muzică, literatură. Era vremea când dorinta de schimbare era acuta si textele interzise erau copiate-pirat si transmise "pe sub mâna". Asa a fost copiata si propagata muzica lui Rodriguez.
Mișcările de protest ale populației erau tot mai frecvente, mai ample si... revolutia a avut nevoie de un imn. "Establishment Blues" a devenit cântecul solemn al marii miscari de eliberare; "Can't Get Away" a reprezentat trezirea la realitate, motivând dorinta de schimbare a sud-africanilor. Melodiile lui Rodriguez au fost fredonate de toata lumea, în întreaga Africa de Sud si autorul lor era considerat un erou. Pentru ca în afara de cele 30 de melodii nu cunostea nimeni niciun amanunt din viata privata a autorului, circulau diverse legende în legatura cu Rodriguez. Una spunea ca muzicianul, dupa ce a publicat cele doua albume, si-a dat foc pe scena în timpul unui concert si a ars în fata publicului, dovedind cel mai bizar si grotesc mod de sinucidere din istoria muzicii rock. Alta sustinea ca muzicianul - un geniu neînteles de contemporanii sai, dupa ce a sustinut pâna la final un concert pe timpul caruia a fost fluierat si huiduit, a spus cu voce calda si calma "Thanks for your time, then you can thank me for mine, and after that's said forget it" [text din melodia "Forget It"/"Cold fact"], s-a aplecat apoi a scos pistolul si s-a împuscat în tâmpla. O alta legenda spunea ca autorul acestor minunate melodii a decedat în închisoare, în urma unei supradoze de droguri. Imaginatia adoratorilor lui Rodriguez a tesut povesti cu sfârsit dramatic, misteriozând firea artistului si întretinând mitul. Fapt este ca albumele cu cea mai mare vânzare în Africa de Sud sunt: "Abbey Road" - Beatles, "Bridge over Troubled Water" - Simon & Garfunkel, "Cold Fact" si "Coming from Reality"- Rodriguez. Timp de 40 de ani, melodiile lui Rodriguez au fost mai fredonate decât melodiile lui Elvis Presley.
Întâmplarea a facut ca un anume Stephen Segerman, poreclit "Suger" (din cauza pronuntiei numelui foarte asemanatoare cu pronuntia cuvântului "zahar"), mare fan Rodriguez, s-a ambintionat sa descopere cine este cu adevarat misteriosul Rodriguez, compozitorul melodiei "Sugar man". Împreuna cu jurnalistul Craig Bartholomew Strydom, au antrenat în cercetarile lor prieteni si cunostinte, au inserat anunturi în ziare si au initiat o pagina web - gen "forum", cu tema "cine cunoaste amanunte despre Rodriguez". Discurile lui Rodriguaz erau vândute în continuare, banii însa nu erau încasati de autor, dovezile duceau spre directii moarte. În SUA numele nu spunea nimanui nimic, nici macar muzica nu era conoscuta de nimeni. Pâna când într-o zi, pe baza unui text din "Inner City Blues" cercetarile i-au dus spre cartierul Dearborn din Detroit si spre producatorul Mike Theodore. Contactat telefonic, acesta s-a amuzat auzid legendele despre sinucidere si foarte sigur, le-a spus ca Rodriguez traieste. În cel mai scurt timp, echipa de "detectivi" a luat legatura per e-mail cu mezina cântaretului, Eva Rodriguez care nu întelegea cum si de ce, Africa de Sud este atât de interesata de viata tatalui ei. Dupa discutii si scurte interviuri, Rodriguez a acceptat invitatia de a veni în Cape Town. Era începutul lui martie 1998. Rodriguaz a sosit însotit de cele trei fiice carora nu le venea a crede ca sunt asteptati de limuzine la aeroport, ca sunt condusi în cel mai luxos hotel - cu mobilier si covoare albe, ca reporterii roiesc în jurul lor, ca sunt urmariti permanent de paparazzi. Tatal Rodriguez nu este exaltat, el îsi pastreaza permanent calmul, fetele însa marturisesc ca se simt ca Madonna în culmea succesului. Modul în care Rodriguez accepta totul rezervat si modest, induce dubii si multi producatori si jurnalisti cred ca nu este vorba despre adevaratul Rodriguez. Pentru toti este greu de acceptat ca "marele Rodriguez" idolatrizat de generatii în Africa de Sud, este un om atât de simplu si fara pretentii! Momentul în care acesta declara ca nu are nici macar formatie de acompaniament pentru concertul organizat la Bellville Velodrome, chiar si specialistii în muzica încep sa aiba îndoieli... pâna în momentul în care artistul a pus mâna pe chitara si cu vocea incomparabila, a interpretat melodiile adorate. Scepticismul a fost spulberat într-o clipita. Rodriguez a sustinut 6 concerte acompaniat de formatia Big Sky, din Cape Town (Willem Möller, unul din componentii bandului, declara ca initial formatia fusese invitata sa cânte în deschiderea concertelor) si de fiecare data salile au fost umplute pâna la refuz. La fiecare concert, atmosfera a fost asemanatoare cu Woodstock Festival. Zeci de mii de spectatori, de toate vârstele si culorile, au ovationat numele celui considerat "cult icon", au dovedit ca stiu pe de rost toate textele si au asteptat ore în sir sa primeasca un autograf. S-ar fi putut crede ca masa aceasta de adoratri îl va intimida pe Rodriguez, ca succesul îl va coplesii, însa artistul a dovedit total profesionalism, dând impresia ca a ajuns acolo unde si-a dorit toata viata. Se spune "Home is Acceptance" - omul este acasa acolo unde este acceptat, recunoscut si respectat. Cu toate ca Rodriguez s-a nascut si a trait la celalalt capat al Lumii, în Africa de Sud s-a simtit "acasa", a avut senzatia ca a ajuns acolo unde a vrut sa fie dintotdeauna - pe scena, în fata fanilor.
Ce înseamana soarta?! Fiecare visam ca într-o buna zi sa ne descoperim talentul si menirea, calitatile si capacitatile pe care le avem sa fie vizibile pentru toti cei din jur, sa ne fie recunoscuta valoarea, sa fim priviti cu simpatie si onor. Pentru Rodriguez faima a venit târziu, dar... câti dintre noi nu pierim fara sa fi dovedit ca în noi zace ceva special?! Cei mai multi murim fara sa fi trait magia unor astfel de momente! Povestea lui Rodriguez arata ca nimic nu este imposibil, ca soarta ne poate oferi surprize placute si ca viata se poate schimba ca în basm!
Dupa turneul din anul 1998, Rodriguez s-a reîntors în Detroit. A povestit colegilor de serviciu si prietenilor despre concertele pe care le-a sustinut si cu greu a fost crezut! Chiar si fotografiile si posterele au fost puse pe baza unor prelucari în Fotoshop. Cel mai bun prieten a spus despre el: "Rodriguez a adunat chinul si greul, durerea si deznadejdea din lume si le-a transformat în ceva deosebit de frumos... Ca un vierme de matase..."
Rodriguaz si-a reluat viata modesta, dar a revenit din timp în timp în Africa de sud, unde a sustinut de-a lungul anilor peste 30 de concerte. A daruit cu generozitate familiei si prietenilor, banii câstigati din concerte. Fiica Eva, s-a casatorit cu bodyguardul ce i-a însotit în primul turneu în Africa de Sud, au un baietel si deci Rodriguez - devenit bunic, s-a legat prin sânge de Africa de sud.
Stephen "Sugar" Segerman, si-a abandonat magazinul de giuvaiere din Johannesburg si acum conduce un magazin cu profil de muzica în Cape Town (Mabu Vinye).
Pentru rubrica "Meloman pentru o zi"; Surse fotos: 1, 2, 3, 4; 5-6 din film
pentru cel mai bun documentar la cea de a 66-a editie a Academiei Britanice de Film (Londra, 2013) și două săptămâni mai târziu, Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar la cea de-a 85-a ediție a Premiilor Academiei Americane de Film (Hollywood 2013).Din pacate, nu cred ca multi au auzit despre Rodriguez... Povestea lui de viata merita sa fie facuta public - pe mine m-a impresionat pâna la lacrimi! Sixto Díaz Rodríguez s-a nascut în Detroit (10 iulie 1942) într-o familie de emigranti mexicani, a ramas în Detroit si traieste de peste 40 de ani în acelasi apartament modest, într-un cartier industrial.
La începutul anilor '60 - pe când avea 16-18 ani, Rodriguez umbla prin oras cu chitara în spate si cânta în diverse cluburi si cafenele. Textele cu înteles profund si melodiile proprii în stil folk-rock, sunt inspirate din viata de zi cu zi, din experientele personale, din contactul cu lumea si cultura acelor vremuri. Vocea lui cu un timbru aparte, a atras atentia producatorilor Dennis Coffey, Mike Theodore si Steve Rowland, care au recunoscut imediat în Rodriguez un talent de cel putin nivelul lui Bob Dylan si i-au propus colaborarea pentru editarea unui album. În septembrie 1969 proiectul s-a materializat si "Cold Fact" (Tera-Shirma Studio, Detroit) a fost pus în vânzare. Ghinionul a fost ca albumul nu a avut deloc priza la public.
În anul urmator, producatorii înca entuziasmati si convinsi ca Rodriguez este un talent extraordinar, editeaza un al doilea album, intitulat "Coming from Reality"(Lansdowne recording studios, London), însa si acesta se vinde în doar câteva zeci de exemplare! Rodriguez renunta cu amaraciune la ideea de a deveni star si se reîntoarce la vechea lui viata. A studiat filozofia la Wayne State University, a absolvit si dobândit titlul de Bachelor of Philosophy, dar a lucrat întreaga viata ca muncitor în constructii. A devenit tata a trei fete (Regan, Sandra si Eva) si pentru a-si întretine familia, a acceptat orice fel de munci, de la lucrari de reparatii, la zidarie, tâmplarie sau ajutor-caraus la mutat dintr-o locuinta în alta.
"Daca omul este sarac, asta nu înseamna ca visele lui nu mai pot fi mari, ca sufletul lui nu e nobil sau ca nu detine bogatie sufleteasca" spune una din fiice, într-un interviu publicat în film. Mediul în care traiesti poate sa frâneze visele si sa coboare asteptarile, dar niciodata nu omoara speranta! Rodriguez s-a ocupat ca fiicele lui sa aiba contact cu artele, au vizitat împreuna muzee si vernisaje si le-a învatat sa nu-si accepte niciodata stampila de "om-nevoias". S-a angajat social si politic si cel mai curajos act al vietii lui a fost sa candidze în anul 1989 la functia de primar în Detroit, alegeri pe care însa nu le-a câstigat.
Viata lui s-a desfasurat decent, fara sa banuiasca vreodata ca într-un alt capat de lume - în Africa de Sud, numele RODRIGUEZ este rostit cu mare-mare onor. La sfârsitul anilor '70, într-una din excursiile ei la Cape Town, o turista americanca a adus în valiza un exemplar al albumul "Cold fact". Era vremea când în Africa de Sud domnea regimul de asuprire rasială si politica de apartheid împiedica accesul populatiei la viata normala, cenzurând totul - jurnalistică, televiziune, muzică, literatură. Era vremea când dorinta de schimbare era acuta si textele interzise erau copiate-pirat si transmise "pe sub mâna". Asa a fost copiata si propagata muzica lui Rodriguez.Mișcările de protest ale populației erau tot mai frecvente, mai ample si... revolutia a avut nevoie de un imn. "Establishment Blues" a devenit cântecul solemn al marii miscari de eliberare; "Can't Get Away" a reprezentat trezirea la realitate, motivând dorinta de schimbare a sud-africanilor. Melodiile lui Rodriguez au fost fredonate de toata lumea, în întreaga Africa de Sud si autorul lor era considerat un erou. Pentru ca în afara de cele 30 de melodii nu cunostea nimeni niciun amanunt din viata privata a autorului, circulau diverse legende în legatura cu Rodriguez. Una spunea ca muzicianul, dupa ce a publicat cele doua albume, si-a dat foc pe scena în timpul unui concert si a ars în fata publicului, dovedind cel mai bizar si grotesc mod de sinucidere din istoria muzicii rock. Alta sustinea ca muzicianul - un geniu neînteles de contemporanii sai, dupa ce a sustinut pâna la final un concert pe timpul caruia a fost fluierat si huiduit, a spus cu voce calda si calma "Thanks for your time, then you can thank me for mine, and after that's said forget it" [text din melodia "Forget It"/"Cold fact"], s-a aplecat apoi a scos pistolul si s-a împuscat în tâmpla. O alta legenda spunea ca autorul acestor minunate melodii a decedat în închisoare, în urma unei supradoze de droguri. Imaginatia adoratorilor lui Rodriguez a tesut povesti cu sfârsit dramatic, misteriozând firea artistului si întretinând mitul. Fapt este ca albumele cu cea mai mare vânzare în Africa de Sud sunt: "Abbey Road" - Beatles, "Bridge over Troubled Water" - Simon & Garfunkel, "Cold Fact" si "Coming from Reality"- Rodriguez. Timp de 40 de ani, melodiile lui Rodriguez au fost mai fredonate decât melodiile lui Elvis Presley.
Întâmplarea a facut ca un anume Stephen Segerman, poreclit "Suger" (din cauza pronuntiei numelui foarte asemanatoare cu pronuntia cuvântului "zahar"), mare fan Rodriguez, s-a ambintionat sa descopere cine este cu adevarat misteriosul Rodriguez, compozitorul melodiei "Sugar man". Împreuna cu jurnalistul Craig Bartholomew Strydom, au antrenat în cercetarile lor prieteni si cunostinte, au inserat anunturi în ziare si au initiat o pagina web - gen "forum", cu tema "cine cunoaste amanunte despre Rodriguez". Discurile lui Rodriguaz erau vândute în continuare, banii însa nu erau încasati de autor, dovezile duceau spre directii moarte. În SUA numele nu spunea nimanui nimic, nici macar muzica nu era conoscuta de nimeni. Pâna când într-o zi, pe baza unui text din "Inner City Blues" cercetarile i-au dus spre cartierul Dearborn din Detroit si spre producatorul Mike Theodore. Contactat telefonic, acesta s-a amuzat auzid legendele despre sinucidere si foarte sigur, le-a spus ca Rodriguez traieste. În cel mai scurt timp, echipa de "detectivi" a luat legatura per e-mail cu mezina cântaretului, Eva Rodriguez care nu întelegea cum si de ce, Africa de Sud este atât de interesata de viata tatalui ei. Dupa discutii si scurte interviuri, Rodriguez a acceptat invitatia de a veni în Cape Town. Era începutul lui martie 1998. Rodriguaz a sosit însotit de cele trei fiice carora nu le venea a crede ca sunt asteptati de limuzine la aeroport, ca sunt condusi în cel mai luxos hotel - cu mobilier si covoare albe, ca reporterii roiesc în jurul lor, ca sunt urmariti permanent de paparazzi. Tatal Rodriguez nu este exaltat, el îsi pastreaza permanent calmul, fetele însa marturisesc ca se simt ca Madonna în culmea succesului. Modul în care Rodriguez accepta totul rezervat si modest, induce dubii si multi producatori si jurnalisti cred ca nu este vorba despre adevaratul Rodriguez. Pentru toti este greu de acceptat ca "marele Rodriguez" idolatrizat de generatii în Africa de Sud, este un om atât de simplu si fara pretentii! Momentul în care acesta declara ca nu are nici macar formatie de acompaniament pentru concertul organizat la Bellville Velodrome, chiar si specialistii în muzica încep sa aiba îndoieli... pâna în momentul în care artistul a pus mâna pe chitara si cu vocea incomparabila, a interpretat melodiile adorate. Scepticismul a fost spulberat într-o clipita. Rodriguez a sustinut 6 concerte acompaniat de formatia Big Sky, din Cape Town (Willem Möller, unul din componentii bandului, declara ca initial formatia fusese invitata sa cânte în deschiderea concertelor) si de fiecare data salile au fost umplute pâna la refuz. La fiecare concert, atmosfera a fost asemanatoare cu Woodstock Festival. Zeci de mii de spectatori, de toate vârstele si culorile, au ovationat numele celui considerat "cult icon", au dovedit ca stiu pe de rost toate textele si au asteptat ore în sir sa primeasca un autograf. S-ar fi putut crede ca masa aceasta de adoratri îl va intimida pe Rodriguez, ca succesul îl va coplesii, însa artistul a dovedit total profesionalism, dând impresia ca a ajuns acolo unde si-a dorit toata viata. Se spune "Home is Acceptance" - omul este acasa acolo unde este acceptat, recunoscut si respectat. Cu toate ca Rodriguez s-a nascut si a trait la celalalt capat al Lumii, în Africa de Sud s-a simtit "acasa", a avut senzatia ca a ajuns acolo unde a vrut sa fie dintotdeauna - pe scena, în fata fanilor.
Ce înseamana soarta?! Fiecare visam ca într-o buna zi sa ne descoperim talentul si menirea, calitatile si capacitatile pe care le avem sa fie vizibile pentru toti cei din jur, sa ne fie recunoscuta valoarea, sa fim priviti cu simpatie si onor. Pentru Rodriguez faima a venit târziu, dar... câti dintre noi nu pierim fara sa fi dovedit ca în noi zace ceva special?! Cei mai multi murim fara sa fi trait magia unor astfel de momente! Povestea lui Rodriguez arata ca nimic nu este imposibil, ca soarta ne poate oferi surprize placute si ca viata se poate schimba ca în basm!
Dupa turneul din anul 1998, Rodriguez s-a reîntors în Detroit. A povestit colegilor de serviciu si prietenilor despre concertele pe care le-a sustinut si cu greu a fost crezut! Chiar si fotografiile si posterele au fost puse pe baza unor prelucari în Fotoshop. Cel mai bun prieten a spus despre el: "Rodriguez a adunat chinul si greul, durerea si deznadejdea din lume si le-a transformat în ceva deosebit de frumos... Ca un vierme de matase..."
Rodriguaz si-a reluat viata modesta, dar a revenit din timp în timp în Africa de sud, unde a sustinut de-a lungul anilor peste 30 de concerte. A daruit cu generozitate familiei si prietenilor, banii câstigati din concerte. Fiica Eva, s-a casatorit cu bodyguardul ce i-a însotit în primul turneu în Africa de Sud, au un baietel si deci Rodriguez - devenit bunic, s-a legat prin sânge de Africa de sud.
Stephen "Sugar" Segerman, si-a abandonat magazinul de giuvaiere din Johannesburg si acum conduce un magazin cu profil de muzica în Cape Town (Mabu Vinye).
Pentru rubrica "Meloman pentru o zi"; Surse fotos: 1, 2, 3, 4; 5-6 din film
marți, 21 ianuarie 2014
Club 27...
... sau "Forever 27 Club" este grupul de artisti-muzicieni care s-au stins din viata la vârsta de 27 de ani. Atentia speciala asupra acestei "coincidente" a provocat-o decesul lui Kurt Cobain în anul 1994 si - cu toate ca ideea se vehicula înca din anii '70, abia din acest moment numele "clubului" a devenit oficial.
Pe aceasta tema s-au scris romane, filme si piese de teatru, s-au lansat diverse teorii si s-au facut multe speculatii. Multi sociologi, psihiatri, oameni de presa, au analizat destinul celor ce au devenit - cu sau fara voie - membrii ai macabrului club.
Înca la începutul anilor '70 au circulat diverse teorii în legatura cu decesul marilor muzicieni Brian Jones, Jimi Hendrix, Janis Joplin si Jim Morrison, însa oficial nu s-a putut stabili nicio legatura între tragicele evenimente. Abia dupa decesul lui Kurt Cobain s-au publicat câteva declaratii în legatura cu deja existentul "Club 27".
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Biograful Charles R. Cross, cel care a cercetat, publicat si descris vietile lui Hendrix si Cobain, a facut cunoscuta maselor largi declaratia facuta unui ziarist de catre mama lui Kurt Cobain: "Now he’s gone and joined that stupid club. I told him not to join that stupid club." (Acum a plecat și s-a alăturat clubului acela stupid . I-am spus să nu adere acelui club tâmpit). [The Daily World].
Opinia lui Cross, cum ca Hendrix, Joplin si Morrison - cele trei superstaruri ale generației flower power, au planuit împreuna sa se sinucida, are multi adepti.
Analizând circumstantele în cazul Cobain, s-a dovedit ca acesta nu a fost primul din familie care s-a sinucis (doi unchi de-al lui Kurt Cobain, precum si fratele bunicului au facut-o înaintea lui), însa tot mai multi specialisti cred ca ideea lui Cobain de a se sinucide la vârsta de 27 de ani a fost intentionata.
În scrisoarea de adio, Cobain a citat un pasaj din textul unei melodii a formatiei Nirvana "It's better to burn out than to fade away" si acest citat a devenit motto-ul straniului club. Asa s-a dat startul întocmirii unei liste - bazate pe date oficiale, cu toti muzicienii care au murit la vârsta de 27 de ani. (lista completa aici).
Nume ca Rudy Lewis (formatia The Drifters), Pete Ham ( formatia Badfinger), Gary Thain (formatia Uriah Heep), Jacob Miller (formatia Inner Circle), Mia Zapata (formatia The Gits), Amy Winehouse, plus cei cinci mai sus numiti si înca 28 muzicieni compun "Clubul 27". În total sunt 39 nume, plus înca unul pe lista de asteptare - deoarece cazul misterioasei disparitii în anul 1995 a lui Richey James Edwards, chitarist si textier al formatiei rock Manic Street Preachers, nu a fost elucidat! Cu toate ca circumstantele înclina spre caz clar de sinucidere, faptul ca trupul acestuia nu a fost înca gasit, Edwards este înca si astazi declarat "presupus mort".
În ceea ce-i priveste pe cei din "Clubul 27", bizarul nu se opreste aici! Spre exemplu, datorita faptului ca vaduva lui Kurt Cobain - Courtney Love a vândut un sfert din drepturile de autor ale formatiei Nirvana contra sumei de 70 de milioane de lire sterline (aproximativ 88 de milioane de euro), Kurt Cobain a primit titlui de "mortul cel mai bine plătit" (revista "Frobes" - 2006).
Iar mormântul lui Jim Morrison este unul dintre cele mai renumite din lume, cel mai cautat si totodata singurul mormânt pazit special în cimitirul Père Lachaise din Paris... În septembrie 2013 am trecut si eu sa pun o floare (despre aceasta vizita mai ciudata voi povesti pe larg într-un articol viitor).
PS: Janis Joplin - cea mai puternică femeie a muzicii rock şi prima cântăreaţă albă de blues, ar fi împlinit ieri 71 de ani!
Pe aceasta tema s-au scris romane, filme si piese de teatru, s-au lansat diverse teorii si s-au facut multe speculatii. Multi sociologi, psihiatri, oameni de presa, au analizat destinul celor ce au devenit - cu sau fara voie - membrii ai macabrului club.
Înca la începutul anilor '70 au circulat diverse teorii în legatura cu decesul marilor muzicieni Brian Jones, Jimi Hendrix, Janis Joplin si Jim Morrison, însa oficial nu s-a putut stabili nicio legatura între tragicele evenimente. Abia dupa decesul lui Kurt Cobain s-au publicat câteva declaratii în legatura cu deja existentul "Club 27".
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
| Fotografie | Nume | Ziua decesului | Vârsta | Cauza oficiala a decesului | Rolul în lumea muzicii |
|---|---|---|---|---|---|
 | Brian Jones | 3 iulie1969 | 27 ani si 125 zile | înecat în piscina | membru fondator al formatiei Rolling Stones, chitarist si multi-instrumentist |
 | Jimi Hendrix | 18 septembrie 1970 | 27 ani si 295 zile | asfixiere prin aspirarea propriei vome, în urma unei supradoze de alcool si somnifere | compozitor si textier de muzica rock/hardrock, cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor |
 | Janis Joplin | 4 octombrie 1970 | 27 ani si 258 zile | supradoza de Heroin si alcool | solista, compozitoare și textieră de muzică rock (blues-rock, hard rock, psihedelic) cu influențe de rhythm and blues și soul |
 | Jim Morrison | 3 iulie 1971 | 27 ani si 207 zile | Insuficienta cardiaca | solist, compozitor, textier, regizor-video al formatiei The Doors |
 | Kurt Cobain | 5 aprilie 1994 | 27 ani si 44 zile | sinucidere prin împuscare dupa o supradoza cu Heroina | solist, compozitor, textier si chitarist al formatiei Nirvana |
Biograful Charles R. Cross, cel care a cercetat, publicat si descris vietile lui Hendrix si Cobain, a facut cunoscuta maselor largi declaratia facuta unui ziarist de catre mama lui Kurt Cobain: "Now he’s gone and joined that stupid club. I told him not to join that stupid club." (Acum a plecat și s-a alăturat clubului acela stupid . I-am spus să nu adere acelui club tâmpit). [The Daily World].
Opinia lui Cross, cum ca Hendrix, Joplin si Morrison - cele trei superstaruri ale generației flower power, au planuit împreuna sa se sinucida, are multi adepti.
Analizând circumstantele în cazul Cobain, s-a dovedit ca acesta nu a fost primul din familie care s-a sinucis (doi unchi de-al lui Kurt Cobain, precum si fratele bunicului au facut-o înaintea lui), însa tot mai multi specialisti cred ca ideea lui Cobain de a se sinucide la vârsta de 27 de ani a fost intentionata.
În scrisoarea de adio, Cobain a citat un pasaj din textul unei melodii a formatiei Nirvana "It's better to burn out than to fade away" si acest citat a devenit motto-ul straniului club. Asa s-a dat startul întocmirii unei liste - bazate pe date oficiale, cu toti muzicienii care au murit la vârsta de 27 de ani. (lista completa aici).
Nume ca Rudy Lewis (formatia The Drifters), Pete Ham ( formatia Badfinger), Gary Thain (formatia Uriah Heep), Jacob Miller (formatia Inner Circle), Mia Zapata (formatia The Gits), Amy Winehouse, plus cei cinci mai sus numiti si înca 28 muzicieni compun "Clubul 27". În total sunt 39 nume, plus înca unul pe lista de asteptare - deoarece cazul misterioasei disparitii în anul 1995 a lui Richey James Edwards, chitarist si textier al formatiei rock Manic Street Preachers, nu a fost elucidat! Cu toate ca circumstantele înclina spre caz clar de sinucidere, faptul ca trupul acestuia nu a fost înca gasit, Edwards este înca si astazi declarat "presupus mort".
În ceea ce-i priveste pe cei din "Clubul 27", bizarul nu se opreste aici! Spre exemplu, datorita faptului ca vaduva lui Kurt Cobain - Courtney Love a vândut un sfert din drepturile de autor ale formatiei Nirvana contra sumei de 70 de milioane de lire sterline (aproximativ 88 de milioane de euro), Kurt Cobain a primit titlui de "mortul cel mai bine plătit" (revista "Frobes" - 2006).
Iar mormântul lui Jim Morrison este unul dintre cele mai renumite din lume, cel mai cautat si totodata singurul mormânt pazit special în cimitirul Père Lachaise din Paris... În septembrie 2013 am trecut si eu sa pun o floare (despre aceasta vizita mai ciudata voi povesti pe larg într-un articol viitor).
PS: Janis Joplin - cea mai puternică femeie a muzicii rock şi prima cântăreaţă albă de blues, ar fi împlinit ieri 71 de ani!
miercuri, 11 decembrie 2013
Miercurea fara cuvinte (50) - Fotografii la fotografii din Africa
NEDJMA BERDER - Expozitie foto / Paris, Biserica Saint-Merri / septembrie 2013
Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)
Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)
duminică, 13 octombrie 2013
Suflețel
Astazi, la rubrica "Duminica la povesti" (tabel de înscriere la Anastasia), am sa povestesc despre Fetița, o catelusa din rasa Chihuahua, la care mie si sotului meu, ne-a ramas o bucata din suflet...
Cândva, pe când probabil avea sub un an, catelusa a fost adoptata de o familie care - ca multe alte familii care locuiesc în oras, au hotarât sterilizarea ei. Dupa ceva timp, nu au mai vrut-o si au dat-o altei familii. Aceasta locuia probabil într-un apartament la bloc si pentra ca Fetița latra - asa cum este normal pentru un catel sanatos, au hotarât sa o supuna unei noi operatii si anume taierea coardelor vocale! Dupa ce a supravietuit si acestei orori, Fetița tot nu a fost suficient pe placul lor, asa ca a fost data unui azil al animalelor. De aici a fost adoptata de o familie cu doi copii prescolari. Ce o mai fi patimit pâna când s-au obisnuit unii cu altii nu e chiar greu de imaginat, însa în felul lor, membri acestei familii au iubit-o pe Fetița. Întâmplarea a facut ca aceasta ultima familie, sa trebuiasca de pe-o zi pe alta sa se mute în strainatate... Catelusa, acum în vârsta de aproximativ cinci ani, nu a avut actele necesare emigrarii, cu fotografii, parafe si vaccinuri si în tumultul mutatului, adultii nici nu au avut timp sa se ocupe, asa ca au apelat la un bun prieten. Acesta a fost rugat sa întocmeasca Fetiței actele si sa aiba grija de ea, pentru aproximativ o luna - când se vor întoarce sa încheie ultimele formalitati datorate schimbarii de domiciliu si sa ia catelusa.
Eram la Paris, în locuinta prietenei mele Simona, când o buna cunostinta de-a ei a sunat la usa, rugând-o sa o gazduiasca pe Fetița deoarece trebuie sa plece pentru câtva zile din oras. Simona are un motan birmanez - Tarzan, si în principiu unde are
loc un animalut, au loc si doua, însa nu a vrut sa accepte, motivând ca are musafiri. În timp ce avea loc discutia în hol, Fetița si Tarzan s-au cunoscut, s-au mirosit si si-au exprimat indiferenta - cumva tradus "nici prieteni, nici dusmani".
Priveam toti înduiosati scena si am soptit Simonei ca, daca adevaratul motiv al refuzului suntem noi, sa nu-si faca probleme, pentru ca noi iubim animalele si ne-am bucura sa avem în preajma, macar pentru câteva zile un catelus. Asa ca Simona a luat-o în gazda pe Fetița.
Ce-o fi fost în sufletelul catelusei, nu stie nimeni! Ne putem doar închipui... Ne-a lasat impresia ca întelege totul si ca-si accepta resemnata destinul. O catelusa cuminte, atenta la tot ce se întâmpla în jurul ei, multumita cu foarte putin si deosebit de fericita sa primeasca o mica mângâiere.
Toti am îndragit-o si mai ales, aflându-i povestea, am simtit ca niciun rasfat nu e prea mult! Am iesit zilnic cu ea la plimbare, am mângâiat-o, am luat-o sa doarma în pat cu noi si i-am dat sa manânce delicatese.
Cel mai mult ne-a emotionat reactia catelusei, când am luat-o cu noi într-o excursie de o zi (la Giverny) si am ajuns seara acasa. Toata ziua a fost cuminte si a mers la pas, oriunde am dus-o. Ajunsa acasa însa, nu a mai putut de fericire! Ce tumbe a facut si ce a mai dat din codita ei stufoasa! Parca ar fi încrecat sa spuna "Ce bine ca nu m-ati dat altcuiva si ca mi-ati permis sa vin din nou aici - acasa" chiar daca aceasta "acasa" era pentru ea de-abia de patru zile!
Helmut s-a atasat de ea atât de tare încât a hotarât sa o luam acasa la noi. Simona ne-a explicat ca nu este posibil pentru ca Fetița apartine familiei cu copii, si ca acestia o iubesc. Ba chiar ne-a venit ideea sa o luam totusi si sa o rugam pe Simona sa spuna ca a pierdut-o la plimbare. Dar... nu este corect sa faci asa ceva! Asa ca, în finalul vacantei noastre, ne-am întors acasa, fara catel...
Urmatoarele zile am pomenit-o permanent - când am plecat la plimbare am spus "uite, acum putea sa fie si Fetița cu noi", când ne-am dus la culcare am spus "ar fi avut loc si Fetița aici", dimineata când ne-am trezit am cautat-o si am ramas cu obiceiul ca atunci când mergem la cumparaturi, sa privim rafturile cu produse pentru catei.
Am sunat-o pe Simona câteva zile la rând, întrebând ce mai face Fetița, ce noutati mai are despre ea.
Saptamâna trecuta, când Simona a fost la noi, ne-a spus ca familia cu copii a luat-o si ne-a arata o fotografie primita pe sms, cu fetitele care o tin strâns în brate pe Fetița. Am oftat si ne-am spus "Doamne da sa fie toti fericiti!"
Exista catei cu duiumul pe lume si bineînteles si multi din rasa aceasta, dar niciunul nu este ca Fetița... Tare îi mai ducem dorul!
În încheiere, câteva fotografii cuTarzan, un motan frumos, norocos si educat la Paris! (este fiul lui Fraise☺)
Cândva, pe când probabil avea sub un an, catelusa a fost adoptata de o familie care - ca multe alte familii care locuiesc în oras, au hotarât sterilizarea ei. Dupa ceva timp, nu au mai vrut-o si au dat-o altei familii. Aceasta locuia probabil într-un apartament la bloc si pentra ca Fetița latra - asa cum este normal pentru un catel sanatos, au hotarât sa o supuna unei noi operatii si anume taierea coardelor vocale! Dupa ce a supravietuit si acestei orori, Fetița tot nu a fost suficient pe placul lor, asa ca a fost data unui azil al animalelor. De aici a fost adoptata de o familie cu doi copii prescolari. Ce o mai fi patimit pâna când s-au obisnuit unii cu altii nu e chiar greu de imaginat, însa în felul lor, membri acestei familii au iubit-o pe Fetița. Întâmplarea a facut ca aceasta ultima familie, sa trebuiasca de pe-o zi pe alta sa se mute în strainatate... Catelusa, acum în vârsta de aproximativ cinci ani, nu a avut actele necesare emigrarii, cu fotografii, parafe si vaccinuri si în tumultul mutatului, adultii nici nu au avut timp sa se ocupe, asa ca au apelat la un bun prieten. Acesta a fost rugat sa întocmeasca Fetiței actele si sa aiba grija de ea, pentru aproximativ o luna - când se vor întoarce sa încheie ultimele formalitati datorate schimbarii de domiciliu si sa ia catelusa.
Eram la Paris, în locuinta prietenei mele Simona, când o buna cunostinta de-a ei a sunat la usa, rugând-o sa o gazduiasca pe Fetița deoarece trebuie sa plece pentru câtva zile din oras. Simona are un motan birmanez - Tarzan, si în principiu unde are
loc un animalut, au loc si doua, însa nu a vrut sa accepte, motivând ca are musafiri. În timp ce avea loc discutia în hol, Fetița si Tarzan s-au cunoscut, s-au mirosit si si-au exprimat indiferenta - cumva tradus "nici prieteni, nici dusmani".Priveam toti înduiosati scena si am soptit Simonei ca, daca adevaratul motiv al refuzului suntem noi, sa nu-si faca probleme, pentru ca noi iubim animalele si ne-am bucura sa avem în preajma, macar pentru câteva zile un catelus. Asa ca Simona a luat-o în gazda pe Fetița.
Ce-o fi fost în sufletelul catelusei, nu stie nimeni! Ne putem doar închipui... Ne-a lasat impresia ca întelege totul si ca-si accepta resemnata destinul. O catelusa cuminte, atenta la tot ce se întâmpla în jurul ei, multumita cu foarte putin si deosebit de fericita sa primeasca o mica mângâiere.
Toti am îndragit-o si mai ales, aflându-i povestea, am simtit ca niciun rasfat nu e prea mult! Am iesit zilnic cu ea la plimbare, am mângâiat-o, am luat-o sa doarma în pat cu noi si i-am dat sa manânce delicatese.
Cel mai mult ne-a emotionat reactia catelusei, când am luat-o cu noi într-o excursie de o zi (la Giverny) si am ajuns seara acasa. Toata ziua a fost cuminte si a mers la pas, oriunde am dus-o. Ajunsa acasa însa, nu a mai putut de fericire! Ce tumbe a facut si ce a mai dat din codita ei stufoasa! Parca ar fi încrecat sa spuna "Ce bine ca nu m-ati dat altcuiva si ca mi-ati permis sa vin din nou aici - acasa" chiar daca aceasta "acasa" era pentru ea de-abia de patru zile!
Helmut s-a atasat de ea atât de tare încât a hotarât sa o luam acasa la noi. Simona ne-a explicat ca nu este posibil pentru ca Fetița apartine familiei cu copii, si ca acestia o iubesc. Ba chiar ne-a venit ideea sa o luam totusi si sa o rugam pe Simona sa spuna ca a pierdut-o la plimbare. Dar... nu este corect sa faci asa ceva! Asa ca, în finalul vacantei noastre, ne-am întors acasa, fara catel...
Urmatoarele zile am pomenit-o permanent - când am plecat la plimbare am spus "uite, acum putea sa fie si Fetița cu noi", când ne-am dus la culcare am spus "ar fi avut loc si Fetița aici", dimineata când ne-am trezit am cautat-o si am ramas cu obiceiul ca atunci când mergem la cumparaturi, sa privim rafturile cu produse pentru catei.
Am sunat-o pe Simona câteva zile la rând, întrebând ce mai face Fetița, ce noutati mai are despre ea.
Saptamâna trecuta, când Simona a fost la noi, ne-a spus ca familia cu copii a luat-o si ne-a arata o fotografie primita pe sms, cu fetitele care o tin strâns în brate pe Fetița. Am oftat si ne-am spus "Doamne da sa fie toti fericiti!"
Exista catei cu duiumul pe lume si bineînteles si multi din rasa aceasta, dar niciunul nu este ca Fetița... Tare îi mai ducem dorul!
În încheiere, câteva fotografii cuTarzan, un motan frumos, norocos si educat la Paris! (este fiul lui Fraise☺)
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Joaca de-a Litera X
pentru rubrica Happy Weekend - initiata de Elly Weis
Vechii greci credeau ca numele are puterea de a ne influenta destinul si foloseau ca metoda de predictie analiza primei litere a prenumelui. Onomantia este o arta divinatorie care se bazeaza pe analiza numelui. Denumirea deriva din greaca veche, unde “onoma” înseamna nume, iar "manteia" – profetie. Aceasta disciplina era intens practicata în vremurile de demult cu scopul de a descifra destinul omului si uneori, chiar pentru a-l determina. Primii si cei mai înflacarati sustinatori ai onomantiei au fost adeptii lui Pitagora.
De la greci, practica a fost preluata mai tarziu de romani, care aveau chiar si un dicton – "Nomen omen" – care ar însemna "Numele atrage soarta". Acestia erau atat de convinsi de puterea numelui de a influenta mersul lucrurilor, încat au extins aplicatiile onomantiei inclusiv asupra localitatilor. Geograful antic Pomponius Mela nota în lucrarea "De chorographia" ca autoritatile romane au schimbat numele orasului Ilir (actualul port albanez Durres) proaspat cucerit, pentru a-l face mai favorabil Romei.
Una dintre cele mai folosite metode onomantice este analiza primei litere a prenumelui uzual. Prenumele uzual nu este neaparat cel înscris în cartea de identitate, ci cel cu care ni se adreseaza zilnic rudele, prietenii, colegii. Puterea lui de influenta e foarte mare, iar dintre toate literele care-l compun, prima are cel mai mare impact. Ea aduce informatii pretioase despre caracterul si temperamentul nostru, despre felul în care reactionam la stimulii exteriori, la oportunitatile si obstacolele vietii.
În linii mari, nota dominanta a reactiilor poate fi de natura fizica, mentala, emotionala sau intuitiva. Tind sa raspunda:
fizic – cei ale caror prenume încep cu D, E, F, M, N, O, V, W, X
mental – cei ale caror prenume încep cu A, H, J, Q, S, Z
emotional – cei ale caror prenume încep cu B, C, K, L, T, U
intuitiv – cei ale caror prenume încep cu G, I, P, R sau Y
Una dintre regulile onomantice mai putin cunoscute în ziua de astazi sustine ca daca numele contine un numar par de vocale, imperfectiunile fizice tind sa se manifeste pe partea stanga a corpului, în timp ce un numar impar de vocale conduce la imperfectiuni pe partea dreapta.
Atentie! Nu numai prima litera a prenumelui este importanta în onomantie. Prima vocala, de exemplu, ofera indicii interesante cu privire la reactiile instinctive pe care le avem in fata surprizelor, a schimbarilor neasteptate. Astfel, litera X - imprima o atitudine înflacarata si senzuala, magnetism si un inepuizabil apetit erotic, vitalitate si spirit întreprinzator. Sunt creativi, comunicativi si lideri înascuti. Defecte: înclinatia catre placeri si excese, dependente si risipa. Pot fi nepasatori, neseriosi sau iresponsabili.
Daca v-am facut curiosi si doriti sa descifrati tainele numelui pe care-l purtati, cititi: Profetia numelui tau.
Tuturor, un sfârsit de saptamâna minunat! Happy weekend!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)