Stagiunea de
iarna/primavara a
Royal Opera House -sectiunea balet, s-a încheiat cu spectacolul "
Poveste de iarna", transmis în direct de la Londra în 40 tari si peste 1500 cinematografe. Într-una din aceste sali am fost si eu, împreuna cu mama.
Ca de obicei, la intrarea în sala am fost întâmpinate cu câte un pahar de sekt sau sekt-orange, apoi am luat loc pe fotoliul rezervat, prin intermediul ecranului fiind martore la forfota din sala londoneza.
Special pentru spectatorii din cinema, moderatoarea Darcy Bussell - fosta balerina la ROH, a prezentat în introducere modul în care spectacolul se va derula: prolog, trei acte si doua pauze - pauze în care a invitat spre intervievare cativa din protagonistii spectacolului: directorul teatrului (
Kasper Holten), compozitorul (
Joby Talbot) si coreograful baletului (
Christopher Wheeldon), câtiva solisti-balerini (Edward Watson, Sarah Lamb, Lauren Cuthbertson, Steven McRae, Frederico Bonelli, Zenaida Yanowsky).
Spectacolul s-a încheiat la ora 23:30 si chit ca stiam ca dimineata va trebui sa ma trezesc pentru serviciu la ora 5:30, mi-a parut tare rau când cortina s-a închis. A fost un spectacol grandios, o punere în scena senzationala, cu dansatori de exceptie, decoruri expresive si efecte speciale impresionante! Povestea lui Shakespeare "
The Winter's Tale" este aici fidel transpusa în muzica si dans, spectacolul fiind încadrat în genul "balet narativ".
Preludiul prezinta doi printi-copii, prieteni nedespartiti, viitori regi ai Siciliei si Boemiei.
Actul întai se desfasoara la curtea regala siciliana si dansul pucteaza câteva momente principale din viata tânarului rege Leontes: casatoria din dragoste cu frumoasa Hermione, nasterea primului lor fiu - Mamillius si în continuare, de-a lungul câtorva ani, este prezentata armonia perfecta din aceasta familie.
În ziua în care regele Polixenus soseste din Boemia sa-si viziteze prietenul, printul Mamillius are vârsta pe care o aveau cei doi regi când drumurile lor s-au despartit. În memoria acelor frumoase vremuri, regele Boemiei accepta propunerea prietenului-gazda de a-si prelungi vizita în Sicilia pentru cateva luni.
Totul este vesel si armonios, ba mai mult se întampla ca în aceste prime saptamâni, regina Hermione sa anunte ca este însarcinata cu al doilea copil, un motiv în plus pentru fericitul rege Leontes sa organizeze permanent petreceri la curte.
Timpul trece si putin înainte ca regina sa aduca pe lume cel de-al doilea copil, regele Polixenes îsi anunta intentia de a pleca spre tara lui. Regina Hermione, din simpatie si calda amicitie fata de prietenul sotului ei propune spontan ca regele boemian sa mai ramâna câteva saptamâni, spre a fi alaturi de ei când se va naste copilul. Acesta accepta onorat.
Daca pâna aici muzica si dansul au fost placute si vioaie, din acest moment registrul sunetelor se schimba, marcând clipa în care gelozia încolteste în sufletul regelui Leontes. Interpretând gresit dragalasenia sotiei ca pe o dovada de infidelitate, acesta este tot mai mult cuprins de ura si fara a avea vreo dovada de vinovatie, îsi acuza sotia si prietenul de concubinaj.
Dansurile devin triste, gesturile schimonosite de durere. Regele Leontes îsi schimba radical comportamentul, devenind un tiran. Cu mintea si sufletul întunecate, el îsi alunga prietenul si chiar pune la cale otravirea lui. Complotul esueaza, regele Polixenes porneste spre tara lui, profund dezamagit si jignit.
Regina este aruncata în temnita si naste o fetita pe care însa regele nu vrea sa o recunoasca drept fiica. Plin de cruzime, el ordona ca nou-nascuta sa fie dusa si abandonata în Boemia, în regatul celui pe care el presupune a-i fi tata. Sotul Paulinei - doamna de companie a reginei, este însarcinat sa se descotoroseasca de bebelus. Antigonos ajunge pe tarmul Boemiei si pune în cosulet alaturi de copil, medalionul cu smarald purtat pâna deunazi de regina Hermione, ca semn distinctiv al coroanei siciliene. El nu reuseste sa mai urce pe corabie si sa se intoarca la castel anuntând îndeplinirea sarcinii, deoarece este atacat si devorat de ursi.
Bebelusul este la scurt timp descoperit de un cioban care se afla în zona tarmului împreuna cu fiul sau. Om bun, el ia fetita si o creste, botezand-o Perdita.
Viata celor de la curtea siciliana devine amara, inutile ramân explicatiile de nevinovatie ale sotiei regelui tot mai înnebunit de ura si gelozie. Dansurile balerinilor sunt sugestive, miscarile totusi gratioase sunt tensionate si deosebit de triste, mimica si gesturile încarcate de dramatism.
Atmosfera grea si apasatoare atinge punctul culminant atunci când regele îsi condamna sotia la moarte, moment în care fiul acestora, printul Mamillius îsi pierde viata, urmare a unui atac de anxietate. Regina intra în coma si e declarata moarta.
Acesta este finalul deosebit de trist al primului act. (
va urma)
Poate ca va întrebati, ce legatura are Iepurasul cu sarbatoarea Paștelui, cunoscuta în întreaga lume ca sărbătoare a Învierii lui Iisus Hristos?! 
Pentru ca data serbarii Pastelui se calculeaza în functie de echinoctiul de primavara si de prima luna plina, oamenii au descoperit un nou element în plan simbolistic, interpretând petele ce se vad pe Luna-plină ca fiind silueta unui iepuras.
Primii iepurasi din turta dulce au fost realizati tot de germani, la începutul anilor 1800. Apoi ideea iepurasul de Pasti a fost preluata în Europa de grupul popoarelor vorbitoare de limba germana si datorita emigrantilor germani, obiceiul a ajuns si în America.
