Poveste de decembrie

Châteauneuf-du-Pape este o regiune viticolă din valea sudică a Rhônei cu statut de apreciere autonomă. Vinul produs aici este îmbuteliat sub numele de Châteauneuf-du-Pape si este unul dintre cele mai bune vinuri roșii din Franța (exista însa si vinuri albe Châteauneuf-du-Pape - doar 7% din producția totala din podgorie).
Se presupune ca primele vlastare de vita de vie din aceasta zona au fost plantate în secolul 6 de catre grecii care au fondat orasul Marsilia. Primele documente care atesta si apreciaza vinurile de Avignon sunt datate în anul 500.
Papa Ioan al XXII-lea. a dorit sa aiba propria podgorie (în jurul anului 1350) în aceasta zona si primul document care confirmă existența unui vin Châteauneuf-du-Pape provine din anul 1519 .
Suprafața viticola a crescut constant și până în 1750, a acoperit 650 ha. Un semn al prosperității la vremea respectivă sunt castelele mari precum La Nerthe, construite aici în secolul al 18-lea.
În secolul al 19-lea, Châteauneuf-du-Pape era deja considerat cel mai bun vin din sudul Rhônei. Ideea unui regulament pentru protectia denumirii si originii soiurilor de vin s-a impus ca fiind necesara înca în anul 1905 însa abia în anul 1935, Appellation (= denumire de origine controlata) Châteauneuf-du-Pape a fost protejat prinr-o hotarâre judecatoreasca. A fost unul dintre primele vinuri protejate din Franța.
Datorita climei deosebite, al terenului si al calitatii soiului de stuguri, vinurile obtinut au o expresivitate puternică, sunt relativ scăzute în aciditate, au continut bogate în alcool, sunt renumite prin intensitatea culorii si varietatea mare de nunate rosu închis.
Terenul viticol are reminescente din epoca glaciara si este construit în terase. Pamântul rosu nisipos este amestecat cu pietricele, care stocheaza caldura din timpul zilei si mentin temperatura optima pentru vita de vie pe timpul noptii. Clima este caldă și uscată. Media anuală este de 2800 ore de soare si o medie de precipitații de 620 mm. 130 de zile pe an bate Mistral - un vânt care usucă strugurii repede chiar și după ploi torențiale.
70% din terenul viticol este plantat cu soiul Grenache. Între cele mai apreciate vinuri rosii Châteauneuf-du-Pape se numara deasemenea cele obtinute din soiul Syrah, Mourvèdre și Cinsault.

Vinuri rare sunt obtinute din soiurile Consoise, Brun Argenté (Vaccarèse), Muscardin și Terret Noir.
Vinurile albe sunt obtinute din soiurile Grenache Blanc. În plus, Clairette Blanche, Piquepoul Blanc, Bourboulenc, Oeillade Blanche (Picardan) și Hermitage Roussanne.
Châteauneuf-du-Pape are un conținut de alcool natural de cel puțin 12,5%. Cele mai gustoase vinuri Châteauneuf-du-Pape sunt cele etichetate cu "millésime" (anul recoltei): 1990, 1995, 1998, 1999, 2001, 2007 și 2010.
Sticlele originale au ca emblema coroana tripla - tiara papală și globul purtător de cruce, precum si cheile Sfântului Petru.
Povestea acestui vin am aflat-o saptamâna trecuta într-o seara, de la unchiul meu, când am savurat vinul dintr-o sticla etichetata 1998.
Pentru ca nu am avut rabdare sa-l decantam, am lasat vinul sa se aerisească și să-și elibereze buchetul de arome direct în pahare. Am admirat la început culoarea închisa, rubiniu-caramizie si gustul fin, lejer, elegant, cu nota de fruct confiat. Dupa fiecare sorbitura, licoarea rubinie cu consistenta onctuoasa a devenit tot mai interesanta... Nuante delicate de cirese cu iz de vanilie, atingerea dulce a nucilor verzi si tușa prunelor afumate ne-au cucerit mirosul si papilele gustative.
Împartita la patru ☺ licoarea s-a terminat mult prea repede! A fost un mic festin...

Tristeti de primavara, coincidente bizare!

Saptamâna trecuta, catelul vecinilor nostri a murit de batrânete. Catelul Felix - un maidanez adoptat în urma cu 8 ani de la azilul animalelor, a murit exact la 15 ani dupa ce i-a fost înregistrata nasterea, pe 19 martie! O coincidenta tulburatoare pentru stapânii lui... Bizara potriveala!
Obisnuiti sa faca lungi plimbari, cel putin de trei ori pe zi, golul lasat de catel în viata vecinilor mei este mare. Felix a fost un membru al familiei...
Zilele trecute au fost foarte ocupati cu formalitatile impuse de deces si timpul s-a scurs mai repede ca de obicei. Acum ca totul a trecut, nu-si mai gasesc ritmul, le lipseste enorm prietenul patruped.
Ieri, pentru ca vremea a fost superba, ne-am gândit sa-i invitam la o plimbare la marginea orasului. Fara un țel anume, am înconjurat lacul Ilse, am taiat câmpurile si am ratacit câteva ore între imas si padure. Am admirat natura si am povestit despre una, despre alta.  Ei si-au amintit de plimbarile cu Felix-ul lor, noi ne-am amintit de Felix si Marlene - nepoteii cu care am fost deseori la lac. Pentru ca saptamâna viitoare Felix si Marlene vor veni câteva zile în vacanta la noi, ne-am propus sa refacem traseul împreuna cu ei, daca vremea va fi prielnica.

În drum spre casa, am trecut pe langa un parc amenajat pentru freestyle-BMX si am privit câteva minute copiii care urcau în viteza pantele, sareau peste hopuri si încercat tot felul de acrobatii. Vecina spune "Ati putea veni cu nepoteii aici, saptamâna viitoare." Am spus "Ah, nuuuu, nepotii nostri nu sunt atât de... curajosi si salbatici. Felix este chiar prudent, uneori exagerat! Dar daca ar fi sa-mi imaginez ca unul din ei si-ar dori sa probeze acest sport, atunci aceea ar fi Marlene! Ea este mai curioasa si mai îndrazneata." Am povestit în continuare cum exact de ziua ei, la doi anisori, Marlene a avut mâna în ghips! Am râs amintindu-ne cu cât curaj si-a acceptat atunci soarta si cu câta seninatate ne-a povestit patania,multe luni la rând. A fost "vedeta" familiei!
Astazi la ora amiezii suna telefonul... Mama lui Felix si a Marlenei ne spune ca tocmai s-au întors de la spital. De dimineata, cei doi copii au iesit în parcul din cartier cu bicicletele si Marlene a cazut atât de rau, ca si-a rupt mâna! Oh, Doamne! Are mâna dreapta în ghips!
Dupa ce am cugetat îndelung asupra noii situatii, am decis totusi sa ne asumam raspunderea si sa-i primim mâine pe copii. Suntem constienti ca Marlene este acum ca un bebelus, trebuie spalata, îmbracata si hranita. Joia care vine, va trebui sa fie înapoi în München, pentru ca are o noua programare la radiologie. Tja... frumoasa vacanta! Ciudate coincidente!

Vacanta de vara (1)

Aflata la jumatea distantei dintre Hamburg si Berlin, sau dintre Berlin si Rostock, Waren (Müritz) este o localitate deosebit de îndragita de turisti. Cei ce se hotarasc sa-si petreaca vacanta aici au numai de câstigat, deoarece statiunea este foarte cocheta si ofera o multime de modalitati pentru petrecerea timpului liber. Orasul - atestat înca din anul 150, este plin de muzee si edificii interesante, plimbarile în urbea veche si pe stradutele din jurul portului ofera clipe de neuitat. În plus, la jumatete de ora de mers cu masina spre nord, se deschide litoralul Marii Baltice cu nisipurile albe si fine, la jumatate de ora de mers cu bicicleta spre sud, începe Parcul national unde exista 318 km² de păduri, lacuri, smârcuri, pășuni, fânețe si fauna si vegetatia specifica. Ce sa-ti doresti mai mult?! Cultura, istorie, mare si padure - în acelasi areal!
Ca de obicei, noi am alternat zilele de plaja cu drumetiile, plimbari cu bicicletele si vizitari de muzee. Ba chiar am reusit sa mobilizam familia pentru o reuniune deosebit de reusita. Am petrecut primul weekend împreuna cu fratii lui Helmut si sotiile lor.

Michael si Antje locuiesc în Hamburg si au venit cu autoturismul personal, Jürgen si Annette locuiesc în apropiere de Berlin si au venit cu vaporașul personal :) Ne-au îmbarcat pe toti si ne-am plimbat ziua întreaga, pe cel mai mare lac al Germaniei - lacul Müritz (117 km²). Din pacate a fost o zi gri - singura fara soare din întreaga vacanta, capitanul nu a purtat chipiu si noi mateloții, nu am baut rom ci Metaxa, sa ne facem curaj pentru ca valurile au fost uriase ☺

Serile de vineri si sâmbata le-am petrecut la tarm, în jurul focului, cu povesti sub clar de luna.

April's highlights

Ne-am plimbat prin oras, am adunat în inima toate florile, toate culorile si parfumurile lor, ne-am limpezit gândurile si sufletul...

... ne-am relaxat trupul si ne-am curatat mintea la sauna - acasa si la "Termele regelui", am înotat în  bazine în care parca cerul si-a picurat culoarea, am atipit la soare, sub liliacul înflorit...



... ne-am rasfatat papilele gustative cu specialitati pregatite ca la hotel de cinci stele, de însusi "maestrul bucatar"...

... am reunit familia si ne-am bucurat ca am strâns la un loc neamul raspândit pe patru generatii si...



... am râs de nazbâtiile piticului familiei - "iepurasul" Tiana, care a calarit o oaie galbena si un purcelus rosu chiar la prima ei sarbatoare de Pasti!

PS: Despre Paste, Plärrer, excursii, balet si cinema, am pomenit în articole anterioare :)

La taierea mielului

Început de Primavara

Un frumos pretext pentru a reuni familia, este sarbatoarirea începutului Primaverii ☺
Cu ghiocei proaspat culesii din gradina, fluturasi din portelan si un meniu special, i-am asteptat pe fratele, matusa si unchiul din Ulm, la masa.




Am ascultat în timpul mesei concertul mierleor din gradina. A fost o zi superba!

Ziua mamei si a tatalui :)

Anul acesta s-a întâmplat ca într-o singura saptamâna, familia noastra sa aiba de serbat cinci evenimente deosebite!În ordine cronologica: ziua de nastere a mezinei, Pastele ortodox, ziua de nastere a sotului meu, Ziua Tatalui si Ziua mamei... asa încât pentru ultimele doua am dat o singura petrecere :)
Si bine am facut, pentru ca doar în acea zi am avut noroc de vreme splendida, ca de vara! Ieri a plouat întreaga zi si astazi este înnourat si racoare (14°C). Nu ar fi nicio mirare sa si ninga un pic (!) pentru ca de astazi încep Sfintii de gheata!
Dar cum spuneam, vineri am petrecut o zi minunata! I-am avut invitati pe fratele meu, doi prieteni si bineînteles fetele. Mai spre seara ne-am trezit si cu Hansi si Grete, cu pitigoiul ce are casa în fagul din curte, plus câteva vrabii din cartier :))
Am facut gratar si am avut la alegere o multime de feluri: ceafa de porc, piept de pui- gen cordon bleu, chiftelute din carne de vita, creveti la tepusa, mici à la România, porumb, tepusea cu legume si ciupercute, salata de cartofi, masline, salata de castraveti... oare am uitat ceva?! ;) Pentru desert am pregatit o prajitura dupa reteta bunicii (mama mamei), numita "Prajitura economica". Nu este spectaculoasa, dar pe mine, fetele si pe fratele meu, ne leaga amintiri deosebit de placute. Am baut fiecare ce a dorit: bere, vin, Fanta, ceai de musetel (Raluca are rosu în gât!), suc de grepfrut sau cafea. Am stat sub marchiza pe terasa, sa ne protejam de arsita soarelui - întreaga zi pâna la miezul noptii! Am râs si ne-am simtit deosebit de bine. Am cântat si "La multi ani", acompaniate de baieti, la muzicuta si flaut ;) A fost tare-tare haios!

Weekend mai altfel

Fratii sotului meu - Michael si Jürgen, locuiesc unul în Hamburg si altul în Berlin, adica la 750 si respectiv 600 km departare de noi, de aceea ne întâlnim cam greu... Pentru sfârsitul de saptamâna ce tocmai a trecut am organizat o întâlnire de familie la Warnemünde (788 km departare de Augsburg), pentru ca Jürgen are ancorata în portul statiunii turistice, o bijuterie de salupa!
Ziua de vineri (20.07) am petrecut-o pe Wilma 2 - salupa cumnatului meu, plimbându-ne pe Lacul Müritz, cel mai mare lac al Germaniei (dupa Bodensee - lac pe care însa Germania îl împarte cu Austria si Elvetia). Fara pregatiri prealabile, am participat sub comanda capitanului Jürgen, atât dimineata - la desfacerea prelatei cât si seara - la acoperirea salupei, actiune în urma careia am primit cu mândrie titlul de matelot - mai târziu am citit pe wikipedia ca de fapt ar fi ultimul rang în marina ;))



Apoi întreaga zi, doar am savurat viata la bordul elegantei salupe, dotate cu tot ce trebuie unei familii pentru sfârsitul de saptamâna: cabine de dormit (pentru 4 persoane), baie cu dus, colt-bucatarioara, chiuveta si placa-ceran pentru gatit -pe care de data aceasta s-a fiert doar apa pentru cafea, pentru ca la ora amiezii am ancorat la pontonul unui restaurant rustic ascuns în stufaris si cunoscut doar de localnici si am servit masa de prâz (salau pane, cartofi taranesti si remulada).

Uriasul lac (117 km²), supranumit si "mica mare" nascut în urma ultimei glaciatii, are aspectul unui lant de lacusoare cu deschideri de 200-750 metri, legate prin brate înguste, înconjurate de paduri, smârcuri, tufisuri, stuf si papuris, un habitat ideal pentru pasari si pesti. Am admirat pe întinderea albastra mai ales pânzele de nuferi albi si galbeni si m-am simtit un pic ca în Delta Dunarii [delta este ceva mai frumoasa ;) ]

Zilele de sâmbata si duminica (21-22.07) le-am petrecut la Marea Baltica.
Nisip alb si fin ca zaharul, dimineti cu vânt adorat de "spargatorii de valuri" (surferi) si amiezi cu soare si apa fresh, tipete de pescarusi, aer cu gust usor sarat... toate acestea se numesc pe germana Ostsee. Indiferent de ora, plaja este plina. Se fac plimbari sau jogging de-a lungul falezei, se construiesc castele de nisip, se ridica zmeie vesel colorate si se capteaza fiecare raza de soare stând comod în cosuri de rafie împletita, ce pot fi închiriate cu ora sau cu luna :)
Când si când, peste vuietul valurilor si râsetele copiilor se aude fluieratul unei nave ce-si anunta sonor parasirea portului.


Marea Baltica este caracterizeta printr-un climat tipic destinat întăririi organismului. Chiar daca a fost relativ racoare (25°C temperatura aerului si 17°C temperatura apei!) am facut bineînteles baie în mare, sincer - doar de doua ori pentru câte zece minute, iar acum tratez cu Voltaren o redoare a umarului stâng... Toti au facut baie, cum era ca tocmai eu sa nu ma balacesc?!

Plaja este separată de oras prin dune de nisip acoperite cu smocuri de iarbă, un peisaj invariabil si totusi nou în fiecare zi. Hotelul Neptun troneaza plaja si ofera o panorama impresionanta a statiunii, de pe terasa restaurantului Sky - la 65 metri înaltime peste mare. Farul construit în 1897 cu doar 37 metri înaltime, a ramas o simpla atractie de promenada, functia lui fiind preluata astazi de alte doua ultra-moderne.

Orasul împodobit cu flori multicolore are superbe cladiri vechi si noi, legate într-o perfecta armonie. Mijlocul de transport cel mai îndragit de localnici este bicicleta, impusa cu succes si turistilor carora le sunt recomandate trasee excelente de ciclism pe diguri.


Ca peste tot si aici este plin de pensiuni private, cafe-baruri sub cer liber si restaurante cu terase atragator amenajate, ce-si fac concurenta straduindu-se sa ofere clientilor cele mai bune servicii. Calitatea înalta asigură în fiecare an un flux constat de turisti.

Am petrecut un minunat sfârsit de saptamâna si tare necajita am fost ca a trecut atât de repede!