We are the champions of the World

pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Piesa scrisa de Freddie Mercury (n.1946 - d.1991) a fost lansata pe 7 octombire 1977 pe albumul formatiei Queen - intitulat "News of the World" si a devenit una dintre piese lor cele mai faimoase și populare.
Mercury a compus un text usor care sa fie învatat repede de public si melodia sa-i antreneze pe toti spectatorii, sa fie cântata în cor la concerte. "We are the champions" a fost un succes mondial si este înca si azi cel mai cunoscut imn rock.
Ocupa locul patru în Billboard Hot 100 si locul doi în UK Singles Chart. Într-un sondaj de opinie efectuat de Sony Ericsson în anul 2009, melodia a fost votata ca fiind preferata "numarul unu". În anul 2009 piesa a fost inclusa în Grammy Hall of Fame.
Datorita caracterului pozitiv si deschis al piesei, al spiritului sportiv pe care îl transmite, FIFA a decis în anul 1994 sa adopte "We are the Champions" ca imn oficial al Campionatului Mondial de Fotbal.
În acel an, echipa nationala a Braziliei a câstigat pentru a patra oara titlul, Italia a fost vice-campioana, Suedia a ocupat locul trei si Bulgaria a fost pe locul patru.

Anul acesta la Campionatul Mondial de fotbal, campioana a lumii a devenit echipa Germaniei.
Presedintele tarii Joachim Gauck si cancelarul federal Angela Merkel au felicitat echipa imediat dupa meci. Mica petrecere încinsa în vestiare s-a continuat cu un mega-party la hotel unde Rhianna a fost artista care a asigurat ambianta muzicala. S-a baut bere germana de "patru stele" ;))
Poate ca unul din motivele pentru care echipa Germaniei a devenit anul acesta campioana, este faptul ca a ajuns sa armonizeze, este o echipa sudata, compacta, iar familiile acestora - sotiile, prietenele si copiii sportivilor, completeaza perfect bunele relații de prietenie dintre membrii echipei. Imaginile spun mai mult decât o mie de cuvinte!

(surse fotos: morgenweb si OKmagazin)

Poveste de Iarna

Sunt în competitie cu timpul, el zboara si eu alerg în urma lui... Saptamânile îmi par zile, zilele îmi par ore si orele-mi scapa precum clipele. Am ramas în urma cu blogul - dar asta sa fie cel mai mare necaz, nu-i asa? ☺ În fiecare zi cu mama, avem un program deosebit... Ieri am fost în excursie, astazi mergem la Cinema pentru a urmari transmisiunea în direct de la Royal Opera House. Baletul pe care-l vom vedea este "Poveste de Iarna" compus de Joby Talbot, dupa povestea de dragoste scrisa de Shakespeare (eveniment caruia îi voi dedica saptamâna aceasta un articol).
Mi-am amintit ca si formatia rock Queen a câtat o piesa cu acest titlu:

"Poveste de iarnă" apartine albumului "Made in Heaven", lansat în 1995, după decesul lui Freddie Mercury (1991). Piesa a fost compusa de Mercury imediat după "Innuendo", inspirat fiind de peisajul pe care-l privea de la fereastrele studioului de înregistrare, lânga Lacul Geneva.
Piesa abordata genul psihedelic, îmbinând stilul dream pop cu muzica experimentală.
Sa lasam muzica sa cânte, sa visam alaturi de Freddy Mercury si sa privim în afara ferestrelor, prin ochii lui... Pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Amintiri

Astazi de dimineata nu am avut pâine proaspata, pentru ca miercuri am uitat sa cumpar si joi a fost zi libera, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor. Privind coltucul de pâine, mi-am amintit de anii de liceu, mai precis de perioada din-naintea bacalaureatului... Eram cinci prieteni în clasa, trei fete si doi baieti. Ne numeam grupul SiCiLiCaMus, nume format din împreunrea silabelor ce încep numele noastre: Simona, Ciprian, Liana, Carmen, Marius. Eram cei mai buni prieteni si petreceam mult timp împreuna, nu doar la înot, la schi sau iesiri la iarba-verde cu bicicletele, ci si învatam de foarte multe ori împreuna.
În iarna din clasa a 12-a ne-am întâlnit în fiecare duminica, acasa la prietenul Marius, ai carui parinti erau monitor de schi si nu earu niciodata acasa. Lucram la mate, ne bateam capul cu integrale, functii derivabile, monoizi,  morfisme de inele, matrice, ecuatii algebrice... În pauze, ascultam Queen, mâncam pâine prajita în ulei si beam ceai de menta si macese, cu multa multa lamâie. Atunci habar nu aveam de acizi alfa-linolenici, colesterol, grăsimi oxidate sau interactiuni alelopatice şi nici nu ne pasa de calorii-bombe, minerale sau proteine. Atunci doar savuram aroma în care se învaluia bucataria, când aburului de menta, macese si lamânie, se combina cu mirosul de prajeala si... usturoi. Pentru ca ar fi fost de neconceput sa mâncam pâine prajita fara sa o raschetam cu usturoi :)) Ce vremuri faine!