Nu pot spune "Non, je ne regrette rien"; ridic din umeri si fredonez "Circle of life"

M-a fascinat în copilarie un serial-mut de desene animate, cu un baietel care avea un creion fermecat si un burete; ziua-ntreaga desena si totul devenea realitate. Viata lui se desfasura pe o coala luuuuunga de hârtie. Când intra în încurcaturi, derula pagina, stergea greseala din trecut, facea corectura necesara si totul redevenea minunat.
Anii au trecut - nici macar copiii mei nu mai sunt chiar copii - dar de câte ori ajung sa ma întreb "ce ar fi daca...?, cum ar fi fost daca...?" ma gândesc ca bine mi-ar fi prins, nu neaparat un creion fermecat, dar macar un burete fermecat!
Sunt atâtea momente în viata mea pe care as vrea sa le retraiesc, din nou, si din nou, si din nou...Sunt si alte câteva pe care as vrea sa le sterg, sa nu fi existat niciodata!
Dar nu traim într-o lume cu vrajitori, nici macar masina timpului nu a fost descoperita decât în romanele SF, deci trebuie sa accept si sa traiesc realitatea... Filozofii spun ca realitatea este felul în care fiecare individ percepe viata, si, a-ti trai viata - este o arta!
Trebuie doar sa sti: cu cât traiesti mai intens, cu atât satisfactiile si suferintele sunt mai puternice, si cu cât încerci sa întelegi ceva mai profund, cu atât mai mult îti dai seama cât de limitate-ti sunt cunostintele. Dar peste toate, nu ai voie sa uiti ca totul este relativ!
În rest... este simplu! Ca într-un film... Fiecare este actorul propriei vieti si scenariul ni-l scriem (aproape) singuri... ca baietelul din desenele animate. Atâta doar ca, ce a fost o data pus în "scena", nu se mai poate rectifica!
Suntem unici, ca fiecare clipa ce vine si trece...
Oftez de multe ori si-mi spun: "ce bine era, când eram copil!"


Multumesc mult pentru pinguri: Vania, Cosmin Stefanescu, Gabriela, Word of solitair, Teo Negura, Caius, Natasa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Tetris.