🎃 Aseară s-a sunat la ușa noastră de vreo cinci ori! Au venit copii costumați, câte doi sau în grupuri mai mari, unii însoțiți de părinții lor — și ei costumați. Țineau în mâini căldărușe portocalii și rosteau cu entuziasm: „Süßes oder Saures?!” (Te sperii sau mă îndulcești?!) 🧡
Cea mai mică participantă a fost o fetiță de trei-patru ani, costumată în șoricică — o apariție adorabilă! 🐭 După ce fiecare s-a servit cu ce și cât a dorit din castronul mare, plin cu dulciuri preambalate, nu a uitat niciunul să strige la plecare „Happy Halloween!” 🍬🍭👻
Spiridușii mei de Halloween — Leo și Chico — au fost în acțiune toată seara. Abia așteptau să audă soneria! 🔔 Leo era în extaz. Abia reușeam să-l țin în brațe, până le explicam celor mici că, deși latră, o face de bucurie — nu ca să sperie pe cineva. De fiecare dată când ieșea în întâmpinarea copiilor, se zbenguia atât de tare încât își pierdea cordeluța cu flori și voal. 🌸 Chico, mai domol, păstra distanța, dar îi urmărea cu ochii mari și curioși.👀
La un moment dat, un copilaș m-a întrebat dacă jeleurile conțin gelatină animală. M-a luat complet prin surprindere... Cumpărasem dulciuri preambalate, colorate și vesele, fără să mă gândesc că, în ziua de azi, sunt tot mai mulți copii cu alergii la fructe, alune sau nuci. Unii sunt vegani, alții nu mănâncă zahăr deloc... Am rămas pe gânduri și m-am simțit cumva vinovată. 😳🤔
La fiecare grup care a venit după aceea, i-am rugat pe copii să fie atenți la alergii și să ia doar ce le face bine.
Și m-am gândit toată seara la copilăria mea… Cumpăram bomboane vărsate cu un leu sau doi, cât reușeam să economisesc. Era zahăr cu aromă! Mâncam "ciocolată de casă" — făcută din lapte praf, cacao și zahăr. Beam limonadă din apă, zahăr și o lămâie... Nimeni nu se întreba câte linguri de zahăr s-au pus. Dulcele era dulce și atât.
Ooooo! Și când nu aveam nimic „dulce” prin casă, mama freca spumă un gălbenuș de ou cu zahăr. Obiceiul ăsta îl am și azi… pssst! 😉
Mergeam cu bicicleta fără cască, ne dădeam pe patine cu rotile din rulmenți, fără genunchere. Am învățat să schiez în bocanci cu șireturi și legături din sârmă arcuită... Așa eram toți... Asta însemna "mormalitate" pe vremea mea... Am crescut fără antrenor nutriționist, fără consilier de hidratare și fără frica de gluten. A fost mai bine? A fost rău? Nu știu… Dar iată-mă — trăiesc, sunt sănătoasă, sunt veselă... Doamne, mulțam! 🙏
🕯️Astăzi, 1 Noiembrie, e Luminația — cunoscută aici ca Ziua Tuturor Sfinților. Este o zi în care tăcerea capătă sens, iar lumina unei lumânări spune ceea ce cuvintele nu pot.
