S-a întâmplat ca acum sase ani sa fie la noi în vizita o familie de prieteni din Bucuresti, carora le-am aratat câteva din frumusetile Bavariei - meleagurile ce mi-au devenit "casa" din anul 2000. Si s-a întâmplat ca pe data de 23 iulie 2009 sa fi fost cu acesti prieteni pe malurile Dunarii. Le-am aratat urmele Castelului roman Abusina, apoi am facut un popas mai lung la Manastirea Weltenburg (în incinta careia a fost produsa cea mai veche bere din lume, bere ce a devenit de-a lungul timpului cea mai premiata la concursurile internationale), apoi am admirat Defileul Dunarii. Am urcat pe dealul Michelsberg sa vizitam somptuosul monument închinat aliantei trupelor militare ce au reusit învingerea lui Napoleon, monument cunoscut sub numele de Befreiungshalle si apoi, în drum spre casa, am intrat la Complexul termal Gögging unde am petrecut cateva ore de relaxare si desfatare a simturilor. Pentru ca
prietena mea avea de curând blog - mi-a aratat la ce foloseste si imediat dupa plecarea lor din Bavaria, am încercat sa vad daca pot sa-mi deschid si eu o pagina de blog... Am reusit si în
primul meu articol am descris aceasta excursie pe malul Dunarii.
Anii au trecut, între timp am fost si
cu alti prieteni pe acest minunat traseu, însa marea coincidenta este ca la data de 24 iulie 2015 am strabatut acest drum, împreuna cu o alta familie de prieteni - de data aceasta din Cluj-Napoca. Asa mi-am amintit ca blogul meu a început acum 6 ani!
În acest articol jubiliar voi prezenta imagini din actuala excursie pe malul Dunarii.
Castelul roman Abusina:
Manastirea benedectina Weltenburg:
Kelheim - Befreiungshalle:
Walhalla memorial:
Despre Abusina, Weltenburg si Befreiungshalle -
informatii în primul meu articol; despre Walhalla voi scrie într-un articol viitor ☺
PS: în acesti 6 ani am oferit pe acest blog (
Între vis si realitate 2) 2325 postari si înca 312 postari, pe primul blog (
Intre vis si realitate...) - articole scrise, fotografii sau videoclipuri...
Multi ani inainte cu blogul! Ce coincidenta si blogul meu implineste tot 6 ani in august, chiar am pregatit un articol aniversar pt maine. Eu te-am descoperit mai tarziu ce-i drept, dar ma bucur oricum, e bine si asa decat niciodata :). Spor in continuare, faci o treaba minunata ;)!
RăspundețiȘtergerechiar draguta coincidenta... Nu-mi ramâne decât sa urez si eu La multi ani Blogului tau! ☺ Multumesc pentru urarile tale - pe care le întorc înzecit, spre tine!
Ștergere
RăspundețiȘtergereBună CARMEN!
La cât mai multe postări draga mea și tot atât de frumoase!
Mă bucur nespus de mult că te-am întâlnit fie și aici virtual și mulțumesc pentru frumoasele postări
cu care ne încânți de fiecare dată!
Îți doresc un weekend cât mai frumos!
Pupicei și o îmbrățișare mare!
Mulțumesc de vizită!
multumesc mult Elena draga ♥
Ștergerete pup si transmit deasemenea numai gânduri bune.
un weekend minunat!
Alles Gute zum Geburtstag!!!Felicitari pentru ceea ce faci!Multe articole minunate si de acum incolo, scrise cu multa deschidere, intelepciune, gratie. Ma
RăspundețiȘtergerebucur inca o data ca am dat peste un blog care nu ma plictiseste citindu-l.Interesanta povestea berii. Citindu-ti primul articolul(2009) , am gasit si filmul : "Maria, ihm schmeckt’s nicht!"
Multumesc!O seara placuta!:*
multumesc mult Florina draga! exista multe momente în care un autor de blog este pe punctul de a-si abandona pagina, însa apar din când în când cititori care exact in momente critice lasa un comentariu care atinge corda sensibila a bloggerului, dându-i un nou imbold si motivându-i oarecum activitatea... Tu ai aparut pe paginile blogului meu într-unul din astfel momente. .. Îti multumesc :)
ȘtergerePS: "Maria, ihm schmecht's nicht!" este o comedie fabuloasa! Si pentru ca ai vazut filml "Almanya – Willkommen in Deutschland" care zugraveste adaptarea cetatenilor de origine turca în Germania, "Maria, ihm schmecht's nicht!" zugraveste adaptarea cetatenilor de origine italiana în Germania ☺☺☺ O sa iti paca, suta la suta!
:( Trebuie sa mai asterni ceea ce vezi , ceea ce experimentezi mult timp de acum incolo. Blogul tau este wikipedia II. Nu vreau sa ma intristez, sunt optimista in ceea ce priveste blogul tau!:). Tu mi-ai dat curajul sa-ti scriu, ca te-am simtit un om deschis , frumos si bun, astfel poate nu as fi reusit sa iti scriu niciodata.
Ștergereps: Dupa ce am primit mailul de la tine, la cateva ore am primit informatii din Antalya, fara a intreba noi, prin care o informau pe sora mea si pe alti studenti sa nu se ingrijjoreze ca incidentele se petrec in sud-estul Turciei si ca Antalya nu este afectata. Iti multumesc, daca nu ma atentionai ,eram 2 plante neinformate :D, fara a avea habar de ce se intampla. Ce coincidenta!Si totul de la un film...Hi hi , abia astept sa vad filmul!
Un weekend relaxat si linistit!:*
am sa iti raspund pe email :) te pup
ȘtergereWalhalla provine din mitologia nordică, existând în prezent două tomuri cu relatari despre viteji care au ajuns dupa moarte în sanctuarul zeilor.
RăspundețiȘtergereCei mai ușori sunt primii șase ani... ;)
Templul Walhalla din Donaustauf a fost ridicat la cererea regelui bavarez Ludwig der Erste, pentru a cinsti cele mai importante personalități - vorbitoare de limba germana, prin expunerea de busturi din marmură și plăci memoriale. Deschiderea oficiala a avut loc in anul 1842 si arhitectura cladirii a fost inspirata de Partenon.
ȘtergereCunosc mitul paradisului în care erau duși războinicii - Wohnung der Gefallenen - "Casa celor cazuti în lupta"... Acest monument Walhalla a fost ridicat pentru a consolida spiritul german imediat dupa înfrângeea lui Napoleon, pentru a spori sentimentul de mândrie nationala.
Ultimii trei ani din acesti primi sase, au devenit din ce în ce mai grei ... sunt mereu pe punctul de a abandona blogul... Acum ca ma "încurajezi" cum ca urmatorii vor fi si mai grei - ma gândesc ca e posibil ca blogul meu sa nu mai apuce urmatoarea aniversare..
...grei în sensul că fie vei intenționa fie să fotografiezi în locuri în care nu se ajunge ușor, fie vei vedea lucruri pe care le-ai mai fotografiat, iar psihicul va induce senzația de deja vu în materie de a fotografia.
Ștergere:) stiu, ai dreptate - mi se întâmpla deja ☺ In fiecare toamna scriu despre Plärrer si Oktoberfest, în fiecare decembrie sriu despre Advent, despre sarbatoarea Craciunului in familie, despre revelion, în fiecare iarna prezint fotografii cu propriul om-de-zapada, în fiecare primavara scriu despre primele semne ale renasterii naturii în gradina mea, apoi urmeaza seria jurnalelor de concedii (cel putin 3 pe an), sarbatorile de Paste, vara în Gradina botanica, spectacole, muzee, expozitii, filme... Sunt cicluri care se repeta în viata mea si despre care practic nu mai prea am ce sa scriu nou... În plus, feed-back-ul vizitatorilor de pe blog este tot mai slab...
ȘtergereDe regulă este o discrepanță între numărul vizualizărilor și numărul celor care comentează/interacționează de ordinul sutelor/zi (sute de vizualizări pe postare/câteva zeci de comentarii, iar aspectul ăsta ține de libertatea de exprimare a fiecăruia), însă sita anilor cerne și vei constata că, după 5 ani de exemplu, vor fi undeva la 5-6 oameni care vor comenta săptămînal. Ceilalți se vor pierde pe drum, renunțând la a mai fotografia și posta
Ștergere1. din cauza prețurilor în creștere la aparate și obiective, care după folosire devin prea uzate în max. doi ani;
2. din cauză că nu înțeleg de ce dacă au un aparat de fotografiat pretențios fotografiile nu sunt din punct de vedere tehnic așa cum văd la ceilalți;
3. pentru că și-au făcut un cerc de prieteni care le mănâncă tot timpul;
4. activitatea la job le sufocă timpul liber;
5. sunt dezamăgiți de comentariile anonime negative, malițioase sau cu propuneri indecente
etc
în legatura cu aparatul foto - nu mi-am dorit decat pentru câteva minute un aparat cu obiectiv sofisticat, apoi am renuntat la idee pe motiv ca eu fotografiez foarte spontan. Eu am nevoie de ceva mic si practic, solid la zguduieli sau mici acidente de transport :) Bineinteles ca si pretul isi spune cuvântul! insa ideea principala este ca prefer sa imi cumpar o data la un an, un an si jumatate, o camera foto performanta si de mici dimensiuni, pe care sa nu trebuiasca sa o port în geanta speciala - sa o pot purta in buzunarul jachetei sau in poseta, sa nu am remuscari atunci cand se zgarie carcasa... La fel si cu telefonul mobil :) Nu trebuie sa fie ultimul model, urasc sa "invat" cum sa manevrez un aparat nou! Trebuie sa recunosc ca atunci cand am cumparat Galaxy S5 si reclama spunea ca aparatul are manseta de izolare acvatica, am pufnit în râs si mi-am zis - ca doar nu o sa fac baie cu telefonul in mana! alitatea aceasta însa am apreciat-o atunci cand am facut fotografii în apa marii, fara sa imi pese ca stropii valurilor ating aparatul, sau am facut fotografii în ploaie, fara sa am grija ca se strica obiectivul :)
ȘtergereCat priveste comentarii deplasate... oh vai! am avut parte chiar si de la bloggeri log-in !!! Tja... chiar daca m-a socat continutul comentariului, am apreciat macar curajul raspunderii! ☺ C'est la vie!
Felicitari pentru implinirea varstei de sase ani ! Din cate am citit eu ,au fost rodnici,chiar de la inceput:am vizionat cu incantare postarile din excursia facuta in 2009,minunate fotografii si comentarii,bucurandu-ma ,in plus de iubitul meu, Van Gogh si ABBA !Cred si eu ca v-ati simtit ca niste zei !
RăspundețiȘtergereMinunate monumentele arhitecturale si sculpturile din calatoria actuala,opere nemuritoare,impresionante,pe care nu le-am vazut nici pe net !
Sunt curioasa sa stiu pe cine reprezinta busturile din galerie?!
O mare placere am cand iti citesc povestirile !Succes !
multumesc mult Natalia draga :)) Daca ai citit primul meu articol, atunci ai vazut ca nu am avut nici un comentariu si... nici pana in zilele astea situatia nu s-a schimbat! ☺ Este descurajant pentru un autor de blog, dar iata-ma înca aici :))
ȘtergereMa bucur mult ca ai descoperit cele mai iubite videoclipuri ale mele - odata cu trecerea anilor, multe au disparut, fiind cenzurate, prin legi pe care doar GEMA le întelege - pentru protejarea drepturilor de autor ...
In afara de Walhalla despre care voi scrie un articol amanuntit zilele ce urmeaza, despre toate celalalte monumente am scris in mai multe randuri pe blog. Bavaria este plina de bijuterii ☺
Busturile expuse in Walhalla reprezinta personalitatile cele mai de seama dintre vorbitorii de limba germana - brilianti oameni de cultura si arta, oameni de stiinta, militanti sau politicieni. Daca maresti fotografiile, sunt sigura ca identifici numele; în ultima fotografie am ales la întâmplare: Franz Schubert, Jakob Fugger, Johannes Brahms, Edith Stein, Ludwig van Beethoven, Heinrich Heine, Albert Einstein, Rubens, Maria Theresia, Jmanuel Kant. Statuia întreaga este a regelui Bavariei Ludwig I, cel care a cerut ridicarea acestui minunat monument. În prezent exista 130 busturi si 65 placi memoriale.
Ce potrivire minunata! :)
RăspundețiȘtergereLa mulți ani înainte cu spor și povesti frumoase așa cum m- ai obișnuit. ..:)
Te pup!
:) nu am "aniversat" niciodata blogul, anul acesta însa mi-a placut coincidenta, de aceea m-am hotarât sa mentionez acest amanunt ;))
Ștergerepup si eu. weekend fain!
Cat de multi ani, draga mea, cata munca, cata bucurie si mai ales cata ai adus tu in jur!
RăspundețiȘtergereDar m-a intristat ce ai scris mai sus. Eu iti doresc sa continui cel putin inca atatia si sa nu mai ai ganduri rele. Greu, foarte greu ar fi sa nu ne mai povestesti. La multi ani si inca multe-multe postari!
draga mea Mihaela, multumesc mult pentru gândurile tale si urarile adresate.
ȘtergereImi pare rau daca te-am întristat însa... mai în gluma mai in serios, acesta este adevarul. Daca acum 6 ani am gasit în blog posibilitatea de a mentine legatura cu familia ramasa în tara si mai ales posibilitatea de exersa sa gândesc si sa ma exprim în limba materna, de-a lungul anilor, am legat multe prietenii. Prin intermediul blogului am descoperit multi bloggeri inteligenti si sensibili si câtiva surferi pe internet de care m-am atasat. Blogul a fost locul de întâlnire si a oferit posibilitatea de comunicare, prieteniile virtuale au devenit la fel de intense ca cele reale. Ca si în viata reala, timpul a cernut din prietenii - unii au plecat, altii noi au venit, fata de unii am descoperit ca avem afinitati comune, am constatat ca altii sunt doar superficiali si chiar câtiva s-au dovedit a fi mitocani! Bucurii si mici dezamagiri, eu zic ca este normal.
Ceea ce am constat însa în ultimul timp este ca cercul meu de prieteni de aici a... amortit. Comentariile sunt rare si mai mult de complezenta sau la modul general - lasând clar sa inteleg ca persoana nici nu a citit ceea ce am scris în articol... Motiv pentru care în ultimul an articolele mele au continut mai mult fotografii si mai putin gânduri... Dar si asa, putini sunt cei care-si fac timp sa scrie câteva cuvinte referitoare la tema postarii... Si fara un stimul, orice pasiune moare ☺ Mdaaaa asta e, stiu ca imi dai dreptate ;)
Te pup. Noapte buna!
PS: nu uita sa admiri luna înainte de culcare :) In noaptea asta straluceste ca o BIJUTERIE!
Iti dau dreptate, dar tot ar fi tare greu sa nu mai scrii. Mai stii cand ti-am spus ca ar trebui sa deschizi o scoala in care sa inveti oamenii cum sa traiasca frumos? Tot asa cred si acum si tare greu ar fi inblogosfera fara tine. Intotdeauna ti-am admirat energia extraordinara, optimismul, forta, bunatatea si spiritul enciclopedic. Si harnicia, care si aici in blogging se vede foarte mult. Tu scrii mult, documentat, des si raspunzi fiecarui comentariu, apoi vizitezi si imparti cuvinte bune si incurajari atator bloggeri. Eu nu reusesc sa fac atatea si de aceea m-am gandit mereu ca poate nici altii nu reusesc. Orice comentariu ma bucura, este clar ceea ce m-a ajutat sa tin blogul pana acum. Dar nu am avut niciodata numarul foarte mare de comentarii pe care il ai tu. Si intr-un fel, m-ama obisnuit asa, si pentru faptul ca nu am puterea ta si nu as fi avut timp si energie sa raspund atat de mult. Daca numarul comentariilor este in scadere, cred ca este si din cauza verii, cum spunea si Catalin mai sus, dar sunt si oameni care nu scriu un comentariu din lipsa de timp sau chiar jena. Inainte sa imi deschid blogul si eu citeam mult fara sa comentez. Imi parea ca omului aceluia nu ii trebuie parerea mea. Apoi am inteles cat de mult conteaza, uneori chiar si doua vorbe. Dar m-am lungit si am deviat ca sa pot exprima o idee. Daca a devenit mai greu decat acum cativa ani, nu ai putea sa scazi putin intensitatea ritmului muncii tale, si sa nu renunti de tot. Nu pe toate blogurile se scrie la fel de mult ca pe blogul tau, nu toata lumea raspunde la fiecare comentariu si scrie la asa de multi bloggeri. Zic si eu, numai sa nu renunti! Te pup, draga mea! Nu am vazut luna, am citit a doua zi, dar am vazut pozele la tine.
Ștergeredaga MIhaela, multumesc mult pentru gândurile frumoase si pentru aprecierile pe care le faci la adresa mea. Ai dreptate - sunt o fire optimista si în general sunt foarte activa. Imi place ca atunci cand fac ceva, ori sa fac complet, ori deloc :)
ȘtergereDin punct de vedere al blogului, trebuie sa-ti spun ca daca adun cap la cap minutele pe care le petrec în fata monitorului, nu reusesc sa fac din ele doua ore. Si astea în timp ce fac si altele :))) de cele mai multe ori ma uit la televizor. Eu zic ca flosesc timpul eficient - sunt foarte ordonata, stiu exact unde sunt stocate fotografiile mele asa încat, imi sunt mereu la indemana. In plus, folosesc programe simple pentru colaje, asa ca în doi timpi si trei miscari am gata o postare care contine doar fotografii - si dupa cum ai observat in ultima vreme, articolele scrise sunt tot mai rare.
De vizitat, vizitez doar blogurile din blogrol, care se ordoneaza automat in functie de noile postari, asa incat vad rapid cine si ce a publicat. Atunci cand articolele sunt interesante si rezonez cu tema prezentata, comentariul vine de la sine :) La mine pe blog, îmi face deasemenea placere sa raspund comentariilor si degetele-mi merg rapid pe tastatura :) Ce vreau eu sa zic aici? - nu faptul ca nu as avea timp ma duce cu gandul de a renunta la blog, ci faptul ca din moment ce nu exista comentarii la un articol, consider ca l-am scris degeaba - nu intereseaza pe nimeni... si atunci ma gândesc ca mai bine ma ocup de altceva... Comentariile sunt singurele semne ca articolul sau fotografiile, imaginatia, inspiratia, etc. sunt apreciate.
Te pup si iti urez un start bun în luna august! Sa te bucuri de fiecare zi!
Chiar de fiecare zi, nu reusesc, dar astazi m-am trezit tare bine :) Ma gandeam ca nu vei putea schimba stilul tau de lucru si ca esti genul ce face ceva foarte bine, sau deloc. Dar am vrut sa inverc sa-ti mai schimb ideea :)
ȘtergereIn doua ore faci totul, nu as fi crezut. Stiu ca esti foarte organizata, este foarte vizibil lucrul acesta, eu ma misc mult mai incet, mie blogul imi ia mai mult de 2 ore si nici acum nu am gasit gasit un program bun sa fac colaje, de aceea nici nu prea postez. Am vrut sa fac in Picasa si nu m-am descurcat, folosesc unul photofancy, parca si nu prea imi place rezultatul. Ce ar fi sa scrii un aricol despre cum faci prelucrezi pozele si altul despre organizarea muncii pe blog, ca eu tare sunt interesata. Si ai mai putea scrie si despre organizare in general, esti maestra. Te pup si sper din suflet sa iti treaca ideea aceasta!!!
La Multi Ani, draga Carmen, tie, tuturor celor dragi tie si bineinteles frumosului si interesantului tau blog,
RăspundețiȘtergereImi pare tare bine ca am ajuns sa ne cunoastem "putin".
Sa te bucuri de fiecare moment al vietii, indraznesc sa spun ca si pana acum :), sa te bucuri de fiecare gand
scris pe blogul tau si sa ne "auzim" multi ani de aici inainte !
Cu drag,
Suzana
multumesc Suzana draga! Iti multumesc si transmit aceleasi gânduri înapoi.
ȘtergereLa multi ani, Blogului tau!
RăspundețiȘtergereSi multumesc pentru tot.>:D<
multumesc mult, draga Nima >:D<
ȘtergereLa mulţi ani, dragă Carmen! Şi ţie şi blogului, pe care te rog să nu-l abandonezi, oricât de greu este, la un moment dat, să continui o asemenea lucrare. Da, este o întreprindere "cronofagă", căci mult timp îl petrecem în faţa computerului, uneori în detrimentul celor dragi. Dar trebuie să recunoaştem că aceste pagini ale fiecăruia dintre cei care petrecem pe aici, au legat punţi sufleteşti minunate, relaţii şi prietenii la care nici nu gândeam cu ani în urmă. Să nu te îndoieşti niciodată de faptul că ai adus multă bucurie în sufletele cititorilor, care au găsit aici, la tine, multă linişte, frumuseţi nenumărate şi multă dragoste de viaţă. Toate gândurile şi urările de bine, pentru tine şi familia ta, din partea noastră, cu drag! :-)
RăspundețiȘtergeremultumesc mult, Alex draga!
Ștergereai dreptate in multe privinte - suntem aici un nucleu de bloggeri ce "ne stim" de multi ani, împartind din micile bucurii si grijile cotidiene...
Spre exemplu SARA voastra practic a crescut sub ochii nostri, bucurându-ne sa fim instiintati de micile progrese si succese, saptamâna de saptamâna.
Iti multumesc mult pentru urarile adresate, pe care si eu la rândul meu le transmit cu sinceritate, înapoi!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAm sters comentariul pentru ca, dupa ce l-am postat, mi-am dat seama ca e cat o… zi de post. Am ales sa il impart in mai multe… Scuze.
RăspundețiȘtergere*
Acum, e ca o continuare a “calatoriei” din 2009, vreme la care nu stiam ca ai blog, nu citeam bloguri; mai tarziu nu stiam sa “comentez” si chiar ma abtineam sa o fac pentru ca imi ieseau comentarii foarte lungi si vedeam ca ceilalti (majoritatea) scriu foarte putin - ma gandeam ca asa trebuie, ca e un fel de “politete online” :) Mai tarziu am ales sa nu-mi pese ce cred altii (desi ma inselasem) asa ca am inceput sa scriu ce simteam (dar fara sa ma pierd in amanunte (cum, se pare, fac acum) :)
hahahahahahaha.... m-ai dat gata! esti o dulce! Te-ai gandit tu cu si in ce fel sa imi faci o bucurie si pentru ca "ma plângeam" mai sus ca numarul comentariilor a scazut simtitor, ai hotarât sa ridici indicatorul, prin 6 contributii valoroase :))) Esti absolut dulce!
Ștergereacum sa ma refer direct la ceea ce ai scris tu aici - te felicit pentru modul sanatos în care ai adordat bloggeritul si te anunt ca si eu fac la fel - scriu ce vreau, cand vreau si in general fac doar ce imi place - ca de aceea este "blog personal". <3
Ti-am mai scris... ca iti admir rabdarea, talentul de a povesti despre locurile pe care le vizitezi, despre sarbatori si traditii, imi plac fotografiile... In poza din colaj ai pe masa profiterol sau caffe frape?! ;) Berea am recunoscut-o! Imi place gustul berii si, desi nu stiu sa recunosc o marca de alta, stiu ca berea din Germania are gust diferit de berea de la noi sau de pe la altii, chiar daca e marca X - chestiune de apa folosita, probabil. Si, de cand s-a inventat berea fara alcool pot bea pe nerasuflate un pahar cu bere rece! :) Minunat popasul vostru la o gustare, dupa plimbare, fotografieri si... cladura! Va odihniti fortele pentru a merge mai departe! :)
RăspundețiȘtergereconsider ca a scrie despre propriile experiente este modul cel mai sanatos de a oferi sfaturi celor interesati - asa ca scriu cu placere despre familie si sarbatori, despre excursiile si concediile noastre.
ȘtergerePe masa este un platou cu "Kaiserschmarrn" - o reteta modificata de bucatur de la Weltenburg :) Un amestec de parfait, înghetata, napolitane si crema de vanilie. La pahar este "Waldbeerbecher mit Eierlikör" îngetata cu fructe de padure si lichior de oua :) Hmmmm... a fost delicios!
Desertul l-am servit dupa ce am dat gata o portie de cartofi prajiti cu snitel si câte o halba de bere neagra Weltenburg ☺
:)) Sunt o... pisaloaga! iar vin cu o zicala: cine puneo intrebare trebuie sa-si asume raspunsul! Te-amintrebat ce bunatate ai in pahar si... mai bine taceam! :)) Avem in casa numai ciocolata, si nu e deloc cremoaaaaasa - dar e dulce si e buna - in lipsa de altceva ;)
ȘtergereLa cat e (pare) de mare portia de cartofi (vad ceva la Helmut) cred ca n-as fi reusit sa o dau gata... mai ales daca pe menu as fi citit despre... dulciuri (si as fi lasat loc pentru ele) :)
Buna berea neagra! Si cand e si cea mai buna din lumeeee... Eh! Imi iau gandul si merg mai departe. :)
Uf... Despre gandul de a renunta la blog... Ar fi pacat sa o faci. Ai atatea de spus, despre orice, incat ar fi o pierdere pentru cititori sa renunti - cititorii pasionati nu comenteaza intotdeauna, ci se “hranesc”; cu informatiile, viseaza despre departari, au speranta vie ca pot reusi si ei sa calatoreasca, sa simta nemijlocit ceea ce le inspira fotografiile si randurile tale. Poate ca sunt mai putine comentarii pentru ca este vara si sunt (suntem) :) doborati de canicula (ieri, in BV a fost rupere de nori si orasul a devenit, in unele locuri, o mica Venetie - dar ne-a racorit!)... Pot scrie, insa, numai despre mine la acest ”capitol”: am avut o perioada tare... aiurita si oboseala s-ar fi transmis si in cuvantul scris sau as fi scris... de complezenta (mi-e groaza sa fac ceva de complezenta). Din respect pentru cei care imi plac ma feresc de complezenta.
RăspundețiȘtergerein ultima vreme ma lupt iar cu acest gând... Pentru faptul ca un cititor nu lasa un comentariu, eu aici vad altfel... Mergând pe principiul ca nimic pe lumea asta nu e degeaba si nu poti mereu doar sa iei si sa nu dai în schimb nimic, consider ca prin acel mic comentariu "platesti" pentru ca ti-a fost permis sa fii partas la clipele descrise prin fotografia sau textul acelui articol ☺ dar repet - este doar parerea mea, probabil ca nu e cea corecta ...
ȘtergereTrebuie sa-ti dau dreptate, pentru ca ai (mai ales cand e vorba despre bloguri): cine primeste ceva ar trebui sa lase un semn de apreciere, de "multumesc", sau de critica, in caz ca e ceva ce nu apreciaza, pentru ca si critica e un fel de "multumesc", de apreciere (nu criticam ce nu ne intereseaza) :)
ȘtergereIn suflet vad la fel ca tine lucrurile - si recunosc ca orice comentariu ma bucura; chiar si acela in care cineva imi zicea ca-s "cam"... zoofila, cand scriam sa nu fie eutanasiati cainii - am sters acel comentariu pentru ca era un cont "eutanasierea cainilor maidanezi" si nu am vrut pe blog vreo legatura cu astfel de site. De ce ma bucura comentariile aiuristice? Pentru ca-mi dau seama (de parca n-as sti! :) ) ce fel de oameni respira aerul Planetei - si ma minunez de fiecare data, desi tot afirm ca nimic nu ma mai mira... :)
E perfect corecta parerea ta dar... stii cum se zice: crezi in oameni si asteapta-te la orice de la ei (iar o dau in zicale...) :) Nu vei fi vreodata dezamagita. :)
Pupici!
Lasand gandurile pesimiste... :) La multi ani de blog iti doresc, Carmen draga! Putere de munca, in general, si succes la “vanatoarea” cu obiectivul camerei de fotografiat! Esti un “vanator” tare iscusit! E o constatare, nu o lauda! Daca nu ma crezi, rasfoieste fotografiile de pe blogul tau! :)
RăspundețiȘtergereSanatate, armonie si belsug iti doresc, pentru tine si cei dragi! Imbratisari si pupici, cu drag, de la noi pentru voi!
multumesc, îti multumesc pentru avalansa de ganduri bune si încurajari. Te cunosc de atâta vreme si stiu ca spui exact ceea ce gândesti - cu mintea si cu sufletul. Trimit deasemenea pupici si îmbratisari <3
ȘtergereCu multa placere! Am scurtat mult din cate aveam (am) de scris... Am un defect: am tendinta sa argumentez orice afirmatie... si lungesc textele mai mult decat as vrea: nu gasesc cuvintele potrivite, puternice, pentru a exprima (pe scurt) ceea ce simt.
ȘtergereSunt egoista! :) Mi-ai lipsi daca ai renunta sa mai scrii despre toate minunile pe care le intalnesti! Acum am in minte (prospete) fotografiile Lunii pline! :) As putea sa le vad pe net oriunde, dar nu asa cum le-ai fotografiat tu, prin ochii tai, altfel spus. Si imi place si atentia ta la detalii, in ceea ce scrii, in ceea ce fotografiezi.No! Vezi de ce am scurtat si impartit comentariul?! (si tot nu scrisesem tot ceea ce voiam) Sunt vorba lunga cand e vorba sa scriu! :)) Vad ceva in foto, de exemplu, si-mi aminteste de ceva si... uit degetele pe tastatura. :)
Multumesc. Le transmit obligatoriu! (acum mami doarme si Delia e plecata) - eu sunt huhurezul de serviciu.
Am uitat! Daca nu era mami a ta nici eu nu aveam blog! Ea mi-a spus despre vis si relaitate 2 si am inceput sa citesc... In august 2010 m-a intrebat un prieten daca vreau blog. Am zis: La ce-mi trebuie?! Apoi mi-am amintit de vis si realitate si am zis ”da, vreau blog”! Sa nu mai zic ca am postat cate ceva si pana nu am postat la Miercurea fara cuvinte aproape nimeni nu m-a bagat in seama; nu aveam comentarii (dar nici nu-mi doream, ma multumeam sa stiu ca cineva citeste ce am scris, ma multumeam sa postez si atat). La sfarsitul lui august 2010 a murit tata si am lasat-o balta, dar in 2012 am indraznit sa postez la MFC numai pentru ca te cunosteam, indirect. :) Nici nu stiam ca trebuie sa comentez, acolo si pe blogurile celor care s-au inscris in tabel! Nici nu stiam cum sa raspund celor care au scris la ce am postat eu! :)))
RăspundețiȘtergereGata, te las! Un minunat sfarsit de saptama sa aveti! Pupici cu drag!
:) da, îmi amintesc despre corespndenta email, în care ma intrebai când si unde sa dai click, sa te poti înscrie la MfC Si îmi mai amintesc ca atunci cand mama mi-a spus despre Diana, fiica prietenei ei - eu am zis "sigur ca o cunosc, este Kundalini!" :))
ȘtergerePup si transmit acasa numai ganduri bune, sa aveti parte de un weekend tihnit si cat mai placut! <3
revin aici pentru a povesti o patanie :)) S-a întâmplat acum câtiva ani, când nepotii lui Helmut erau la noi într-o vacanta – la Felix si Marlene ma refer. Pentru ca Marlene avea parul lung, avea nevoie de ajutor la pieptanat. Mie personal nu îmi placea sa o vad cu pletele în castronul cu supa sau privind chiorâs dintre firele de par ce-i acopereau fata la fiecare miscare a capului, de aceea obisnuiam sa ii fac codite - fie doua împletite, fie una "de calut". Acasa era lasata asa cum vroia ea... si cateva zile s-a supus docila ☺ Pâna cand într-o zi, când la întrebarea "cum legam astazi parul", mi-a spus "nu vreau nici-o coada!". Eu nu am bagat-o in seama si continuând sa aleg cararea, am încercat sa îi prin parul în doua codite. Avea doar 7 ani, dar o vointa care m-a impresionat!!! Mi-a spus din nou "Nu!" si m-a privit direct, cu ochii mari, rotunzi si albastri... Eu de-acolo - adultul cu putere de hotarâre, am zis "ba sigur ca facem codite"... Si-a retras usor capul si m-a sagetat din priviri spunând inca o data cla "NU!" Oh! m-am scuturat nevenindu-mi a crede ca "piticul" se impune cu atâta forta si tare m-am enervat! Eram în camera copiilor si am iesit brusc, bodoganind "ok, daca nu vrei pieptanata, atunci astazi nu mai iesim nicaieri! stati aici in camera si faceti ce doriti, pe mine nu ma mai intereseaza!"
ȘtergereNu au trecut nici zece minute, cand in camera mea a aparut Felix... lalala, ca si cand era pura întâmplare. Când mi-a întâlnit privirea, mi-a spus "Indraznesc sa te rog ceva... Stii, m-am gandit sa-mi imbunatatesc cumva aspectul exterior (el avea 9 ani pe atunci!), esti cumva dispusa sa ma ajuti, sa imi stilez un pic frizura? Poate cu un pic de gel de par?" :))) Mi s-au umplut ochii de lacrmi, bietul copil! O fi rugat-o pe sora-sa sa se lase piaptanata ca sa putem pleca la plimbare, dar cum micuta încapatânata nu a cedat, a hotarât sa se sacrifice el ☺☺☺ S-a gândit ca am si eu „o pata“, ca trebuie sa-mi faca placerea de a pieptana un copil :))))) L-am pupat si cu seriozitate, i-am pus un pic de gel în par, apoi bineînteles am înlesnit apropierea Marlenei - cu care m-am impacat repede si am plecat toti trei la joaca. Dar fara codite in ziua respectiva! ☺☺☺☺
De ce mi-am amintit aceasta întâmplare? pentru ca mi se pare ca ai procedat ca Felix :)))) Te pup <3
Ce draguta esti! :) O intamplare hazlie si doi nepoti superbi! La 9 ani s-a dovedit impresionant! :) Nu multora le-ar fi dat prin suflet sa faca asa - dragul de el!
ȘtergereFelix voia sa mearga la joaca impreuna cu tine, iar eu vreau sa ma bucur de randurile si fotografiile tale (?!) :) Imi place blogul tau si vreau sa te stiu asa de aproape macar online. :)
Iar imi amintesc!! :) Vezi? Esti ca un "album cu amintiri" pentru mine. :) Am purtat parul in doua codite pana in clasa a IX, inclusiv. Se rugau de mine sa-l las desfacut, sa-l coafez cumva... Dar eram... incapatanata, pentru ca imi placea sa-l am prins si altfel decat in doua cozi nici nu l-as fi putut prinde pentru ca e lung si foarte moale - scapa din orice elastic (in coada de cal sta, dar trebuie sa strang atat de tare elasticul incat ma doare pielea capului la un moment dat). Acum, sunt ca Marlene cand avea 7 ani: nu vreau sa-l prind - dar o mai fac, si ma pieptan de cateva ori pe zi, sa reziste coafura. :) In doua codite ar fi si penibil, la imediat 49 de ani :)) Si nici sa-l tai nu vreau... De doua ori in viata am fost tunsa si... tare nefericita am fost! :))
Uneori, cand nu reusesc sa ajung pe blogul tau (pentru ca nu ajung la PC) in ziua cand postezi ma simt usor jenata sa scriu ceva dupa... cine stie cate zile :(
Te imbratisez cu drag si va doresc o duminca super! <3
ohhh...draga mea draga, ma simt atat, atat de prost ca nu am fost aici sa te felicit pentru cei 6 ani impliniti de blogul tau, mai ales ca minim 4 ne-am intersectat si apropiat datorita acestui virtual care ne-a facilitat, din fericire cunostinta :)
RăspundețiȘtergereimi fac mea culpa, intru din ce in ce mai rar pe blog pentru ca nu mai am timp si energie din pacate, motiv pentru care nu mai vizitez pe aproape nimeni :(
sper ca, chiar si cu intarziere, urarile mele de la multi ani blogului tau, la multe si inspirate postari sa stearga parerea mea de rau ca nu am fost aici inca de vineri...
daca nu ar fi fost MFC nu ne-am fi cunoscut sau mai corect, nu ne-am fi deescoperit una pe cealalta :)
te imbratisez cu acelasi drag, imi cer inca o data scuze ca nu am fost aici langa tine la aceasta aniversare...eu sper ca vor mai fi inca multe de acum incolo asa ca iti doresc...la multi ani! :* :*
asa cum am spus undeva pe aici în comentarii - nu am facut niciodata caz de vârsta blogului, anul acesta însa mi-a parut tare simpatic faptul ca am vrut sa scriu despre excursia pe malurile Dunarii, exact acelasi traseu despre care am scris in primul meu articol de blog, acum 6 ani.
ȘtergereNu trebuie sa te scuzi - fiecare isi traieste viata din plin - în virtual suntem doar din hobby, când permite timpul si starea de spirit :)
Iti multumesc si bineînteles ca întorc toate urarile tale de bine înzecit!
In cazul nostru, iata ca prietenia virtuala s-a dezvoltat atât de frumos si s-a extins si in real :) Abia astept zilele de vacanta, cand ne vom intâlni! pup si eu, draga mea draga :-*
La multi ani cu multe postari si multi cititori! Eu sunt tare bucuroasa ca am descoperit blogul tau si te citesc mereu cu mare drag. :)
RăspundețiȘtergereSa ai o saptamana minunata, draga Carmen!
Noi am fugit la mare de vineri, august pentru noi e luna in care am devenit un cuplu si totodata cea in care ne-am unit vietile in fata lui Dumnezeu si intr-un fel am sarbatorit. Cum am vazut postarea, chiar si mai tarziu, nu am vrut sa ratez ocazia, mi-ai fost alaturi prin multe comentarii frumoase. Esti o prezenta vie, tonica in blogosfera si sper pentru mult timp. Imi pare rau ca stau prost cu timpul, la rubrica cinefililor nu am reusit nici acum sa particip macar o data, atat de putine filme am vazut. Dar nu e timpul pierdut.
RăspundețiȘtergere