Duminica am fost în vizita la prietena și colega mea de serviciu Andrea, care a devenit mămică acum cinci săptămâni. A fost o zi plină de zâmbete, râsete și multă căldură sufletească. 
Când am ajuns la casa lor, am fost întâmpinată de doi părinți ce radiau fericire. Este evident că micuța le-a adus o bucurie imensă și o nouă perspectivă asupra vieții. Dar când am vazut-o pe micuța minune, mi s-au umplut ochii de lacrimi de emotie. O bebelușă adorabilă, care abia începe să deschidă ochișorii și să exploreze lumea din jurul ei. M-a emotionat sa vad mogâldeata, papusica de doar 4 kg, perfectiunea umana!
Mi-am amintit de vremea cand eram si eu proaspat mamica… Doamne cum zboara anii! Parca mai ieri erau si fetitele mele mici-mici…
Am petrecut câteva ore admirând-o pe Sofie și povestind cu prietena mea, mult schimbata: mai frumoasa, mai fericita, mai împlinita. Mi-a povestit despre zilele petrecute în maternitate, despre primele nopți nedormite și despre cât de multe a învățat în aceste cinci săptămâni. Este clar că a fi mamica a prins-o de minune și că se bucură de fiecare moment petrecut alături de fetița ei. Tatăl, de asemenea este un adevărat sprijin. Își privește fetele cu o dragoste nemărginită și se implică în toate activitățile, de la schimbatul scutecelor (bineînteles de unică folosință, cum altfel în zilele noastre?!) până la legănatul bebelușei pentru a o adormi. Formează o echipă minunată, iar armonia dintre ei este evidentă.
Vizita mea s-a încheiat cu promisiunea că ne vom revedea curând, poate cândva vom iesi împreuna la plimbare – momentan, un uragan puternic s-a abătut asupra Bavariei, sa vedem ce-i va urma?! Poate ger sau poate zapada… Asteptam... Que será, será! ☺
