Jurnal de vacanta (3) - Salina Turda

Jurnalul de vacanta '12 a început aici: cap.1 si cap.2.

Pe când înca încercam sa întocmesc pe hârtie traseul pentru concediul în România, s-a întâmplat ca unul din colaboratorii firmei noastre - filiala Resita, sa-mi vina în vizita acasa si asa, am aflat despre minunea subpamânteana din Turda. Mi-am dorit neaparat sa vad cu ochii mei "palatul în sare" si recomand mai departe acest popas, confirmându-i valoarea turistica si istorica, salina reprezentând nu doar un punct de agrement sau tratament, ci si un interesant muzeu al mineritului în sare.
Intrarea în salina se face printr-o cupola cu arhitectura futurista si de aici, fiecare pas pe care-l faci, este ca-n povesti. Drumul prin galeria Franz Josef am asemuit-o cu imagini din filmul Doctor Zhivago, secventele din casa în care Yuri se retrasese împreuna cu Lara si fetita acesteia, în plina iarna în Muntii Ural, când totul era înghetat, peretii casei, mobilierul, aerul... Nu, în salina nu sunt temperaturi siberice, dar nu este rau sa aveti jachete groase pentru ca, la urma urmei "plimbarea" este o coborâre în subteran, la ~100 metri. Oriunde privesti, cristalele - când translucide, când opace, creaza senzatii speciale. Tabloul este feeric!



Vârsta absoluta atribuita depozitelor salifere din Transilvania este de 13 milioane ani, mina de sare de la Turda dateaza înca din perioada romanilor.

Se pot vizita fostele mine Iosif (49 m adâncime, 66 m perimetru bazal), cunoscuta si sub numele de "Sala ecourilor", Tereza (76 m adâncime, 167 m perimetru bazal) si Rudolf. Cea mai adânca mina este "Ocna Cojocneană": 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal.
Deosebit de interesante sunt utilajele miniere medievale pentru exploatarile saline (unice în Europa): fieraria, crivacul si moara de sare.

Impresionante sunt Altarul (cioplit în peretele de sare, locul de unde muncitorii îsi începeau ziua de lucru si unde se depozitau opaitele si uneltele) si Scara Bogatilor, o scară lucrată filigranat în lemn, în trecut singura calea de acces spre minele Terezia si Rudolf . Astazi, accesul în aceste mine, se face elegant, cu ajutorul unui lift cu pereti de sticla.

Salina Turda detine sali de tratament balnear cu aerosoli naturali (mina Gizela), un amfiteatru, teren de sport, piste de bowling, minigolf, mese de biliard si tenis, loc de topogane si o "roata panoramica" de unde se pot admira mai bine stalactitele si eflorescentele de sare. Exista o zona de promenada, însa principala atractie a salinei este lacul cu solutie salina suprasaturata, unde este amenajat un debarcader cu barci de plastic.


Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca numerosi turisti consumau alimente si fructe, direct sub panourile care indicau explicit ca acest fapt este absolut interzis. Nici macar personalul ce supraveghea sau vindea suveniruri, nu avea ochi pentru asa ceva!
Mina Terezia a gazduit în perioada sfârsitului de mai (noi am fost pe data de 28.05) o impresionanta expozitie de pictura si acuarela cu tema Salina Turda, a elevilor de la liceele de arta din judetul Cluj. Totodata, se ofereau spre vânzare si tablouri pictate de pictori profesionisti.
Am petrecut trei ore pline, admirând privelistea de basm, apoi ne-am continuat drumul spre Sighisoara. (va urma)