Sabera, fiica deșertului

tema "Parfumul deșertului" (propusa de Pandhora), pentru rubrica Povesti Parfumate - tabel de înscriere la Mirela

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o duminica dimineata în care ma învârteam prin casa fara a face ceva anume. Radioul mergea doar asa, îl auzeam ca pe un zgomot de fond. De odata, moderatorul a rostit o propozitie care mi-a captat întreaga atentie: "Sabera traieste de multi ani în deșertul Sinai".
Ma întorsesem de curând din concediul petrecut în Egipt si eram înca puternic impresionata de cele vazute acolo si foarte interesata de a cunoaste mai multe despre aceasta tara fascinanta. Asa ca m-am apropiat de aparatul din care tocmai se transmitea povestea vietii unei femei si am ascultat emisiunea pâna la capat. Era un interviu cu Sabera Neeltje Machat, o europeanca care, de peste cinsprezece ani... s-a contopit cu deșertul! "Eu sunt fiica deșertului, iar deșertul sunt eu" sustine Sabera cu convingere.
Nascuta în Olanda, Sabera s-a stabilit în Germania în urma casatoriei cu un cetatean german. Au fost fericiti multi ani si au crescut împreuna cei patru copii, pâna în anul 1991 când a fost parasita de sot. Cu inima zdrobita, complet epuizata, hartuita de tot felul de probleme, Sabera a avut putere sa traiasca mai departe doar pentru copii. Întregul Univers s-a prabusit însa, în momentul în care, la un an dupa divort, copiii au ales sa se mute la tatal lor care, în raport cu mama casnica, le oferea o situatie materiala mai buna. Avea 44 ani..."Viata mea s-a transformat în NIMIC. A fost ca si cum as fi murit..." spunea Sabera în acel interviu.
Un an mai târziu s-a retras într-o terapie a tacerii, trei luni si jumatate, sub îndrumarea maestrului meditatiei tibetane, Dalai Sogyal Rinpoche. Mutenia si linistea profunda în care s-a cufundat, i-au deschis spatii adânci în constiinta proprie si au ajutat-o sa se autocunoasca.
Imediat dupa întoarcerea acasa, a acceptat invitatia unei prietene de a o însoti si asista într-o excursie cu o ambarcatiune cu vele, pe Nil. Acesta a fost primul contact al Saberei cu Egiptul. Cele doua femei au strabatut desertul pe calea apei, de la Assuan pâna în Abu Simbel.

Sabera a simtit bucuria deplina privind imensitatea de nisip si cerul nesfârsit albastru, pe care le-a asemuit cu sufletul ei pustiit si speranta în tămăduire. Câteva luni mai târziu s-a întors singura în Sinai, unde în fata muntilor maiestuosi a avut sentimentul ca "a ajuns acasa". Un beduin a invitat-o sa petreaca o noapte în desert. "A fost Lună Nouă. Un milion de stele erau deasupra mea. M-am simtit înaltata, conectata la ceva mult mai mare decât creierul meu... Asa s-a nascut în mine dorinta de a petrece primele 21 zile si nopti singura în desert. Pentru aceasta însa am avut nevoie de o lunga pregatire" povestea Sabera. Au urmat la diverse intervaluri de timp, sederi în pustiu de o saptamâna, de 10 zile si chiar 40 de zile într-o bucata. În total, Sabera a petrecut singura în desert 150 de zile si nopti. Fara bagaje si pregatiri speciale, înconjurata doar de munti si nisipul nesfârsit. Doar paturi, mâncare, apa, periuta de dinti si ceva ustensile de uz casnic a avut la ea! "Nu ai nevoie de multe în desert" se destainuie Sabera. A existat doar un beduin de mare încredere care a stiut locul taberei si a trecut din când în când sa verifice daca totul este în regula.

În acest timp nu a facut altceva decât sa admire spectrul de culori al soarelui la rasarit și apus, a învățat sa prețuiasa apa, lungita pe nisip a simtit vocea pamântului și a învatat să asculte tăcerea. Sub cerul liber si înconjurata de dunele de nisip s-a confruntat cu forța unui cutremur. A învatat sa aprinda si sa întretina un foc la flama ideala si în ciuda vântului. A învatat sa intrepreteze puterea devastatoare sau pala blânda a vântului. A descoperit ca desertul nu miroase decât a pamânt uscat, praf si nisip încins si ca doar atunci când ploua, aerul este încarcat brusc si pentru scurta durata de arome dulci, turboase. A învatat sa aiba încredere în propriile intuitii, a învatat sa traiasca de pe o zi pe alta si sa se accepte asa cum este. A învatat sa respecte camila, animalul care poarta cele mai grele poveri, mergând fara sa cârneasca peste treceri dificile în munti sau traversând nisipurile fierbinti. A învatat ca oricând se poate întâmpla ceva care sa strice planurile, de aceea a învatat sa fie atenta, rapida si flexibila.
În desert ai timp sa admiri varietatea de forme, culori, configurații și nuanțe ale nisipului, sa te lasi fascinat de modul în care umbrele și culorile se schimba pe parcursul zilei, sa observi fermecat ca pâna si un graunte de nisip are propria umbra. "Cele patru elemente Pământ, Apă, Foc și Aer, ne învață despre naturalețea de a exista. A trai în desert este o întoarcere la origini, este ca si cum am retrai în uter - acum al Mamei Pământ".

În prezent, Sabera locuieste în deșert într-o comunitate de beduini, vizavi de Templul zeitei Hathor. Si-a descoperit vocatia în a ajuta persoane care la fel ca ea în urma cu 19 ani, trebuie sa-si descopere forta interioara, sa-si recapete încrederea și curajul de a inova. Conduce o echipa de bastinasi cu ajutorul carora organizeaza seminarii si calatorii în inima desertului, sprijinita fiind si de catre proprii copii - deveniti între timp adulti. Dealtfel, Sabera este fericita bunica a doi nepotei.
Sabera Neeltje Machat vorbeste opt limbi, a vizitat 25 de tari si este autoarea romanelor "Focului deșertului / Femeia Pamântului - 150 de zile singura în deșertul Sinai" (1999) și "Inspirația Sinai - Călătorii în tăcere, puterea de vindecare a deșertului" (2006).

(surse foto1, fotos 2, 3, 4 ,  foto 5 si  fotos 6,7)

Puterea dragostei

articol înscris la rubrica Povesti parfumate - initita de Mirela 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sta trista în pivnita casei unde a fost închisa de câteva zile. Priveste tot mai palida, fereastra care da spre curtea atât de draga ei... Imobilizata, nu poate face însa nimic. Retraieste din memorie povestea lor de iubire si aceasta îi da putere sa reziste...
Totul începuse în urma cu un an. Se mutase ultima în acea casa si la scurt timp observase ca din curtea comuna, vecinul de vizavi o urmareste permanent cu priviri calde si prietenoase. Era obisnuita sa fie privita admirativ dar privirea acestuia era "mai altfel". Se stia zvelta, gratioasa si foarte cocheta, purta zilnic flori mici, proaspete si parfumate în loc de bijuterii. Era o traditie în familia din care provenea si exotismul ei era apreciat de întreaga vecinatate. Când i-a zâmbit înapoi, a remarcat înduiosata ca pe cât era EL de robust si musculos, pe atât era de timid. Nu-si vorbisera niciodata dar ajunsese sa-i caute privirile, sa aiba nevoie de zâmbetul lui ce-i transmitea un soi de bucurie si, fara sa-si dea seama exact când, se îndragostise.
Cât de frumoasa a fost primavara când EL i-a asternut zilnic covor de petale roz-diafane, facându-i timp de o saptamâna declaratii romantice de dragoste ...
Îi venea si acum sa râda amintindu-si reactia hiper-emotiva pe care EL o avusese la începutul toamnei, atunci când EA îi marturisise subit ca îl iubeste. Se înrosise din cap pana-n picioare si sfere grele îi atârnau mai ales pe brate. Sustinea însa ca nu-l doare nimic si cu priviri tandre o asigura ca-i merge bine si ca nimic nu poate fi mai frumos decât dragostea lor... Aerul vibra parfumat în jurul lor.
A fost un an minunat! Petreceau tot timpul împreuna si nimic nu-i speria. Atunci când batea vântul, o proteja si îi recita poezii, când ploua îi cânta melodii melancolice... Acum era singura, departe de EL, pentru ca Doamna - stapâna casei, a hotarât ca EA - lamâita, sa stea în pivnita pâna când trece gerul. EL - marul, a ramas în curte, sa înfrunte iarna cu dârzenia cu care o face de veacuri, neam de neamul lui. Actiunea mutatului a venit însa atât de neasteptat încât nici nu a apucat sa-i dea vestea despre fructul dragostei lor... Cu grija materna îsi priveste mândra puii de lamâie-mar, atârnând tot mai dolofani pe ramuri.

PS: Domnul casei obisuieste sa foloseasca eau de parfum STEVE McQUEEN – King of Cool si poate din aceasta cauza EA îl simpatizeaza. Note  proaspete de lămaie si măr verde, însoțite de arome rafinate de cardamom, salvie, scorțișoară si cedru, il însotesc de câte ori acesta aduce stropitoarea plina cu apa distilata. Inspira adânc si-si amintea de EL...
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Povesti despre parfumul marului-lamâi - un titlu propus de Turi - au scris si: Mirela, Ochi verzi, Vienela si precis vor scrie si Pandhora, Diana, Elly, Minnie, Gabi, Sara, Gandvis, Karmapolice, Daurel, Vania, Anca, Lolita si Xaba.

Parfumul primilor fulgi de nea

înscriu articolul la rubrica Povesti parfumate- initiator Mirela Pete

*************************************************************************************
Am avut o zi grea la serviciu si când am ajuns acasa nici macar mâncare nu mi-a trebuit, atât de obosita am fost. M-am bucurat constatând ca în casa e liniste si mi-am amintit ca fetele sunt cu bunica în oras. Nu am deschis lumina în camera pentru ca focul din șemineu scânteia atâta de frumos si fara sa ma uit ce CD este asezat în player, am dat drumul la muzica si m-am asezat în fotoliu. Aranjamentul de pe masuta rotunda împrastia un miros placut de crengi de brad si anason iar caldura din camera îmi facea tot mai bine. Simteam ca în sfârsit degetele de la mâini si picioare mi se încalzesc. Am închis ochii si treptat, am simtit cum bratele fotoliului devin tot mai moi si ma cuprind tot mai strâns, mi-e tot mai cald si-mi dogoresc obrajii... O secunda mai târziu când am deschis ochii, am constatat ca între fotoliu si șemineu nu a mai ramas decât distanta de-o jumatate de metru si cu groaza am observat cum fotolilul se deplaseaza în continuare spre foc. Incapabila sa intervin, priveam cum carbunii incandescenti cadeau spre mine. Flacarile au cuprins fotoliul si acesta a început sa arda ca o lumânare. Eu deveneam tot mai mica si dând aiurea din mâini nu reuseam decât sa ațât mai tare jarul, care exploda acum ca un foc de artificii. Steluțele rosii, purpurii, oranj si galbene ma pârjoleau... Apoi dintr-o data s-a facut liniste si brusc, totul a devenit alb si rece. Mirosea puternic a proaspat si clar. Stelele de foc au devenit argintii si taciunii s-au transformat în îngeri. Daca nu ma întrebau de ce plâng, nu as fi fost constienta ca o fac... Nici n-am stiut ce sa raspund. Priveam neîntelegând nimic si vedeam cum lacrimile se rostogolesc în peisajul alb si iau forma unor bulgari de zapada ce devin tot mai mari si mai mari... Cu efect de bumerang, când erau mai uriasi, se întorceau si se rostogoleau spre mine. Aerul tare si curat devenea tot mai dens si zapada scrâsnind, îmi turtea obrajii...
- Mami, ninge! mi-au soptit fetițele tocmai intrate în casa. Bulgarul cu care te-am frecat pe fața când dormeai, este facut din primii fulgi de nea. Este cel mai frumos. Miroase a vacanta! si chicotind, s-au îndepartat, vazându-si de joaca.
Buimacita, am privit în jurul meu... Fotoliul era la locul lui, jarul din semineu înca mai mocnea. Din CD-player razbatea "The First Snowflake" si mama mirosea a menta proaspata, coaja de mandarine, a mere verzi, a frezii si trandafiri albi. Când s-a aplecat spre mine sa ma pupe, am strâns-o-n brate si am inspirat adânc aroma. Mi-a spus zâmbind:
- Îti place? E Yukimi* de la Annayake. Yukimi... adica, observa zapada!
În lumina felinarului de pe strada, valsau primii fulgi de zapada.

*) Yukimi  - Annayake, este un Eau de Toilette. În Japonia, sezonul alb este iubit și celebrat într-un mod foarte special si în cinstea zapezii, a fost creat Yukimi. Acest parfum reprezinta mirosul de zapada, puritatea și seninătatea naturii. Flaconul din cristal transparent, este zvelt si gingas, ca o ramura de mar nerabdatoare sa îmboboceasca. (Pretul 65 Euro/ 100 ml.)
PS: Stiati ca primul fulg de zapada a fost fotografiat la data 15 ianuarie 1885? Wilson Bentley, cel care a prezentat lumii primele fotografii ale fulgilor de zapada si care pe parcursul vietii a realizat un catalog cu 5000 fotografii reprezentând tot atâtea cristale de gheata diferite - a purtat cu mândrie porecla de "Snowflake Bentley". Bentley a fotografiat toate formele de gheață și formațiuni naturale de apă, printre care norii și ceața. A fost primul american care a înregistrat dimensiunile picăturilor de ploaie și a fost unul dintre primii fizicieni ce au studiat norii.
***********************************************************************
În cadrul Clubului Povesti Parfumate, saptamâna trecuta au scris: Mirela, Elly, Diana, Sara, Roxana, Gabi, Ochi verzi, Silving, Vienela si subsemnata ;)
Va recomand sa cititi si Jurnalul albastru - nu veti gasi doar povesti fermecatoare despre fulgi!

Parfum de Brumar

Noiembrie este înca blând si pe lânga diminetile cu bruma si noptile cu temperaturi doar un pic sub punctul de înghet al apei, ofera înca multe amiezi cu soare blând. Este înca timp sa adunam acele plante miraculoase care ne vor ajuta pe timp de iarna sa "vrajim" gustul minunat al mâncarurilor.
Pe raftul "farmaciei" mele de bucatarie, pe lânga borcanele cu pastai de roșcov, chili, pelin, tarhon si sovârf, am si borcanele cu frunze de patrunjel, salvie, rozmarin și cimbru.
Este vremea ideala pentru alegerea capetelor de ramurele si pregatirea lor pentru uscare. Aceste plante s-au bucurat întreaga vara de soarele puternic iar acum, odata cu lasarea frigului, îsi concentreaza cu ultimele puteri întrega aroma în vârful vlastarelor.

Salvia - considerată plantă sacră în antichitate, se spune că a fost adusă pe pământ de zei. În lumea arabă purta numele de "iarba beduinilor". Era considerata a fi cel mai bun detoxificant, revitalizant, tonic nervos şi psihic. Medicii greci şi romani ridicasera salvia la rang de "regina a ierburilor tămăduitoare" si slaveau efectele ei protectoare.
"Când Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa aprozilor lui Irod, a rugat toate florile de câmp s-o ajute, dar niciuna nu i-a oferit adăpost. Atunci s-a înclinat către salvie, unde a găsit refugiu. Sub frunzele ei dese, ocrotitoare, s-a ascuns şi a adăpostit Pruncul. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: "De azi înainte şi până în vecii vecilor vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală. Salvează-i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine" - aceasta este legenda miraculoasei salvie. Numele latinesc deriva de la cuvântul "salvare", adica - a vindeca, a salva. În scop terapeutic se folosesc frunzele si florile recoltate la începutul lunilor mai- iunie. Pentru aromatizarea mâncarurilor se folosesc frunzele si este recomandata mai ales la fripturi si preparate cu carne.
Rosmarinul, arbustul mic, plăcut mirositor, cu flori alb-lila și frunze totdeauna verzi, este întrebuințat atât în bucatarie, cât și în medicină și în industria parfumurilor. Numele lui derivă din latinescul "rosmarinus" care literal înseamnă "roua mării". Are o aroma fermecatoare, uleiul obtinut din crengutele lui a fost intens folosit înca din antichitate, nu doar în ceremoniile religioase, ci si în produsele alimentare si cosmetice. Paracelsus - celebrul alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog si filozof elvețian, a folosit uleiul de rozmarin în multe medicamente si preparate, crezând în capacitatea plantei de a consolida întregul corp, de a vindeca organele delicate cum ar fi ficatul, creierul si inima.
Culinar, lipsa lui este de neconceput în pregatirea carnei la gratar, fiin un condiment perfect atât pentru carnea de pui cât si pentru cea de miel. Armonizeaza si cu preparatele din dovlecei, cartofi și paste făinoase, dar este folosit si în foile de prăjituri! Despre mierea de rozmarin nu pot sa spun decât ca este o delicatesa!
Cimbrul, o planta ce rezista atât în verile secetoase cât si în iernile cu temperaturi scazute, se înrudeste oarecum cu rozmarinul. Are flori mici alb-lila sau roz si frunzulite cu o aroma specifica patrunzatoare. Folosit din cele mai vechi timpuri în preparatele culinare, cimbrul are succes deosebit mai ales în mâncarea de fasole, cea de linte, la prepararea cărnii de porc și de vânat, dar mai ales la prepararea sarmalelor. Frunzele, precum si tulpinile întregi de cimbru condimenteaza solutia în care se murează varza și castraveții. În medicina naturistă, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace în tratarea tusei rebele. Grecii, etruscii si egiptenii ardeau cimbrul pe altarele zeilor pentru parfumul îmbatator al acestei plante iar romanii îl foloseau în cosmetica si la pregatirea apei de baie.

Numele patrunjelului vine din limba greaca unde "petros" înseamna piatra, iar "selinon" telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de... telina de stânca, pe care o foloseau atat ca aliment, cât si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si încoronati învingatorii în întrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion.  
Această leguma poate lecui cancerul și poate reda tinerețea biologica. Anticii grecii considerau că această plantă unește lumea viilor cu cea a morților.
Patrunjelul este un pretios complex de vitamine, continutul de vitamina C (mai bogat decât citricele!), beta caroten, clorofila, vitamina B12, Fluor si acizi grasi esentiali, fac din patrunjel un aliment întaritor pentru imunitate, detoxifiant si regenerator. În cosmetica, patrunjelul se foloseste în solutii pentru purificarea tenului si preparate contra pistruilor.
Multi parfumieri ai zilelor noastre sunt obsedati de aromele acestor mirodenii sau condimente si nu putini sunt clientii care-si doresc un astfel de parfum!
Lorenzo Villoresi - binecunoscutul parfumier nascut în Florenta, fascinat de gradinile de verdeturi ale Toscanei a creat "Spezie - EdT". O compozitie speciala, în care aromele de busuioc, oregano, salvie, cimbru, rozmarin, lavanda, fenicul și frunze de roșii, se îmbina cu miresmele de ghimbir, pin, bergamota si coriandru si prafuri de chiparos, scorțișoară, cuișoare și mușchi de stejar..."Parfumul este un semnal al ființei noastre." Flaconul acestei eau de toilette este din cristal de cobalt, simplu si curat ca un altar. Companiile internationale de lux si casele exclusiviste de parfumuri sunt mândre sa prezinte acest parfum (pretul unui flacon de 100 ml. este de 100 euro)
Brandul parizian Diptyque,impus în lumea parfumurilor înca de la începutul anilor '60, a promovat permanent parfumuri excentrice, exclusiviste, pe baza de plante si condimente. "L'eau Trois" creat în anul 1975 de parfumierul Serge Kalouguine, este înca si astazi pe linia de productie. Atât pentru femei cât si pentru barbati, a fost creat din dorinta de a oferi confortul olfactiv pe timpul lunilor reci. Miresmele ce-l compun, contopesc lumea biblica ("Apa Treimii" poate induce gândul la Sfânta Treime) cu adierea blânda a Mediteranei, este un parfum aromatic inspirat de aromele de coastă, din nordul Greciei. O conbinatie minunata de rozmarin, chimen, cimbru salbatic, tămâie, pin și mir. Pulverizând "L'Eau Trois" vei auzi exact acel ciripit de păsări și zumzet de insecte, ca atunci când după un picnic, tragi un pui de somn pe o pătură veche, la umbra unui copac. Mireasma acestiu eau de toilette poate evoca o biserica vechile sau familia, fumul, un vis sau o mângâiere delicata. (pretul unui flacon de 100 ml. este de 86 euro).
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La tema de saptamâna trecuta au participat: Mirela, Silving, Vienela, OchiiVerzi, SARA, Gabi, Elly, Diana, Roxana Simona si subsemnata. Pandhora a fost plecata în concediu si Minnie, nu a avut inspiratie. Sunt sigura ca saptamâna aceasta, "echipa" va fi completa! ;)

Parfumul norilor

Tema Clubului Povesti Parfumate: Povestea unei calatoii cu avionul - Parfumul norilor

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Motto: "Noi toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont." (Konrad Adenauer)

De câte ori mă îndrept spre aeroport, bucuria si nerăbdarea de a mă afla în văzduh sunt fără margini. Aleg întotdeauna un loc la geam, pentru a putea fi mai aproape de nori. Gândul ca "pasărea de otel" va străpunge în curând vaporii albi-pufosi îmi incita imaginatia si, la fel ca în copilarie, sunt pregatită si azi să mi se întâmple ceva unic. Spre exemplu, să văd cum piticii boltei ceresti udă gazonul albastru cu stropitori din licurici, ori sa văd corul îngerasilor repetând, acompaniati de-o harpă roz, sau poate să văd schiori cu piele verde, facând slalom printre dâmburile alb-imaculate [daca mi se va întâmpla vreodată să-i văd, promit sa fiti primii care află ;)].

Copil fiind, obisnuiam sa-l însotesc pe tatal meu, care călătorea destul de des pe ruta Sibiu - Bucuresti, în interes de serviciu. Am savurat întotdeauna zborul - si atunci, în avioanele cu elice, gălăgioase si mici cât un autobuz, dar mai ales îmi plac călătoriile cu aeronavele moderne de azi.
Privesc permanent pe hublou si visez... Încerc sa-mi imaginez cum este sa plutesti liber si norii sa-ti mângaie obrajii. "La asfintit, norii miros întotdeauna a trandafiri" mi-a spus odata tata si de atunci îmi închipui ca norii aceia roz, sunt catifelati ca petalele de roze... de aceea, atunci când pot, aleg zboruri cu timpi de decolare sau aterizare în prag de seară. Imaginile sunt superbe!


Forma norilor m-a fascinat dintotdeauna. Norii au aroma de visare. Priviti vara din iarba, iau forma imaginatiei noastre. Sunt flori sau chipuri de oameni si animale, sunt ciobanei si turme cu sute de mioare, sunt cavaleri sau cai înaripati, desprinsi din legende si basme ale copilariei, sunt inimi însagetate sau note muzicale. Norii sunt în fiecare secunda altii, un puzzle în  permanenta schimbare pe tabla azurie a cerului. Norii raspândesc mireasma de-nnoire.

Îmi place mult si atmosfera aeroporturilor. Cladirile cu arhitectura impresionanta, deplasarea precisa a personalului ce dirijeaza traficul aerian, geamurile enorme, magazinele luxoase, luminile somptuoase si restaurantele elegante, totul în aeroport ma încânta. Îmi organizez timpul în asa fel încât sa pot savura cel putin o ora aceasta ambianta, înainte de fiecare zbor.

Solicit întotdeauna stewardesei o patura si pe durata zborului, ma cuibaresc cât mai comod si admir petecele colorate - muntii, râurile, soselele si terenurile ca trasate cu rigla, ce se zaresc printre nori. Spectacolul este mirific!

Oare cât de îndragostiti de nori au putut fi creatorii avionului?! Pudra de curaj si cuteznta au presarat norii pe umerii pionierilor aeronauticii. Câte generatii s-au dedicat perfectionarii ideilor de zbor, pentru ca astazi, noi - pasageri preocupati doar de economisirea de timp, sa savuram calatorii atât de confortabile?!




Nu este de mirare ca numerosi parfumieri, fascinati de nori, au creat produse, imaginând parfumul acestora.
Casa italiana de moda Moschino a creat un parfum numit "Light clouds"- o mireasma emoționanta si antrenant ca o zi de vara, ușoare și delicata ca norii. Parfumul are delicatețea cerului acoperit de nori blânzi, rotunzi si albi, un extract romantic, creat parca spre a seduce chiar și îngerii. Contine arome delicate de flori de piersici, cyclame, lotus, iasomie si trandafiri, într-o fina combintie cu arome de cedru si mosc. Creatoarea acestui parfum - Olivia - ofera chiar si reteta acestui parfum, imprimata pe simpaticul ambalaj alb-albastru: "Un flacon "Cheap and Chic Moschino" - "Light Clouds" contine: un cocktail de râs, o jumatate de lingurita din puritatea sufletului, un praf de nebunie, un vârf de cuțit de imaginație, un strop de euforie și dragoste - cât cuprinde!"
Brandul Farfala a creat parfumul Nuvola- "un concentrat de nor", o aroma ce sustine si subliniaza delicatetea feminina. Este un parfum rafinat, senzual si discret, un amestec echilibrat de neroli, bergamota, ylang ylang, vanilie, lemn de santal si citrice fine. A fost creat pentru zilele reci de iarna, când soarele se ascunde tot mai des în spatele norilor.
Poate ca nu ati stiut, dar exista chiar si un soi de trandafir cu numele -"Duftwolke"/ "Nuage Parfum" / " Fragrant Clouf" / "Parfumul Norilor", creat în anul 1963 de Mathias Tantua junior. A fost obtinut prin încrucisarea soiurilor 'Primaballerina' si 'Montezuma'. Culoarea trandafirului nu este nici alba, nici albastra, cum s-ar putea deduce din numele pe care îl poarta. Culoarea bobocului este rosu-închis, însa petalele florii mature sunt de-un puternic rosu-coral. Este un trandafir nobil, deosebit de parfumat, ce a obtinut numeroase premii în domeniu (Wikipedia).
Va doresc o duminica minunata, faceti în asa fel încât sa va simtiti ca în al noualea cer! - sau sa plutiti pe-al saptelea nor! - traducând mot-à-mot expresia germana "Auf Wolke sieben zu schweben!" Împliniti-va fanteziile, visele si dorintele!