Jurnal de Vacanta de vara - România-film la Sfântu Gheorghe

Într-o dimineata în primele zile din vacanta la Sfântu Gheorghe, în drumul nostru catre plaja am fost surprinsi de agitatia din centrul satului. Câtiva cameramani si purtatori de microfoane uriase erau focalizati pe o salupa din golf. Am presupus ca este vorba despre vre-un interviu cu localnicii si nu ne-am oprit sa îngrosam grupul de gura-casca. Pe o banca la marginea drumului, sub o umbrela, stateau la povesti doi barbati si o femeie - se vedeau oraseni de la o posta. Prinsi în discutie, nu au observat ca o pala de vânt a zburat foile puse pe o masuta. Le-am atras atentia si i-am ajutat sa le recupereze. Am glumit:
- Va zboara setul de întrebari "spontane".
Unul din barbati s-a ridicat si ne-a multumit. L-am întrebat din mers, daca pricina agitatei din sat este ca se înregistreaza un interviu sau se lucreaza la vreun documentar si ma asteptam la un raspuns scurt. Zâmbind, tipul a raspuns cu multa amabilitate:
- Se toarna un film artistic. Este vorba despre un orasean bogat si bolnav, care înainte de operatia de transplant de inima, îsi viziteaza un vechi si bun prieten, bastinas din Delta Dunarii. Eu joc rolul oraseanului iar el - si l-a indicat pe barbatul de pe banca - joaca rolul bastinasului.
În mod foarte natural i-am urat succes, o zi buna si am marit pasul sa-mi prind grupul - Silvia, sotul ei, sotul meu si Zurla - si ne-am continuat drumul spre plaja. Silvia emotionata, m-a luat de brat si mi-a spus:
- Stii cu cine ai vorbit? Cu Vlad Ivanov! Si cel de pe banca era Adrian Titieni.
- Sa-mi fie iertata ignoranta, însa numele lor nu îmi spun nimic...
- Sunt doi dintre cei mai buni actori ai României. Vlad Ivanov a obtinut anul trecut premiul "Cel mai bun actor în rol principal" la Gala UNITER.

Am facut peste umar, rapid, câteva fotografii ☺ Ajunsa acasa am cautat pe internet si am vazut ca domnul Ivanov este cel care l-a interpretat pe Domnu' Bebe în "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" - un film deosebit, cu o tema cutremuratoare, film pe care l-am vazut în 2007.
Filmul cu scene din Sfântu Gheorghe este produs de SAGA Film (Alexandru Teodorescu), se numeste "Șaptele de cupa" si regia este semnata de Sorin Marin - presedintele Fundatiei Anonimul, cel care în urma cu 12 ani a adus "Festivalul de Film" la Sfântu Gheorghe... Iata cum se închide cercul.
Urmatoarele zile am vazut mereu prin sat echipele de filmare, am vrut sa evitam aglomeratia, asa ca i-am ocolit cât am putut. Am auzit ca orice satean a vrut - copii, tineri, bartrâni, cu sau fara cai si catei, au putut sa se înscrie pentru figuratie. Corul satului a dat deasemenea o reprezentatie muzicala în ucreineana.

Drumurile ni s-au mai intersectat doar în ultima seara a sejurului nostru la Sfântu Gheorghe, în port, când dupa ce cumparasem bilete la Navrom, am fost rugati sa stam "pititi" în tufisuri pentru ca pe strada se trageau ultimele cadre cu apusul de soare. Tja! ☺ Abia astept sa vad daca soarele meu din fotografii este mai frumos decât al lor în film ;)

UPDATE - 9.09.2016: Între timp am aflat ca filmul se numeste "7 of Hearts/ 7 de inimă roşie" si premiera va avea loc în toamna anului 2016... Asteptam...

Jurnal de Vacanta de vara - Plaja la Sfântu Gheorghe

Pe întreaga durata a concediului nu am citit nici macar o pagina din romanul pe care l-am luat cu mine în geanta peste tot. Mai ales la plaja mi-a fost imposibil sa citesc... Mi-am spus mereu în gând ca daca acum nu profit de soarele generos si de frumusetea salbatica a peisajului, atunci când?!
Am facut lungi plimbari de-a lungul tarmului, am adunat cele mai frumoase scoici si melcisori, am construit "palate" placate cu sidef, ne-am luat la trânta cu valurile si am absorbit prin fiecare por al pielii energia soarelui si-a brizei, transformându-le zi-de-zi în bronz uniform si trainic, vizibil chiar si azi în prag de iarna :)

(continuare la "Jurnal de vacanta de vara - Sfântu Gheorge, cu Silvia, Virgil si Zurla")

Jurnal de Vacanta de vara - Sfântu Gheorghe

(continuare la JVv Labirintul apelor si Asta vara la Sfântu Gjeorghe)

Singurul loc din România - pe lânga Sulina (☺) -  care ofera deopotriva varianta plajei la Marea Neagra si cea a pescuitului în Delta Dunarii este satul Sfântu Gheorghe.
Din centrul satului la doar douazeci de minute de mers pe jos (sau cinci minute de mers cu Trocariciul ☺) se ajunge la plaja salbatica, ce se întinde de-a lungul tarmului marii pâna la Sulina (38 km). Între marea cea mare si pâlcurile de salcie alba, tamarix, smocuri de iarba si maracini, se întinde fâsia lata de nisip fin. Este o plaja fara chioscuri, șezlonguri sau terase de litoral din care sa urle muzica. Singura melodie care se aude este cea a valurilor marii. Este un loc complet rupt de lume, nealterat, (înca) mândru de propria-i frumusețe.

O ora dureaza plimbarea de-a lungul țărmului pâna în punctul în care Dunarea îsi amesteca apele în valurile sarate ale marii. Este singurul loc în care scaldatul este interzis, curentii fiind schimbatori si foarte puternici. În rest, adancimea marii creste lin pe toata zona plajei. Aglomeratia nu si-a croit încă drumul către ea, astfel încât Sfântu Gheorghe reprezinta înca o oaza de liniste.
Ca într-un mixer urias, albastrul infinit al cerului, valurile tivite cu spuma alba, nisipul fin si soarele dogoritor se combina cu parfumul de alge si scoici, formând un elixir ce-ti picura duios în suflet...

"Izolarea este principalul neajuns dar si sansa acestui loc, Sfântu Gheorghe pare uitat de lume... De fapt, este ocrotit de Dunare si prin ea, de Dumnezeu!"

Jurnal de Vacanta de vara - Labirintul apelor

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii", Diafan, Amintiri din Sf. Gheorghe")

Miniport dunarean, satul Sfântu Gheorghe este legat printr-o retea de canale, de rezervatia Sacalin-Zatoane - una din cele mai pure parti ale rezervației naturale de biosferă Delta Dunării. O succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele si stuf sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari, pelicani si cormorani - un adevarat paradis al naturii!

"Pe suprafata apei, îsi revarsa miresmele petalele nuferilor galbeni, catifelati ca pielea; rochita rândunicii s-a catarat cu florile-i albe în forma de pâlnie în vârful buzduganos al stufului, de pe malul povârnit atârna ghirlanda rozalie a florilor de rachitele, pe aracul umbeliferului mov al crinului de balta, brotacelul verde de culoarea ierbii face exercitii de catarat, ghioceii bogati cu clopotei cât degetarul, curpenul, cu cei trei clopotei ai petalolor albastre, dau de stire tainele soptite de florile de nu-ma-uita ale pajistilor... De-a lungul malului stau siruri întregi de pelicani si stârci, pândind pestii ce salta zvârcolindu-se pe oglinda apei. Codalbul se repede dupa câte un crap gras, ducânsu-si prada pe o salcie mare, uscata, sper a-l devora." Aceasta imagine vie, multicolora a mlastinilor arhaice din lunca Tisei, o gasim printre minunatele descrieri a naturii ale scriitorului Jókai - descriere ce cu o mini "corectura" s-ar potrivi de minune si zonei de varsare a Dunarii, aceasta fiind a patra delta în ordinea marimii în Europa si a douazeci si sasea pe plan mondial - scrie Kiss J.Botond în primele pagini ale cartii intitulate simplu "Cartea Deltei"

În împaratia stufarisului si a oglinzilor stralucitoare ale apelor marginita doar de albastrul cerului, adie vântul cu miresme de alge de mare, acompaniat ici si colo de chiuitul gutural al pescarusilor.
Plimbările cu barca pe drumurile de apa serpuite si cunoscute doar de localnici, ofera ochiului atâta frumusete încât starea de bine te invadeaza complet si sentimentul de libertate capata o intensitate puternica. Simti ca întineresti, te vindeci de orice betesug, esti fericit si accepti fiecare noua clipa ca pe un cadou al naturii. Fiecare zi este o fila de basm.

Diafan

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

A venit iarna, însa amintirile verii la Sfântu Gheorghe sunt înca fierbiti ☺

☼ Un start bun în noua saptamâna! ☼

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (1)

(continuare la "JVv - Spre gura de varsare a Dunarii")

Pe Silvia si Virgil nu-i stiam decât din fotografii, dar i-am recunoscut imediat în multimea de la debarcader. Înghesuiti si înghiontiti din toate directiile, ne-am îmbratisat scurt si ne-am grabit sa transbordam bagajele, apoi ne-au condus la pensiune. Mare noroc am avut cu ei, pentru ca la coborârea de pe vapor a fost bataie pe "taxiuri" - adica pe carutele trase de cal.
Agitatia din port a fost neutralizata rapid de vocea calma a lui Virgil care a început sa ne prezinte localitatea, imediat ce caruta s-a pus în miscare. Zâmbetul cald de pe fata Silviei ne-a transmis acel sentiment de liniște și încredere pe care ti-l da un vechi si drag prieten... În acel moment am fost sigura ca vacanta la Sfântu Gheorge va fi una speciala!
Nu departe de Primarie, în capatul strazii perpendiculare, caruta s-a oprit la poarta unei case zugravite roz si daaaa - saptamâna petrecuta în Sfântu Gheorghe a fost viata-în-roz! ☺
Trandafiri, zorele, caprifoi, vita-de-vie si tartacute uriase, bordau drumul pavat pe lânga casa-din-fata, de la portita si pâna la casa-batrâneasca din spatele curtii. Am fost prezentati gazdei, am fost condusi la apartamentul ce ne-a fost rezervat si am fost lasati sa despachetam bagajele si sa facem un dus reconfortant. Am stabilit cu Silvia si Virgil sa ne reîntâlnim dupa ce servim masa, sa vizitam localitatea si sa stabilim împreuna programul pentru a doua zi (va urma)