Stevia

:) Da, îmi îndulcesc afinele (si fructele în general) cu Stevia - nu în amestec, ci granulat pur!
De ce Stevia? Pentru ca este mult mai sanatos ca zaharul! Este un aliment vegetal, nu are calorii, nu produce carii, regleaza nivelul zaharului în sânge (glicemia), stimuleaza energia mentala si fizica, nu creaza dependenţă si nu produce reacţii adverse. Altfel spus, Stevia este un îndulcitor minune - testat de peste 60 de ani. Este opusul substituentilor chimici ai zaharului: Aspartamul, Zaharina și Sucraloza!
O lingurita de granulat Stevia echivaleaza cu 5 lingurite de zahar, dar Rebaudiosidul A- pur poate avea o putere de îndulcire de pâna la 450 ori mai mare ca a zaharului!
Stevia rebaudiana este un arbust originar din regiunea de granita Paraguay - Brazilia unde efectul de îndulcitor îi este cunoscut de peste 500 de ani. Frunzele de Stevia au fost folosite de bastinasi în prepararea produselor alimentare și a băuturilor, precum și ca plantă medicinală (solutia de Stevie are efect antibacterian şi previne astfel infectarea leziunilor la nivelul pielii). Indienii Guarani o numeau ka'a he'e - planta dulce. Înca din secolul al 16-lea, conchistadorii au raportat că popoarele indigene din America de Sud folosesc frunzele unei plante pentru a îndulci ceaiul sau cafeaua.
În anul 1887 botanistul elvetian Giacomo Moisés Bertoni a inclus aceasta planta între descoperirile sale, iar în 1905 a primit ofical denumirea de Stevia rebaudiana Bertoni.
Din 1920, Stevia a început sa fie cultivata pe plantatii mari în Paraguay si Brazilia, cu scop de export. Sub patronajul "Royal Botanical Gardens (Kew), planta a fost supusa testelor si cercetarilor, urmând ca abia în anul 1952 studiul sa fie comunicat oficial sub semnatura "National Institute of Arthritis and Metabolic Diseases" din Statele Unite.
China cunoaste aceasta planta abia în 1970 însa Japonia aproba deja din 1954 cultivarea Steviei în sere si în anul 1971 extractul de Stevia este legalizat ca substitent al zahărului. Conform statisticilor vremii, consumul de Stevia în Japonia în anul 1981 a fost de 2000 de tone.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a aprobat consumarea produsului în aprilie 2010, însa interzice si astazi comercializarea plantei sau a frunzelor în cadrul UE.
Extractul din aceste frunze este utilizat sub forma de praf, granulat, tablete, capsule, soluții apoase sau alcoolice. În prezent se încearca plantarea Steviei în mai multe regiuni din America de Sud si Centrală, în Israel, Thailanda și China.
Planta cunoscuta în România sub numele de Stevia Rumex si folosita de secole în bucătăria tradițională alaturi de spanac sau urzici, nu se înrudeste în nici un fel cu planta numita Stevia rebaudiana!