Octombrie, a doua vara

De câteva zile Europa este dominata de un ciclon african (din Sahara) si ca urmare, temperaturile din timpul zilei depasesc 25°C, cerul e senin si nu adie nicio pala de vânt.
Daca zilele nu ar fi asa scurte, am putea crede ca e vara. Toamna însa s-a instalat blânda si natura si-a schimbat conform înfatisarea.
Atunci când lucrezi zilnic pâna dupa ora 17, accepti greu ca nu poti profita de cea mai favorabila combinatie a celor doua anotimpuri: vreme stabila fara precipitatii, caldura moderata si un peisaj de toamna ca din basm. Abia am asteptat weekendul!
Sâmbata, dupa ce ceata s-a risipit si razele soarelui au reusit sa usuce roua grea, ne-am urcat în masina si am pornit spre munti fara un tel anume. Ne-am oprit acolo unde padurea ni s-a parut cel mai frumos colorata.
Vesnicul nostru pretext pentru astfel de excursii este ca "mergem la cules ciuperci" ☺ de aceea am luat cu noi ( ca întotdeauna) cosuletele de rafie. Întâmplarea face ca de data aceasta, nu doar ca am savurat frumusetea naturii, ba chiar am gasit si o multime de ciuperci! Pentru ca suntem la nivel de amatori si nu cunoastem decât câteva sorturi comestibile, am adunat doar hribi. O jumatate de cos ☺
Cu cât te abati mai mult de la poteca, cu atât mai placute sunt descoperirile pe care le faci... Calci pe muschi ca pe saltea, ici o buruiana înca înflorita, colo un con de brad încovoiat ca un covrig, dincolo o pânza de paianjen aninata de-o feriga si de jur-împrejur, frunze în toate nuantele de ruginiu, oranj si verde! Si aerul, ooh... te mângâie la fel de placut ca si linistea catifelata si adânca a padurii!
Nu ne-a interesat timpul si am mai fi zabovit, însa imediat ce simt ca soarele nu mai strapunge cu putere crengile copacilor, tântarii devin din ce în ce mai obraznici!
În drum spre masina, o șaibă din trunchiul unui arbore batrân mi-a soptit ca vrea sa-mi fie unealta sau material, atunci când muzele artelor-mi vor da cândva, târcoale ☺La fel si un pietroi ca un boț de mamăligă. Am adunat si un brat de papura de pe un smârc, sa decorez un colt de hol, acasa. Leo ne-a ajutat, asa cum a stiut el, bineînteles, si când sa urcam în masina, arata ca un pui de porc mistret ☺☺☺Dar ce-a mai contat?! Sufletul ne-a fost plin de frumusete!
Acasa, am asteptat apusul de soare în curte, pe balansoar, la o cana de must.

Diafan

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

A venit iarna, însa amintirile verii la Sfântu Gheorghe sunt înca fierbiti ☺

☼ Un start bun în noua saptamâna! ☼

Clipe dulci alaturi de prieteni dulci

pentru rubrica "Reflexii"


"Boutique-Restaurant Chocolat" - locul unde am servit cele mai delicioase prajituri în București (Calea Victoriei 12A). As vrea sa întorc timpul... sau macar sa micsorez distantele, sa ma plimb mai des cu Alina ♥

Simbol

pentru rubrica "Reflexii"
~
Porticul de intrare al Teatrului Național Bucuresti - clădire dispăruta în 1944 a fost reconstruit simbolic, devenind portalul de intrare în noua construcție cu fațadă de sticlă a hotelului Novotel (Jurnal de Vacanta, august 2015).

În fata BNR - ului

...pe Lipscani ☺

pentru rubrica "Reflexii"

Nori cu parfum de fragute

pentru rubrica "Pink Mondays" ☺

Bun venit, Vara!

Cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare!

Sâmbetele si duminicile le încep de obicei pe terasa, la o cafeluta.
Înainte sa ma spal pe dinti, trec prin bucatarie si apas butonul standby al expressorului. Apoi, în camasa de noapte si cu picioarele goale ies în curte, ma asez pe balansoar si cu ochii între-deschisi, sorb licoarea aromata. Sunt momente divine!
Abia dupa prima ceasca de cafea ma duc la dus. Dupa ce ma îmbrac, ma întorc la locul meu pe balansoar si mai beau o cafeluta, admirând din locul strategic, gradina în floare.
Ieri însa când m-am întors de la dus... locul meu era ocupat! ☺ O minune de fluture "sedea" pe salteluta, savurând soarele diminetii!


Pâna când am fugit dupa aparatul de fotografiat, am gasit înaripatul-pictat lânga ceasca mea de cafea... Mare tupeist! ;) Dar nu l-am certat. Ne-am împrietenit! Mi-a facut loc pe balansoar, s-a mutat când pe umbreluta, când pe speteaza si mi-a pozat în diverse pozitii :))

M-am dus sa-mi mai pun de o cafea si m-a însotit pâna la usa bucatariei!

Ne-am întors la balansoar dar l-am plictisit cu insistenta mea de a-l fotografia. M-a privit mustră­tor din coltul ferestrei de la dormitor, apoi... si-a luat zborul spre florile ce-i sunt surori.

Întoarcere în timp

Alt Schwerin este o comună din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară si aici, interesant de vizitat este Agrarhistorisches Museum / Muzeul istoriei agrare, o expozitie în aer liber ce ofera o perspectiva interesanta în istoria agriculturii. Muzeul s-a deschis în 1963 pe domeniul unui conac, preluând si conservând diversele dependințe si pastrând aproape intacte aleile în parcul cu peisaj salbatic-romantic. Muzeul s-a dezvoltat si extins în anul 1988.
O atenție deosebită în acest muzeu în aer liber esta data perioadei de după 1945 si aparitiei în fosta RDG a cooperativelor agricole de producție și a întreprinderilor agricole de stat si partea aceasta de exponate formeaza un muzeu în muzeu.
Poarta turnata si ornamente din fier forjat de la intrarea pe domeniu a fost prezentata ca o capodopera de arta la Expozitia Universala din Chicago, în anul 1890.

Pentru ca plimbarea prin muzeu dureaza aproximativ o jumatate de zi, peste tot sunt amenajate spatii pentru joaca, asa încât copiii ce-si însotesc parintii sa nu se plictiseasca de loc. Toboganele, leaganele si scarile pentru exersarea echilibrului sunt realizate în acelasi stil rustic si urmaresc trezirea interesului celor mici pentru tehnica.

În hangarul ce adaposteste câteva avioane folosite pentru stropirea terenurilor agricole, am descoperit un panou ce se referea la "Acordul de cooperare economica între tarile socialiste", numit "Întelegerea de la Bucuresti" , un regulament semnat în anul 1969 cu privire la felul îngrasamintelor permise, aparatura folosita, într-ajutorarea în caz de incediu forestier sau transport medical.Tarile semnatare: România, Ungaria, Germania Democrata, Mongolia, Polonia, Uniunea Sovietica, Cehoslovacia, Cuba si Vietnam.


Genialul artist si inventator, Leonardo da Vinci a avut înca din anul 1500 ideea de a schimba tipul de moara pâna atunci cunoscut - cel cu tripod si elice pe ax orizontal, printr-o moară masivă cu carcasa rotativă. Olandezul ​Jan Adriaenszoon Leeghwater a aplicat aceasta idee în anul 1573 si rezultatul a capatat numele de "moara olandeza". Prin aplicarea libertății comerciale în secolul 19, acest tip de moara a fost raspândir în întreaga lume si în Germania a devenit foarte des întâlnit, special în agricultura - pentru macinatul cerealelor, dar si în prelucrarea metalului si în constructii - pentru maruntirea pietrelor si a nisipului.

Pe lânga moara, pe domeniul muzeului ies în evidenta ca si construcții de mari dimensiuni atât silozul - înzestrat cu instalații speciale de uscare, de transport, de depozitare și păstrare pe termen lung a unor cantități mari de produse agricole, cât si pompa de apa antrenata cu energie eoliana.

Într-o șura supradimensionata am descoperit expuse pe doua niveluri, diverse mijloace de locomotie folosite de oameni, la munca câmpului dar si în alte activitati cotodiene.

Daca ati obosit, atunci facem o pauza pentru o cafea ☺.
Linistea desavârsita, sparta doar de clopotelul de la gâtul caprelor ce pasc în tarcul de lânga birt, completeaza perfect atmosfera idilica si parca nu-ti mai vine sa te ridici de pe banca de lemn. Prelungim pauza cu un sandwich cald sau o pereche de crenvurști cu mustar, apoi ne continuam vizita în muzeu.

Urmeaza alte șuri si depozite, carports si ateliere de întretinere, camioane, tractoare, treieretoare sau tipuri de benzinarii, unele mai vechi ca altele, fiecare însemnând un mic succes în descoperirile tehnice, un pas mai departe în îmbunatatirea conditiilor muncii si ale vietii.

Prin diverse panouri, fotografii, documente si obiecte, istoria îti este prezentata în etape, marcate de anumite schimbări climatice sau de evenimente socio-politice. Sunt tablouri ale unor momente care au influentat viata noastra de astazi precum si nivelul de trai.

Este o plimbare într-un trecut în care oamenii traiau altfel, se îmbracau altfel, se hraneau altfel, se deplasau altfel, într-o lume care a avut sperante, nazuinte si idealuri, o lume în care s-au nascut copii din aceleasi motive atunci ca si acum.

Printre exponate nu am descoperit doar inscriptia despre România, am descoperit si una legata de Augsburgul în care locuiesc de 14 ani :)) Ce mica este Lumea asta mare!

Pentru mine a fost o calatorie minunata... Daca v-a placut, va multumesc ca m-ati însotit! ☺

Spre casa

Peste aproximativ sase ore vom fi acasa :)

Happy weekend!

Plaja, mare, soare

Vara

Daca începutul verii a fost marcat de calduri exagerate si seceta, acum - în ultimele doua saptamani, avem parte de vreme ca la tropice.
Diminetile încep învãluite în aburi denşi ce se ridica molcom de pe câmpuri si spatiile verzi, creând o atmosfera umeda si apasatoare; apoi se declanseaza canicula.
Soarele dogoreste, destramând totul la nivelul solului. Fericiti pot fi doar aceia care au timp sa savureze un suc de lamâie cu menta sau o bere de la congelator, asezati confortabil la umbra unui nuc sau macar a unui parasol. Orele dupa-amiezii aduna aerul ca într-un sac, cerul albastru coboara mult peste oras si îl preseaza pâna când stoarce vlaga din tot ce mişca.
Spre seara, când limita de suportabilitate e atinsa, apar din senin zeci de nori cenusii. Câteva tunete si fulgere si gata, începe ploaia. Toata lumea respira uşurata, ca dupa ce ar fi asistat la o actiune cu suspans încheiata cu happy-end.
Norii se scutura aprig, apa curge si spala trotuarele, din gradini se ridica miresme de dalii, iz de mere verzi si aburi de menta salbatica. Verdele gazonului redevine de smarald, florile îsi îndreapta capşoarele.
Masa de nori plumburii se cufunda în noaptea ce se lasa tiptil, tot mai adânca, acoperind orasul ca un vãl de borangic negru, brodat cu fire de aur.
Șoaptele stropilor de ploaie fac somnul lin si aerul în dormitoare dulce. Pâna la miezul noptii ploaia se domoleste.
La spartul zorilor atmosfera e proaspata si usoara. Ziua începe repetând pasii, ca dupa un plan - asemanator cu cel scris aici de mine ☺

Fluturele alb

pentru rubrica "Buna dimineata soare"

Pentru ca eu nu cultiv varza, ma bucur când în gradina apare câte un micut fluture alb. Diafan si gratios, cu aripile parca pudrate cu faina, da ocol rondoului cu trandafiri si lavanda. Se opreste ici si colo, parând un evantai în mâinile unei dudui nervoase - când închis, când deschis.
Îmi place sa-i observ aripile cu dungi fine ce deseneaza complicate motive decorative, scoase usor in relief pe structura matasoasa. Antenele, sunt ca doua fire de borangic scapate din tesatura delicata din care-i sunt croite cele patru aripioare. Corpul îmbracat cu puf, marcheaza o axa de simetrie între partile întunecate de pe vârfurl aripilor si punctele negre. Am auzit ca locul în care sunt amplasate punctele poate spune daca fluturele este o Ea sau un El.
Gingase vietati!



"Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul." (Rabindranath Tagore)