🌻 Azi a fost una dintre acele zile care îți rămân în suflet, cu momente atât de frumoase încât, dacă le-ai putea prinde, le-ai înrăma ca pe niște clipe rare.
Am fost la mănăstirea Oberschönenfeld — un loc liniștit, care mi-a adus o stare de bine. O să povestesc mai pe larg luni sau marți, fiindcă e genul de loc care merită descris cu răbdare. Dar ce vreau să împărtășesc acum este momentul magic de pe drumul de întoarcere.
Ne-am oprit într-un câmp plin de flori, un loc care respira odată cu lumina blândă a după-amiezii. Floarea-soarelui, gladiolele și daliile, în cele mai variate forme și combinații de culori, se întindeau în rânduri ordonate. Printre ele zburau fluturași, libelule și albinuțe, aducând viață și mișcare acestui colț de natură. Câmpul invita la cules, la tihnă, la bucuria simplă a unei alegeri făcute cu sufletul. Autoservirea — atât de firească aici, în Bavaria — adăuga un farmec aparte. La capătul câmpului, pe un butoi vopsit în albastru, era prinsă o pusculiță modestă, o tăbliță cu prețuri scrise de mână și câteva cuțitașe lăsate acolo, pentru ca fiecare să poată tăia cu grijă florile care îi plac.
O idee simplă, dar cu o frumusețe care îți rămâne în suflet mult timp după ce ai lăsat câmpul în urmă.
Am cules cu mâinile noastre aceste minuni ale naturii, înconjurați de culori vibrante și parfum discret. A fost o oprire spontană și plină de farmec.
Câmpul de flori ne-a oferit o clipă de libertate și frumusețe pură. Cu mâinile pline de culori și sufletul ușor, am plecat spre casă cu zâmbetul unei zile care a știut să ne surprindă.
