Excursie Murano - Burano - Tocello (III)

[continuare la Excursie Murano - Burano - Tocello (II)] 

Insula Torcello a fost urmatoarul țel al excursiei noatre. Am calatorit aproximativ o jumatate de ora si timp pentru plimbare, am avut exact o ora la dispozitie.

Torcello este un orășel care a fost episcopat și reprezinta centrul administrativ al diferitelor insule care îl înconjoară. Odinioara un important centru politic, cultural si de comert, astăzi o insulă aproape nelocuită.

Potrivit istoriografiei venețiane, refugiații din Altinum au întemeiat așezarea pe Torcello. Altinum a fost un puternic oraș în Laguna Venețiană, fondat în secolul al VIII-lea î.Hr. care a cunoscut perioada de glorie în timpul Imperiului Roman, perioada când populatia insulei atinsese 20.000 de locuitori. Este considerată una dintre așezările predecesoare ale Veneției. Altinum a fost distrus de trupele lui Attila în anul 452. 

Astazi, cea mai mare atractie turistica a insulei Torcello este Bazilica, ridicata în anul 1008.

Mozaicurile adapostite aici sunt impresionante! Pe unul din pereti, este reprezentata Maria (Madona Hodegetria);  un fronton impozant îi înfatiseaza cei 12 apostoli. Dar poate cel mai impresionant mozaic din Santa Maria Assunta este tabloul „Judecății Universale”. Cum nu observasem ca si aici, fotografiatul este interzis, pâna când sa fiu certata, am reusit sa fotografiez multe din comorile adapostite ☺ ce bucurie!!! (de ce interzic, nici ei nu stiu!! In general, nu folosesc blitul ca sa zicem ca s-ar altera culorile... Este o politica gresita a administratiei, poate din dorinta de a-si vinde propriile fotografii si suveniruri. Dar "mi-am facut datoria" si am cumparat si câteva fotografii si magneti cu mozaicuri, asa ca, nu m înteles, dar asta a fost situatia!)

O altă biserică, Santa Fosca, se află în fruntea listei vizitatorilor. Este locul unde sunt așezate moaștele martirului cu același nume, aduse pe insulă din oaza Sabrata din Libia înainte de 1011. Bazilica este înconjurata de un coridor cu arcade si coloane cu capiteluri filigranate. 

Celedoua bazilici sunt legate între ele. Absolut impresionant acest ansamblu de monumente istorice si de cult.

În drum spre port, ne-am oprit la Podul Diavolului si am servit câte o racoritoare la restaurantul cu acelasi nume. Restaurantul este unul cu interioare deosebite si decoratiuni artistice. Noi am stat însa pe terasa, pe faimoasa strada della Rosina, sa observam mai bine podul.

Podul Diavolului este unul dintre cele mai faimoase locuri de pe insulă. Este un pod mic fără parapeti /balustrade, construit in secolul al XV-lea. Numeroase legende locale dau acestui pod o aură misterioasă. Una din legende (pe care am citit-o eu in restaurant) spune că o fată venețiană s-a îndrăgostit de un ofițer inamic în timpul stăpânirii austriece. Iubirea lor nu a fost privită bine de familia tinerei, care, pentru a împiedica această dragoste să continue, l-a ucis pe soldat și a trimis fata, departe de Veneția. Când tânăra a aflat de moartea iubitului ei, a apelat la o vrăjitoare, care a făcut un pact cu diavolul: timp de șapte ani, în fiecare an în Ajunul Crăciunului, îi va da diavolului un suflet de copil în schimbul unei întâlniri cu tânărul ofiter. Podul Torcello a fost ales ca loc pentru întâlnire. Aici fata a trecut podul cu o lumânare și o monedă de aur în mână, în timp ce vrăjitoarea l-a chemat pe diavol. Tânărul a apărut de cealaltă parte a podului și a luat fata cu el. 

Dintr-un tufis, un baiat tânar a asistat la scena si a ucis vrâjitoarea, salvând astfel sufletul copilasului nevinovat. Diavolul neplatit, a plecat turbat de furie si de atunci, se spune ca în fiecare an, în Ajun de Craciun, reapare pe pod sub forma unei pisici negre pentru a-și încasa recompensa.

Nu am vazut niciun fel de pisica pe durata vizitei noastre pe insula Torcello ☺ dar cred ca cele negre au viata grea aici! 

Vaporul nostru astepta ancorat în micul port. Am urcat toti la bord, ne-am cautat fiecare un loc confortabil si am pornit la drum, de data aceasta în sens invers printre insule, fara opriri pâna în Sottomarina - Choggia. Trei ore luuuuuungi! Apoi înca o jumatate de ora cu autocarul pâna în satul nostru de vacanta la Rosolina Mare - în padurea de pini roz! (Rosapineta). Plecati de la ora 8 dimineata, am ajuns la ora 20:30 acasa. In acea seara nu ne-a mai trebuit alceva decât o felie de pepene rece, din frigider si stirile TV. Apoi am dat stingerea! A fost o zi cât o saptamâna! ☺ (povestea va continua)

Excursie Murano - Burano - Tocello (II)

[continuare la "Excursie Murano - Burano - Tocello (I)"]

După vizita la Murano, ne-am continuat calatoria cu vaporul înca aproximativ 45 minute pâna când am ancorat pe pitoreasca insula Burano. 

Era ora amiezii si toate locurile pe terasele restaurantelor erau ocupate. Nu ne era neaparat foame, însa soarele era dogoritor si în plus, stiam ca mai târziu nu va mai fi posibil sa servim o masa calda, deci am cautat o masa cu doua locuri. Helmut a comandat – ca de obicei, pizza cu ceapa si peste ton. Eu pe toata durata concediului am servit doar peste, scoici si fructe de mare si acum doream o variatie. Vazând la masa vecina farfuria cu cartofi prajiti aurii, parca mi s-a facut pofta si am comandat o portie mica si un snitel din piept de pui. Au fost delicioase! Iar Helmut a zis ca a fost cea mai buna Pizza Tonno e Cipolla pe care a servit-o el vreodata! 👍

Cu pofta si setea astâmparate, am pornit la plimbare printre casutele pescaresti vesel colorate!

Burano este o adevărată sărbătoare pentru ochi. Se spune ca este cea mai colorată insulă din lume. Venetienii au o vorba: “colorat, mai colorat, Burano” ☺ Pictarea caselor este aici o tradiție veche. Potrivit legendei, pentru ca pescarii de pe insula Burano sa își vada mai bine casele atunci când vizibilitatea era slabă (pe timp de ceață sau furtuna) și astfel sa gaseasca drumul mai ușor spre dana, fiecare familie si-a vopsit casa într-o alta culoare. Astăzi, clădirile simpatice și colorate sunt o mare atracție, noua ne-au plăcut foarte mult. Multe dintre bărcile de pescuit din Burano sunt de asemenea pictate în culori strălucitoare.

Însa, Burano nu este renumita doar pentru casele viu colorate. Asa cum Murano este faimoasa pentru sticlarie, Burano este (sau a fost) faimoasă pentru dantelării, o maiestrie care a înflorit aici încă din secolul al XVI-lea. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, vânzarea de dantelă era o importantă sursă de venit pentru insulari. Din păcate - meșteșugurile se practică din ce în ce mai puțin pe insula Burano. O mare parte din dantela oferita în magazine nu este lucrata manual, ci importata din Asia. Cei interesați de dantela ar trebui să viziteze Museo del Merletto (Muzeul Dantelei). Muzeul se afla in mijlocul insulei, chiar vizavi de biserica. Din pacate nu am avut voie sa fac fotografii. 

Dantela se vinde în multe magazine de pe insula Burano. Însa, meșteșugul dantelei se stinge încet-încet… Au mai rămas doar câțiva oameni care sunt implicați în producția de lungă durată a benzilor dantelate. Aproape toate sunt femei în vârstă - tineretul pleaca de pe insula, ni s-a spus… Munca manuală este extrem de complexă. Este nevoie de multe zile, uneori chiar luni, pentru a face o singură bucată de pânză. În consecință, dantela adevărată de Burano are prețuri de multe mii de euro!!.! Mi-au placut multe fete de masa, mileuri, fete de perna, rochii, saluri… de cumparat însa, mi-am cumparat o bluza vernil cu șal, lucrate masinal, în stilul traditional al dantelei de Burano.

Pe insula Burano, faiomos este si turnul bisericii Chiesa di San Martino. Turnul este vizibil de departe și este simbolul insulei Burano. La fel ca faimosul Turn din Pisa, si acesta este vădit strâmb. Clopotnița are 64 de metri înălțime si momentan un unghi de înclinare de 1,85 metri! 

Dupa minunata plimbare si atmosfera aparte, ne-am întors în port – sa fim hiper-punctuali!!! Am avut timp berechet sa admiram reflexiile apei create de cladirile viu colorate si sa urmarim fara sa fim implicati, vânzoleala din port. In 15 minute, cred ca peste 10 vaporase au ancorat si parasit micul port. (povestea va continua)

Excursie Murano - Burano - Tocello (I)

În general, când suntem în vacanta la mare, alternam zilele de plaja cu excursiile. Asa am facut si anul acesta. 

Am fost o zi în Chioggia, o dupa-amiaza la turnul de la estuarul fluviului Adige, o zi în Venetia, o zi în Soave (toate acestea pe cont propriu, cu masina noastra, respectiv per-pedes la turn) si ultima excursie a fost în Laguna Venetiana – excursie organizata de compania-navala Raffaello. Despre aceasta din urma voi povesti aici. 

La receptie sunt afisate o multime de oferte-excursii organizate si noi ne-am decis anul acesta pentru "Turul insulelor Venetiene". În prospect, oferta suna foarte bine. În realitate... a fost foarte frumos, însa extrem de obositor! 

Am pornit la ora 8 dimineata, cu un autocar direct din satul de vacanta. Dupa o jumatate de ora, am ajuns în port, în Chioggia. În autocar ni s-a spus ca programul zilei este pe scurt urmatorul: vizita Insula Murano - o ora si jumatate. Vizita insula Buroano - doua ore. Vizitat insula Torcello - o ora. 

A urmat îmbarcarea. Am urcat alaturi de o multime de feţe necunoscute, pe vaporasul Calimero. Ni s-a mai spus sa tinem minte numele vaporului pentru a nu gresi îmbarcarea, dupa vizitarea insulelor. Eu am retinut imediat, pentru ca mi-am amintit de desenul animat din copilarie, cu puiul de gaina, negru, ramas cu jumatate de coaja-de-ou lipita pe capusor ☺

Am ridicat ancora de la Sottomarina si am început traversarea lagunei de la sud spre nord, de-a lungul litoralului, am admirat pitorescul satelor de pescari Pellestrina, San Pietro in Volta, Alberoni, Malamocco și renumita Lido di Venezia, una dintre cele mai exclusiviste stațiuni de vacanță din Italia, a cărei faimă este legată și de importantul festival de film care are loc aici o data la doi ani (prima editie a avut loc în august 1932).  

Datorita lui Leo, multa lume intra în vorba cu noi ☺ Trei italieini l-au gasit pe Leo extrem de simpatic si ne-am conversat pe frantuzeste, foarte agreabil. Prima bucata a calatoriei a durat aproximativ trei ore!

Înainte de prima escala, organizatorii au facut un comunicat pe limba italiana, noi toti strainii l-am ignorat… Am ajuns pe insula Murano - renumită pentru manufacturile de prelucrare a sticlei. 

Produsele obtinute aici au nivel de arta si de-a lungul timpului au dobândit renume international. Datorită numeroaselor cuptoare înca în functiune, aceasta tradite se păstrează vie și astăzi. 

O demonstrație de lucru a sticlei suflate și sculptate de către un maestru sticlar, dureaza aproximativ o oră iar pentru a vizita o fabrică de sticlă este nevoie de programare… asa ca noi, eu Helmut si Leo ne-am decis sa ne plimbam pe stardute si sa admiram vitrinele magazinelor. Am ajuns în fata unui boutique care pe lânga obieste de sticla avea un tablou în stilul lui Raffael, un portret de burgheza. Din acest motiv, am intrat si… proprietara magazinului, o muraneza (?) simpatica, mi-a spus ca este un tablou pictat de mama ei, în stilul Raffael ♥ Din engleza, am schimbat sa vorbim pe germana, pentru ca ea putea sa converseze fluent! Nu a avut alti vizitattori, de aceea si-a luat timp pentru noi si ne-a facut o mica introducere în istoria artei sticlariei de pe insula Murano. 

Ne-a spus ca vechea producție de sticlă din Imperiul Roman a fost întreruptă de migrația popoarelor. Se presupune ca prin comerțul cu Bizanțul- unde tehnologia nu se pierduse, mestesugul prelucrarii sticlei s-a întors în Europa Centrală prin Veneția. Veneția poate fi astfel privită ca leagănul producției de sticlă din Europa Centrală. Cel mai vechi document în care este menționat un fiolario datează din anul 982. În anul 1295, toate cuptoarele de sticlă au fost mutate din Veneția pe această insulă din motive de siguranță la incendiu. Mai presus de toate însă, această măsură a servit la păzirea si păstrarea secretului prelucrarii sticlei. Suflatorilor de sticlă bine plătiți li s-a interzis să-și transmită cunoștințele sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, recunoașterea legii brevetelor care a apărut în secolul al XV-lea nu era o chestiune de la sine înțeles. Sticlarul Giorgio Ballarin a furat câteva rețete de la inventatorul diferitelor metode de colorare a sticlei și a cristalului - Angelo Barovier (în jurul anilor 1400-1460). Ballarin a devenit unul dintre cei mai de succes producători de sticlă din Murano. În timpul Renașterii, produsele artistice din sticlă si din cristal venețian incolor, au devenit principala sursă de venit a populației din Murano. 

Ne-am plimbat prin expozitia boutique-ului fascinati de toate exponatele si ne-am îndragostit de doua obiecte: o vază realizata cu murrine multicolore - gri, verde, kaki si alb, având forma moderna, asimetrica si cu turtiri voite si o alta supla, din cristal cu insertii de sticla alba de Murano în grilaj perfect simetric. Am rugat sa ne fie ambalate si am plecat mai departe. Am intrat într-un magazine care avea pahare si cesti în oferta. Am ales doua cescute de espresso cu farfurioare, din sticla cu amestec de culori multicolore si tortita albastra pentru mine si rosie pentru Helmut. Plus patru pahare de vin alb, lucrate în aceeasi tehnica. 

De la un magazin cu bijuterii, mi-am ales un pandativ litera (initiala numelui meu), un inel în ape-albatre si câte o bratara bleu, pentru mine, verde si roz pentru fiicele mele. Mici suveniruri din sticlă, realizate manual și prin urmare, fiecare piesă, un unicat.

Cu plasa plina de pachete, ne-am îndreptat linistiti spre port - dupa ceasul meu din cele 90 minute, mai aveam înca zece la dispozitie. Ajunsi la locul de întâlnire... am gasit doar câtiva turisti germani si francezi, care se agitau ca vaporul nostru tocmai a ridicat ancora si face manevrele de iesire din port! ☺ Nu mi-a venit sa cred - eu care sunt foarte punctuala, am pierdut legatura?!? Cei trei italieni, erau pe vapor si cum l-au vazut pe Leo s-au grabit la capitan si au discutat înflacarat, dupa care Calimero a reînceput manevrele de acostare. Echipajul a repus puntea de acces la bord si ne-a recuperate si pe noi, astia întârziatii ☺ Dar am fost nevinovati!!! Noroc cu cei trei italieni care ne-au simpatizat… Ei ne-au facut dreptate spunând ca mesajul în care s-a anuntat ora exacta de îmbarcare a fost comunicat doar în italiana! Noi ceilalti nu am stiut decât ca avem timp de vizitare o ora si jumatate! Tja… asta da patanie! ☺☺☺ Habar nu am ce am fi putut face singuri, abandonati pe Insula Murano! Ar fi trebuit sa luam un taxi-de-apa pâna în Venetia si apoi cu un alt mijloc de transport, cei 60 km pâna în satul nostru de vacanta! ☺☺☺ Mascota Leo ne-a purtat noroc! ♥ (povestea va continua)