Teiul bolnav

Zilele trecute ma plimbam cu Leo prin parc si nu ma saturam sa inspir parfumul ametitor al teilor. Ii admiram, cât sunt de maiestuoși! Atât de incarcati de flori, ca ramurile atârnau pâna la 1,6 m deasupra aleilor... Asa se face ca am rupt o ramurica pentru vaza.Acasa, am observat niste excrescențe ciudate pe spatele frunzelor... ca niste degețele 😧 Am cautat pe internet explicații si am gasit! Sunt semne de acarieni!!! Pfui! cica trebuie arse, sa nu se raspândeasca! Si eu le oferisem loc de cinste, in vaza, in sufragerie! 

Tocmai eram pe punctul de a arunca ramurica parfumata când, citind mai atent, am inteles ca acesti acarieni, numiti Eriophyes liliae trec pe frunziș primăvara, după ce au iernat în crăpăturile scoarței și în jurul mugurilor, apoi se retrag din nou in scoarța copacului. Deci nu i-am adus acasa!!!🫣

"Un acarian are o lungime mai mică de 0,2 mm, dar substanțele chimice pe care le eliberează în timp ce bea seva din epiderma inferioară a frunzei au un efect dramatic, consistent și colorat. Primavara, in timpul hranirii, formează mici gale induse chimic; "excrescențele se prezintă ca nişte ţepi galben-verzui sau roşii, de aproximativ 5 milimetri pe frunzele teiului - o distorsiune erectă sau oblică care se ridică de pe suprafaţa frunzelor".

Înainte de toamnă, acarienii, care până acum s-au hrănit activ și au crescut, pleacă și caută locuri protejate în altă parte a copacului, trecând din nou in tulpina. Apoi ciclul se va repeta. Această specie "Eriophyes liliae" se limitează la tei...

Săracii tei!

Senzatia de rau pe timpul calatoriilor

Răul de mișcare sau kinetosis este o reactie a corpului, o tulburare ce afectează majoritatea persoanelor aflate în miscare pasiva - în general pe timpul unei calatorii cu un mijloc de transport. Primele senzatii sunt de usor disconfort, cu mici frisoane sau transpirații reci si goluri în stomac. Atunci când apar varsaturile, alinarea senzatiei de rau este doar de scurta durata. Daca deplasarea continua, afectiunile se agraveaza, grețurile devin extreme si vărsăturile repetate duc la deshidratarea corpului. În cazurile grele pot aparea depresii severe.
Pe timpul călătoriei, indiferent de vehicul, organele de simț transmit informații contradictorii despre poziția spațială și mișcarea corpului. Receptorii echilibrului din urechea internă sesizează mișcarea și în acelasi timp, receptorii vizuali sesizează aparenta stare de nemișcare. Cele două informații contradictorii ajung la creier și conflictul de informații deruteaza, în organism se declașează un semnal de eroare, un reflex de stress la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub forma unei indispoziții cu intensitate variabilă. Un studiu a relevat faptul ca simptomele în cazul femeilor si al barbatilor nu difera si analiza reactiilor a dovedit ca factorii psihologici - introversiunea sau stresul, nu schimba intensitatea raului de miscare.
Simptomele dispar în majoritatea cazurilor atunci când deplasarea se oprește, cel mai târziu în termen de două-trei zile. Semnificativ este faptul că cel care conduce vehicolul este cel mai putin afectat de raul de miscare. Se întâlnesc frecvent cazuri când spre exemplu pe o navă, întregului echipaj îi este este rău si doar timonierul nu este afectat, sau pe sosea, toți ocupanții unei automobil au amețeli cu excepția conducătorului auto ☺
S-a constatat ca sensibilitatea la miscarea pasiva este puternic dependentă de vârstă. Copiii sub doi ani nu sunt afectati, la vârsta de 12 este atinsa reactia maxim apoi tendința de a fi afectat de mișcare scade din nou.
În funcție de mijlocul de transport, răul de mișcare poate fi: rău de mare (apare pe vapoare, ambarcațiuni, iaht-uri, submarine), rău de avion (se manifestă în avioane, elicoptere), rău de mașină (pe timpul deplasarii cu automobile, autocare, trenuri), sau rau de... roller coaster, simulatoare, nave spațiale si chiar în timpul folosirii anumitor dispozitive de realitate virtuală.
Copil fiind, îmi amintesc ca de câte ori urcam cu automobilul sau autocarul serpentinele dintre Sibiu si Paltinis, mi se facea rau, uneori tare rau! Am învatat sa ma feresc sa urc pe legane cu lanturi sau roller coaster si între timp, stiu ca pe timpul deplasarii cu automobilul nu am voie sa lecturez. Sensibilitatea nu a disparut niciodata si atunic când calatoresc mai multe ore cu autocarul sau cu avionul, iau o pastiluta de Reisegold (Dimenhydrinat 50 mg / tableta). Efectul de liniste este asigurat pentru aproximativ patru ore.
Pentru croaziera pe Marea Mediterana mi-am facut griji, pentru ca au fost sapte zile pe valuri. Am întrebat la farmacie si mi-a fost recomandat leucoplastul Scopoderm TTS (Scopolamina 1,5 mg/ leucoplast). Leucoplastul se aplica în spatele urechii si efectul dureaza 48 de ore. Am avut grija sa-l înlocuiesc la timp si pe întreaga durata a concediului nu am suferit nici o clipa de discomfort.

Răul de mare este cunoscut încă din antichitate. Cauzele răului de mare au fost determinate în anul 1881 de către medicul american William James care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă, careia i-a acordat rolul principal în păstrarea echilibrului corpului.
La apariția răului de mare contribuie bineîntels și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată, tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de tangaj și de ruliu, mirosul de combustibil), oboseala, frigul, foamea precum și vederea altor persoane cu rău de mare. Pe timpul mai multor studii s-a constatat ca din totalul celor care călătoresc pe mare,  în special pe vasele mari, în conditii de mare agitată 90 % din calatori suferă de rău de mare. Dintre acestia, 30 % sufera chiar si pe timp de mare liniștită.
Răul de mare este ameliorat sau poate să dispară în totalitate după o perioadă de 2-3 zile de navigare pe mare, atunci când organismul începe să se adapteze la călătoria pe mare.
PS: Atentie la contraindicatii, reactiile averse, alergii si tot ce scrie în modul de administrare al tabletelor sau leucoplastului! Recomandarea trebuie sa vina neaparat din partea unui medic sau farmacist!

Recomandari de weekend

• Am terminat de citit "Sub aceeasi stea" - roman scris de John Green (pentru cine este interesat, am descoperit varianta elecronica, în traducere româneasca - aici). Traducerea si adaptarea germana se intituleaza "Das Schicksal ist ein mieser Verräter" adica "Destinul este un trădător mizerabil" si aceasta varianta mi se pare ca exprima esenta acestui roman, o tulburatoare poveste despre curajul de a înfrunta destinul...

Titlul original "The Fault in Our Stars" este inspirat din celebra replica shakespeariana - tragedia "Julius Cesar", cea în care Cassius îi spune lui Brutus "The fault, dear Brutus, is not in our stars,/ But in ourselves, that we are underlings."("Vina, draga Brutus, nu este în stelele noastre, ci în noi însine, pentru ca suntem niste slugi." sau altfel spus - "vina nu este a stelelor ce ne guverneaza soarta, draga Brutus, ci a noastra").
Tema romanului este inspirata din perioada studentiei, când John Green a lucrat ca voluntar într-un spital de copii, iar personajul principal i-a fost inspirat de Esther Grace Earl, o prietena a scriitorului, care la vârsta de 16 ani a pierdut lupta cu cancerul tiroidian. Mesajul acestor copii rapusi de boala este ca vietile scurte pot fi cel putin la fel de bogate ca si vietile lungi, ale semenilor sanatosi. Complexitatea si profunzimea sentimentelor, cât si relatia parintilor cu acesti copii, sunt lectii pentru orice muritor de rând! Fiecare pagina a acestui roman este plina de emotii si sensibilitati, fiecare pagina citita ne face mai buni si mai întelegatori.

• Am vazut filmul "It's hard to say I Love You" cu titlul original danez "Kinamand" (daca aveti cont Watchever, gasiti filmul la adresa Chinaman)

"Chinezul" este o poveste tragicomică în care eroul principal - un om de condiție modesta, se afla într-o mare intersecție la jumatatea drumului vieții! Filmul regizat de Henrik Ruben Genz si înscris în genul "drama" este o producție daneza 2006, cu Bjarne Henriksen, Vivian Wu, Lin Kun Wu si Paw Henriksen în rolurile principale.
Filmul prezinta numeroase aspecte ale vieții cotidiene, accentuând motivele pentru care de obicei se produc divorturile, menționând rutina si lipsa de comunicare în cuplu, dovedind fragilitatea iubirii dar si puterea obisnuiței. Este un film care emoționeaza prin subtilițati, un film ce aduce în prim-plan un barbat blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple, alaturi de o frumoasa chinezoaica, printr-o căsătorie de conveniență. Filmul trateaza cu umor si ironie relațiile între membrii familiilor implicate, obiceiurile si prejudecațile legate de apartența la o cultura sau alta. Este o poveste romantica, o poveste ce prezinta doua iubiri, una stinsa din lipsa de comunicare între soți si alta abia începuta, bazata paradoxal pe incapacitatea de comunicare între soți. Misterul ce intensifica sentimentele unei femei străine si frumoase, ciudate, care nu înțelege nimic din ceea ce spune el, un barbat fermecat zi de zi de grația soției pro-forma.

• Va doresc atât lectrura cât si vizionare, cât mai placute! ☺

Oamenii cu sufletul de aur

... sunt acele persoane cărora le pasă de semenii lor și nu pot trece nepăsători, atunci când știu că pot da o mâna de ajutor... Oamenii cu sufletul de aur sunt acei oameni care fără să simtă neapărat pe propria lor piele, știu ce înseamnă suferința și, impresionați ca de propria lor soarta, încearcă sa facă atât bine cât le stă în putință. "Există o mie de boli și o singură sănătate" a spus marele Arthur Schopenhauer. 

Gânduri

Esti multumit, copiii ti-au crescut, atmosfera în familie este armonioasa, meseria îti face placere, timpul liber îl petreci asa cum ti-ai dorit, alternând sport, natura, muzica, lectura, prieteni, calatorii. Duci o viata echilibrata, manânci sanatos si... întro zi afli ca esti atat de bolnav (doar multumirea-ti sufleteasca si buna-ti dispozitie au ascuns simptomele), ca viata îti atarna de o interventie chirurgicala deosebit de complexa! Ai mai auzit despre asemenea cazuri, dar te-ai gândit ca tie nu ti se poate întâmpla asa ceva! Acum esti pus în fata faptului împlinit. Socul este atât de mare, încât nu ai putere, dar nici timp sa analizezi situatia, lasi evenimentele sa curga, accepti regulamentul spitalului, ai încredere totala în personalul medical si speri din suflet sa iesi cât mai repede din aceasta stare de criza.
Dupa operatie, zilele în spital trec greu, te dor toate... dar traiesti. Si atunci începi sa te întrebi, nu doar "oare de ce tocmai eu?!" ci si "oare acum sunt sanatos?!", "va fi bine?!"
Din spital esti trimis in Clinica de recuperare post-operatorie, dar ai fi vrut acasa la tine, sa te retragi întrun colt, sa analizezi necazul care s-a abatut asupra ta, "sa-ti lingi ranile"...
În clinica însa, deschizi ochii si observi ca alaturi de tine sunt stationari alti 500 pacienti! Nu esti doar TU, sunt multi ca tine!
Cei care umbla adusi de umeri si nu-si pot întoarce gâtul, sunt ca tine, dupa o operatie pe cord, cu cosul pieptului taiat. Cei care au "tunsura periuta" sau poarta caciulite sau basmalute, sunt cei care tocmai au încheiat o chemoterapie. Toti au de serbat o "a doua zi de nastere" si privesc spre viitor cu optimism. Au între 30 si 80 de ani, sunt proaspat casatoriti sau au deja copii la gradiita; altii sunt bunici sau strabunici. Majoritatea sunt prietenosi, zâmbesc cu bunatate, te saluta si îti face placere sa-i întâlnesti în diversele grupe, la ergo-ciclism, mars, alergari, drumetii. Pacientii în clinica se sustin, se mobilizeaza reciproc si se bucura de succesul colegului de suferinta. Diminetile se întâlnesc în salile de asteptare din fata laboratoarelor pentru analiza sângelui, EKG, masurat tensiune, iar serile, dupa cina, petrec cu placere câteva ore, în fata unei cesti de ceai sau a unui pahar cu vin rosu (este recomandat), schimbând impresii în legatura cu ultimul seminar pe tema de sanatate, alimentatie sau anatomie, la care tocmai au luat parte.
În seria aceasta de trei saptamâni, pacienta este si o bunicuta simpatica, fosta profesooara de muzica, care a hotarât sa învioreze atmosfera în sala de receptie. A deschis capacul pianinei de sub scari si a început sa intoneze câteva Volkslieder. În urmatoarele minute, câteva femei au facut cerc în jurul ei, acompaniând-o pe voci. La melodiile binecunoscute, s-au alaturat si vocile de bariton ale barbatilor, iar acum, concertele au devenit o obisnuinta a serilor de marti, vineri, sâmbata si duminica. Secretara de la biroul de receptie a scos la imprimanta chiar si un "poster"
Viata în clinica se desfasoara cu viteza melcului, dar daca ar fi sa definesc culoarea care caracterizeaza atmosfera, as alege verdele, pentru sperantă si un nou început si portocaliul, pentru caldura si bucuria de a trai.
Am petrecut câteva zile alaturi de sotul meu si m-am bucurat sa vad progresele pe care le face. Totul va fi bine!

PS: Despre cum este organizata o astfel de clinica de recuperare postoperatorie, voi povesti întrun articol viitor.
--------------------------------------------------------------------------------------
Sanatate tuturor celor ce citesc aceste rânduri si câte un ping-back, comentatorilor din ultimele zile :) Pandhora, Cleo, Sophie, Max, Rappa_ru, Dan, KaBea, Sailor, Artisitc Communism, Irina, Costin, Balaura, Zamfir, Ulise, Lukluk, Vera, Abbilbal, AngiG, Angi13, Mosu, Anamayana, Gabriela, Alexandru, Cella, Robert, Danielle, Ethos, Alina, ALM, SoriN,Iulisa, Coolnewz, Vero, Androxa, Rokssana, Vania, Caius, Ilarie, Teo Negura, Luna patrata, Cristi, Hai ca se poate.eu, Mirela, Zina, Se-cret, Griska, Gabi, Lillee.

Imprevizibil

Poate va întrebati ce e cu mine, de ce nu mai scriu nimic?... A trecut doar o saptamâna dar mie mi se pare ca a trecut o luna... Am îmbatrânit 10 ani!

Acum doua saptamâni - vineri, sotul meu a simtit o durere cumplita în omoplatul drept. De meserie fiind inginer-proiectant - sta ziua-ntreaga pe scaun la birou, cu ochii pe monitor - s-a gândit ca e o crampă musculara, deci a luat o tableta împotriva durerilor si una cu magneziu si dupa o ora s-a simtit ceva mai bine. A urmat sfârsitul de saptamâna pe care l-am petrecut cu prietenele mele. Durerile au trecut si reaparut din când în când si pe lânga tablete, am uns usor locul dureros cu Voltaren. Apoi luni si marti s-a dus la serviciu si abia miercuri s-a hotarât sa mearga la medicul de familie. Acesta - ca si noi, a presupus o spasma musculara cu o posibila prindere a unui nerv, deci i-a dat concediu medical trei zile si i-a prescris o serie de zece masaje. A mai trecut un sfârsit de saptamâna. Durerile din omoplat se intensificau dupa fiecare masaj asa ca, dupa al treilea, Helmut s-a hotarât sa roage doctorul sa-i schimbe tratamentul... Acesta l-a trimis la un specialist cardiolog, pentru un EKG de rutina. Programarea a fost pentru joi si... rezultatul acestui EKG a fost înspaimântator! S-a constatat ca Helmut suferise în urma cu o saptamâna-jumate un puternic infarct miocardic si starea lui se înrautatise într-atât încât doctorul s-a mirat ca sotul meu mai este în viata! S-a încercat imediat o angioplastina însa arterele au fost atât de înguste încât stantul nu a putut fi fixat. în urma acestei interventii pe cateter, a fost tinut în prima noapte sub observatie medicala în clinica si vineri a fost transportat cu salvarea la Zentralklinikum Augsburg. Medicul cardiolog a recomandat operatie de Bypass pentru sâmbata, dar în spital, chirurgii au stabilit ca termen de operatie ziua de luni - 30 mai, ora 11. Nu pot sa descriu clipele prin care am trecut!
Sotul meu a fost mare sportiv (alergator de maraton), este un tip activ, harnic, mereu în actiune; nu a fost niciodata bolnav, la fiecare control a avut tensiune "de aviator"... Ce soc a fost sa aflam ca este "cardiac avansat"! Din starea de soc de joi, am trecut în starea de groaza de operatie, apoi încet-încet am înteles ca Helmut a avut un Înger pazitor si ca ce va urma, este un drum cu o singura posibilitate: salvarea vietii prin operatie! Asteptarea este înfioratoare, orele trec ca lunile... Mi-am luat concediu de odihna si am înfruntat calvarul alaturi de sotul meu. Am alergat de trei ori pe zi la spital si i-am tinut de urât ore în sir. Acasa, am încercat sa tin situatia sub control, am organizat un sistem de comunicare eficient între membrii familiei - pentru ca nimeni, nici fratii lui Helmut, nici fiicele, nici familia mea - mama si matusa, nu locuiesc în Augsburg.
Luni a avut loc operatia. A decurs conform planului - au fost facute trei bypass; ieri a stat în reanimare si de azi dimineata a fost transferat pe sectia postoperatorie. Acum câteva ore se simtea mult-mult mai rau ca azi dimineata... narcoza trece si încep durerile! Îl asteapta cel putin zece zile de chin... Dar inima a fost recuperata! Viata ne-a mai acordat o sansa...