*************************************************************************************
Am avut o zi grea la serviciu si când am ajuns acasa nici macar mâncare nu mi-a trebuit, atât de obosita am fost. M-am bucurat constatând ca în casa e liniste si mi-am amintit ca fetele sunt cu bunica în oras. Nu am deschis lumina în camera pentru ca focul din șemineu scânteia atâta de frumos si fara sa ma uit ce CD este asezat în player, am dat drumul la muzica si m-am asezat în fotoliu. Aranjamentul de pe masuta rotunda împrastia un miros placut de crengi de brad si anason iar caldura din camera îmi facea tot mai bine. Simteam ca în sfârsit degetele de la mâini si picioare mi se încalzesc. Am închis ochii si treptat, am simtit cum bratele fotoliului devin tot mai moi si ma cuprind tot mai strâns, mi-e tot mai cald si-mi dogoresc obrajii... O secunda mai târziu când am deschis ochii, am constatat ca între fotoliu si șemineu nu a mai ramas decât distanta de-o jumatate de metru si cu groaza am observat cum fotolilul se deplaseaza în continuare spre foc. Incapabila sa intervin, priveam cum carbunii incandescenti cadeau spre mine. Flacarile au cuprins fotoliul si acesta a început sa arda ca o lumânare. Eu deveneam tot mai mica si dând aiurea din mâini nu reuseam decât sa ațât mai tare jarul, care exploda acum ca un foc de artificii. Steluțele rosii, purpurii, oranj si galbene ma pârjoleau... Apoi dintr-o data s-a facut liniste si brusc, totul a devenit alb si rece. Mirosea puternic a proaspat si clar. Stelele de foc au devenit argintii si taciunii s-au transformat în îngeri. Daca nu ma întrebau de ce plâng, nu as fi fost constienta ca o fac... Nici n-am stiut ce sa raspund. Priveam neîntelegând nimic si vedeam cum lacrimile se rostogolesc în peisajul alb si iau forma unor bulgari de zapada ce devin tot mai mari si mai mari...
Cu efect de bumerang, când erau mai uriasi, se întorceau si se rostogoleau spre mine. Aerul tare si curat devenea tot mai dens si zapada scrâsnind, îmi turtea obrajii...
- Mami, ninge! mi-au soptit fetițele tocmai intrate în casa. Bulgarul cu care te-am frecat pe fața când dormeai, este facut din primii fulgi de nea. Este cel mai frumos. Miroase a vacanta! si chicotind, s-au îndepartat, vazându-si de joaca.
Buimacita, am privit în jurul meu... Fotoliul era la locul lui, jarul din semineu înca mai mocnea. Din CD-player razbatea "The First Snowflake" si mama mirosea a menta proaspata, coaja de mandarine, a mere verzi, a frezii si trandafiri albi. Când s-a aplecat spre mine sa ma pupe, am strâns-o-n brate si am inspirat adânc aroma. Mi-a spus zâmbind:
- Îti place? E Yukimi
* de la Annayake. Yukimi... adica, observa zapada!
În lumina felinarului de pe strada, valsau primii fulgi de zapada.
*)
Yukimi - Annayake, este un Eau de Toilette. În Japonia, sezonul alb este iubit și celebrat într-un mod foarte special si în cinstea zapezii, a fost creat Yukimi. Acest parfum reprezinta mirosul de zapada, puritatea și seninătatea naturii. Flaconul din cristal transparent, este zvelt si gingas, ca o ramura de mar nerabdatoare sa îmboboceasca. (Pretul 65 Euro/ 100 ml.)
PS: Stiati ca primul fulg de zapada a fost fotografiat la data 15 ianuarie 1885?
Wilson Bentley, cel care a prezentat lumii primele fotografii ale fulgilor de zapada si care pe parcursul vietii a realizat un catalog cu 5000 fotografii reprezentând tot atâtea cristale de gheata diferite - a purtat cu mândrie porecla de "
Snowflake Bentley". Bentley a fotografiat toate formele de gheață și formațiuni naturale de apă, printre care norii și ceața. A fost primul american care a înregistrat dimensiunile picăturilor de ploaie și a fost unul dintre primii fizicieni ce au studiat norii.
***********************************************************************
În cadrul Clubului Povesti Parfumate, saptamâna trecuta au scris: Mirela, Elly, Diana, Sara, Roxana, Gabi, Ochi verzi, Silving, Vienela si subsemnata ;)
Va recomand sa cititi si Jurnalul albastru - nu veti gasi doar povesti fermecatoare despre fulgi!
