înscriu articolul la rubrica Happy Weekend-35
În anul 1970, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a orașului Buzău, sculptorul Gheorghe Coman a avut ideea unui proiect deosebit, pus la punct împreună cu ziaristul Paul Lampert de la România liberă și anume o tabara de sculptură care sa se desfășoare de-a lungul a 16 ani (1970-1985), la care sa participe câte 16 sculptori (în fiecare an alții), care să creeze câte o sculptură pe o temă la alegere, dintr-un bloc de piatră primit prin tragere la sorți.
Așa s-a născut Tabăra de sculptură Măgura, la doar 24 km departare de Buzau (si la tot atâtia de Vulcanii Noroiosi), în comuna Tisău. Numele taberei se datorează faptului că piatra folosită pentru sculpturi a fost procurată din comuna Măgura, vecina cu Tisău. Cu sprijinul Uniunii Artiștilor Plastici din România, a fost închiriat un teren de 21 ha. (aparținând atunci Mănăstirii Ciolanu, astazi terenul fiind în administrarea autorităților culturale ale județului Buzău) si timp de 16 ani, în lunile august și septembrie, pe acest plai mirifc au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră. La sfârsitul fiecarui sezon, în cadrul unei festivități, sculpturile au fost donate județului de către creatori și astazi, Tabăra Măgura reprezinta cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară și totodata o tabără unică în Europa, atât prin concepție, cât și prin numărul de lucrări. Placardele pe care sculpturile sunt marcate, sunt plasate destul de ascuns, ceea ce face grea sarcina vizitatorului ce dorește să cunoasca autorul și titlul lucrării.
Senzatia pe care o ai când te afli aici este coplesitoare. De jur-împrejurul poienilor, vegetația bogata creaza impresia ca tabăra este izolata de restul lumii și confera locului mult mister. Impresionantele sculpturi sunt răsfirate printre flori de câmp, frăguțe și mure și soarele le pune în valoare la fiecare ora, o alta fațetă. Stranii coloși sunt aparent muți însă cine are timp și asteaptă până când greierii tac, vor putea auzii statuile cum își murmură legendele.
Este un loc pe care nu-l ocolesc niciodată când sunt în zonă și plimbarea printre sculpturile uriase este o adevărată plăcere, indiferent de anotimp.
Fotografiile pe care le prezint, sunt făcut în timpul concediului de anul acesta, din luna iunie.
Asa, de curios, unde NU ai fost? :)
RăspundețiȘtergere:)) ma întrebi, unde nu am fost vara aceasta in România, sau prin România în general?!... încerc sa raspund la mbele ;)
ȘtergereVara aceasta am facut un tur extrem - aproape 5 mii de km cu masina! Am trasat pe harta drumul, la postarea spre care dau link in finalul articolului de azi.
Doresc doar sa-ti spun ca eu cunosteam Buzaul foarte bine înca din copilarie, pentru ca mi-am petrecut o multime de vacante pe aceste meleaguri, alaturi de bunica mea.
Unde nu am fost? Maramures si Moldova! sunt pe list mea de muuuuuulti ani, dar iara, intervine tot timpul altceva. Doresc tare mult sa reusesc sa vizitez si partile acestea de tara.
Un weekend minunat iti doresc! :)
Aveam destul de vagi informatii despre acest proiect insa imi prinde grozav de bine sa aflu mai multe. Cred ca, intr-adevar, sentimentul de a te afla printre atat de multe lucrari e coplesitoare. Majoritatea sunt foarte interesante, frumoase, se vede si din imagini. Acolo insa cred ca e minunat. Pacat ca, asa cum spui, e cam dificil sa afli cui apartine fiecare lucrare.
RăspundețiȘtergereInteresanta calatorie ai avut, Carmen draga! Una dintre multele din vara aceasta.
Happy weekend sa ai!
Foarte frumoase imagini! Multumiri pentru calatoria virtuala! :)
RăspundețiȘtergereFoarte interesant! nu ştiu dacă voi ajunge pe acolo, dar îţi mulţumesc pentru prezentarea făcută. Nici nu ştiam de proiect.
RăspundețiȘtergereO seară cât mai plăcută!
Vai, Carmen, ce amintiri frumoase mi-ai deșteptat! În studenție mergeam în fiecare vară în tabere de creație și era minunat, pictam în aer liber, alții sculptau, eram tineri și entuziaști!
RăspundețiȘtergereFrumoase imagini ne-ai prezentat aici, cu sculpturile albe în acel verde de viață al naturii, atât de drag mie. Minunăție!
Să ai un weekend plin de voie bună! Happy Weekend! :)
Foarte interesant. Nu am stiut de aceasta tabara! Imaginile de acolo sunt absolut superbe. Mi-ar placea sa vad aceste sculpturi live, dar sunt bucuroasa pentru ca le pot vedea, aici, la dumneavoastra si va multumesc mult!
RăspundețiȘtergereO seara minunata va doresc, doamna Carmen si-un week-end superb, cu mult drag! :)
piatra este vie...imi place...
RăspundețiȘtergereGheorghe Coman a fost vecin cu mama mea. Locuiau pe aceeasi strada, l-am vizitat de foarte multe ori. Sunt prietena cu Patricia, fiica dumnealui, pictorita.
RăspundețiȘtergereDin pacate, multe dintre lucrarile lui au fost abandonate, zaceau uitate printr-un parc al Ploiestiului... Cativa ani a umblat Patricia din usa in usa, pe la autoritati, pentru a face putina ordine, pentru a rezolva problema.
Da d-na Vienela, Gh.Coman a fost un om si un artist de exceptie...Am fost prieteni,+ dulcea d-na Dede...L-am vizitat si la Magura...Ce tabara fantastica,pacat ca a cazut in Paraginire socialista...Contactati-ma,va rog,pe Facebook..., Lucian Horescu.
ȘtergereAvem locuri de toata frumusetea,iar tu reusesti sa-mi dezvalui si mai multe locuri pe unde si mie mi-ar place sa bata pasul.
RăspundețiȘtergereMi se pare atat de grea aceasta arta, incat nu ma vad destul de rabdatoare sa incerc asa ceva. E frumoasa dar e al naibii de grea! O zi frumoasa!
RăspundețiȘtergere