Se afișează postările cu eticheta intre vis si realitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intre vis si realitate. Afișați toate postările

luni, 22 septembrie 2014

Specific balinez

Frangipani sau Plumeria - este un arbust decorativ care creste în zonele cu clima tropicala (Indonezia, America Centrala, Mexico, Caraibe,  America de Sud si Brazil). Are tulpina lunga, frunze mari, alungite, de un verde intens, cu flori superbe de culoare alba, galbena, roz sau rosie. Florile au parfum delicat, usor fructat si mirosul lor se intensifica noaptea. Florile acestei plante exotice sunt comestibile, ele fiind utilizate în patiserie si la prepararea dulceturilor. Deasemenea, extractul de frangipani este utilizata în multe tipuri de parfumuri.
Floarea de frangipani este asociata culturii balineze, folosite fiind la toate ceremoniile religioase, în temple, la nunti sau înmormântari. Traditional, femeile poarta o floare prinsa în par iar barbatii îsi agata floarea dupa ureche, spre a le purta noroc.
În hotelul în care locuieste Adela, lânga piscina, exista un vas cu apa în care plutesc flori proaspete de frangipani - pentru clatirea picioarelor ☺
♦ Tipic Bali este inexistenat mijloacelor de transport în comun. Majoritatea localnicilor folosesc scutere sau motociclete pentru a se deplasa. Turistii pot apela la serviciile unui sofer de taxi, pe care-l pot închiria cu ora sau cu ziua. Deasemenea, daca ai contractat transferul de la un hotel la altul, de pe o insula pe alta -transportul spre aeroport este organizat cu taxiul.
S-a întâmplat ca pe timpul unei deplasari spre aeroport sa fie soseaua blocata - timpul presa, turistii erau impacientati... Soferul a organizat prin telefon un convoi de scutere, care au preluat unele turistii, altele bagajele acestora si asa, au reusit sa ajunga la timp pe aeroport. Adela a povestit ca acest drum, fara casti de protectie si atingand aproape cu genunchii autoturismele printre care s-au strecurat in viteza, a fost una din marile aventuri ale acestei vacante! ☺
Postarea face parte din seria Vacanta Adelei: Vesti din Indonezia, Aventura balineza, Dimineata Luminii.

duminică, 21 septembrie 2014

Aventura balineza

(continuare la Vesti din Indonezia)

În centrul arhipelagului Indonezian, 8° la sud de Ecuator, se află insula Bali, supranumita "Insula Zeilor" sau "ultimul paradis pe Pamân". Cu plajele acoperite de nisip fin si aproape alb la culoare în partea de sud si cu nisip negru în partea de nord a insulei, cu muntii vulcanici înalti (Gunung Agung / Muntele Mare - 3031 m. este cel mai înalt vârf al insulei), cu apa marii clara, de culoarea turcuazului, cu palmieri, flori uriase si clima tropicala cu umiditate ridicată, Bali este una dintre cele mai mari atracții turistice din lume.

Gitgit este cea mai spectaculoasa cascada a arhipelagului, situata în mijlocul junglei. Drumul pâna la cascada este o mica aventura, cu multe scari si trecere prin râul rece cu pietre alunecoase, pe marginea caruia esti pândit de maimute, gata sa profite de un moment de neatentie sa-ti fure esarfa sau ochelarii de soare ☺ De la o înaltime de 35 de metri, apa cade zgomotos într-un bazin natural, format la baza muntelui. Se poate înota în micul lac, însa cu precautie ;) O legenda balineza spune ca daca un cuplu se scalda aici în acelasi timp, iesirea din apa va însemna sfârsitul iubirii lor!

(va urma - pe masura ce primesc prin telefon, noi fotografii si informatii de la fiica mea, aflata în vacanta pe insulele Bali ☺)

duminică, 18 noiembrie 2012

Parfumul primilor fulgi de nea

înscriu articolul la rubrica Povesti parfumate- initiator Mirela Pete
*************************************************************************************
Am avut o zi grea la serviciu si când am ajuns acasa nici macar mâncare nu mi-a trebuit, atât de obosita am fost. M-am bucurat constatând ca în casa e liniste si mi-am amintit ca fetele sunt cu bunica în oras. Nu am deschis lumina în camera pentru ca focul din șemineu scânteia atâta de frumos si fara sa ma uit ce CD este asezat în player, am dat drumul la muzica si m-am asezat în fotoliu. Aranjamentul de pe masuta rotunda împrastia un miros placut de crengi de brad si anason iar caldura din camera îmi facea tot mai bine. Simteam ca în sfârsit degetele de la mâini si picioare mi se încalzesc. Am închis ochii si treptat, am simtit cum bratele fotoliului devin tot mai moi si ma cuprind tot mai strâns, mi-e tot mai cald si-mi dogoresc obrajii... O secunda mai târziu când am deschis ochii, am constatat ca între fotoliu si șemineu nu a mai ramas decât distanta de-o jumatate de metru si cu groaza am observat cum fotolilul se deplaseaza în continuare spre foc. Incapabila sa intervin, priveam cum carbunii incandescenti cadeau spre mine. Flacarile au cuprins fotoliul si acesta a început sa arda ca o lumânare. Eu deveneam tot mai mica si dând aiurea din mâini nu reuseam decât sa ațât mai tare jarul, care exploda acum ca un foc de artificii. Steluțele rosii, purpurii, oranj si galbene ma pârjoleau... Apoi dintr-o data s-a facut liniste si brusc, totul a devenit alb si rece. Mirosea puternic a proaspat si clar. Stelele de foc au devenit argintii si taciunii s-au transformat în îngeri. Daca nu ma întrebau de ce plâng, nu as fi fost constienta ca o fac... Nici n-am stiut ce sa raspund. Priveam neîntelegând nimic si vedeam cum lacrimile se rostogolesc în peisajul alb si iau forma unor bulgari de zapada ce devin tot mai mari si mai mari... Cu efect de bumerang, când erau mai uriasi, se întorceau si se rostogoleau spre mine. Aerul tare si curat devenea tot mai dens si zapada scrâsnind, îmi turtea obrajii...
- Mami, ninge! mi-au soptit fetițele tocmai intrate în casa. Bulgarul cu care te-am frecat pe fața când dormeai, este facut din primii fulgi de nea. Este cel mai frumos. Miroase a vacanta! si chicotind, s-au îndepartat, vazându-si de joaca.
Buimacita, am privit în jurul meu... Fotoliul era la locul lui, jarul din semineu înca mai mocnea. Din CD-player razbatea "The First Snowflake" si mama mirosea a menta proaspata, coaja de mandarine, a mere verzi, a frezii si trandafiri albi. Când s-a aplecat spre mine sa ma pupe, am strâns-o-n brate si am inspirat adânc aroma. Mi-a spus zâmbind:
- Îti place? E Yukimi* de la Annayake. Yukimi... adica, observa zapada!
În lumina felinarului de pe strada, valsau primii fulgi de zapada.

*) Yukimi  - Annayake, este un Eau de Toilette. În Japonia, sezonul alb este iubit și celebrat într-un mod foarte special si în cinstea zapezii, a fost creat Yukimi. Acest parfum reprezinta mirosul de zapada, puritatea și seninătatea naturii. Flaconul din cristal transparent, este zvelt si gingas, ca o ramura de mar nerabdatoare sa îmboboceasca. (Pretul 65 Euro/ 100 ml.)
PS: Stiati ca primul fulg de zapada a fost fotografiat la data 15 ianuarie 1885? Wilson Bentley, cel care a prezentat lumii primele fotografii ale fulgilor de zapada si care pe parcursul vietii a realizat un catalog cu 5000 fotografii reprezentând tot atâtea cristale de gheata diferite - a purtat cu mândrie porecla de "Snowflake Bentley". Bentley a fotografiat toate formele de gheață și formațiuni naturale de apă, printre care norii și ceața. A fost primul american care a înregistrat dimensiunile picăturilor de ploaie și a fost unul dintre primii fizicieni ce au studiat norii.
***********************************************************************
În cadrul Clubului Povesti Parfumate, saptamâna trecuta au scris: Mirela, Elly, Diana, Sara, Roxana, Gabi, Ochi verzi, Silving, Vienela si subsemnata ;)
Va recomand sa cititi si Jurnalul albastru - nu veti gasi doar povesti fermecatoare despre fulgi!

duminică, 20 mai 2012

Vraja luminilor

Postare înscrisa la concursul organizat de O FATA
**************************************************************************************
Cunosti emotia unei plimbari în parc în miez de noapte? Eu am trait o astfel de senzatie, azi noapte, când Gradina Botanica si-a deschis portile cu invitatia "Vraja luminilor".

Simturile-ti sunt ascutite, ca ciobul de luna ce se ascunde printre nori, abdomenul îti este rascolit de batai de aripi si te întrebi, oare când ai înghitit o mie si un fluturas?
Pasesti pe aleile pictate în nuante de gri si sepia, te lasi atras de lumina calda a lampilor - precum artropodele, asculti fermecat concertul greierilor, te bucuri de sclipirea licuricilor, inspiri mirosul ierbii proaspat cosite si urmezi serpuirea potecilor, beat de frumusete. Muzele te iau de mâna si-ti dau senzatia ca esti în stare sa mai scrii o data "Somnoroase pasarele" sau "Moonshine Sonata".
Peisajul ce ti se arata, pare desprins dintr-un basm. Te minunezi cum de pâna acum nu ai stiut ca vorbesti limba florilor si asculti fermecat povestea smocului de iarba, legenda petuniei, margaretei sau mitul tuberozei. Continui sa urmezi aleea strajuita de lavanda, în capatul careia puiul de vulcan - fântâna arteziana, împroasca apa de foc. Imaginatia îti joaca feste si-n forma frunzelor arbustilor, vezi când spade ale cavalerilor, când evantai fosnind spre desfatarea unui paşă, când fusta franjuriata a unei dansatoare hula. Tufisurile par vii, crengile stufoase se ridica ca bratele unui Shiva, îmbratisând si marcând mâindre spatiul din jurul lor.
Lacul de clestar este brazdat de sageti cenusii si cercuri concentrice, care se întretaie si se dilata, în urma unei familii de rate ce se întoarce la cuib. Gratioasa, lebada sclipeste ca o perla sub lumina argintie a noptii. Brotaceii troneaza feeria dintre frunzele de lotus. Pictati parca de mâna lui Monet, nuferii confera locului noblete deplina.
Ti-ajung la urechi soaptele ciresilor, ploaia cerne picaturi fine, razele lampasul din pavilionul japonez împrastie scânteieri iridescente si parca ti-e frica sa respiri, nu care cumva sa împrastii magia care te înconjoara.
Pasind pe pietrele în chip de punte peste pârâias, simti atingerea aripii de înger, te bucuri si vrei sa multumesti cuiva pentru toata frumusetea aceasta.
Cu cât lumina este mai difuza, cu atât mai mult observi cum smaraldul copacilor fluidizeaza, se scurge prin iarba spre iaz, colorându-l cald. Apa scânteiaza, batrâna luna îsi tese razele printre picaturile matasoase ale ploii, tabloul este mirific.
Întro nisa-ntre boscheti, Afrodita se admira în oglinda linistita a iazului. Cu doar o pala, vântul vrajitor, face ca din unduirea apei sa rasara o suta de alte Afrodite, una mai frumoasa ca cealalta.
În spatele brazilor, foișorul din parcul rozelor, ofera loc de dans, acordurile latino se împletesc cu noaptea vinetie si magnetizeaza perechile. Aici lumina vine direct din ochii sclipind a bucurie, din unduiri, din ritm, din pasiune.
Parca în acelasi cadenta cu muzica, s-a întetit si ploaia. Rondoul pietruit, a capatat un luciu magic si a creat senzatia ca mergi pe apa. În câteva minute, stropii fosforescenti au împodobit întreagul parc. A fost o noapte Dumnezeiesc de frumoasa!
Tot pentru concurs: http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/05/concurs-o-calatorie-fascinanta.html
http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2011/03/carnaval-in-venetia.html
http://vis-si-realitate.blogspot.de/2010/01/baroc-rococo-si-multa-zapada-1.html
Mult succes tuturor participantilor! Multumim draga FATA (https://cublandete.wordpress.com/ )

vineri, 27 ianuarie 2012

Parfum de vis

Nisipul cald s-a modelat perfect sub forma corpului meu, oferindu-mi cea mai confortabila susţinere. Ma întind ca o pisica lenesa si las soarele sa ma mângâie în voie. Degetele fine de la capatul razelor încearca sa-mi desfaca genele încâlcite, cochetez, dar nu cedez! Ma prefac adormita.
Ma joc mai departe cu simţurile si cu ochii închisi încerc sa percep minunile din jurul meu. Ascult valurile. Sunt ca niste copii galagiosi ce sar si se agita, chicotesc, se alearga, se ciocnesc si se întorc cu viteza în braţele mamei Marea. Nu se aventureaza niciodata prea departe. Fac pauza preţ de câteva secunde si se avânta din nou spre plaja. Filtrez murmurul lor ritmic si caut mai departe sa numar câte scoici si câte pietricele se rostogolesc la ţarm. Încerc prin auz sa le deslusesc culorile, dar nu reusesc. "Ca sa pot face deosebire între cum suna o scoica roz-sidefie si o pietricica neagra, îmi trebuie exercitiu zilnic!" îmi spun, amindindu-mi cu tristeţe statutu-mi de turista. Si atunci egoismul meu creste. "Sunt doar pentru zece zile aici! trebuie sa asimilez TOTUL!" Inspir cu lacomie aerul umed. Ador gustul sarat-amarui si izul de alge îmi creeaza brusc dorinţa de a fi un Cameleon. Nici nu duc gândul pâna la capat, ca si simt cum ma transform! Pielea mea capata culoarea nisipului si pletele-mi prind viata, se încolacesc verde-albastrui, umed si lipicios ca o molusca, tragându-ma cu putere spre mare. La început nu ma opun. Accept sa fiu târâta pe nisipul ca mierea încinsa si savurez pentru moment, senzaţia placuta de masaj. Simt cu placere fiecare graunţa de nisip, fiecare ciob pilit de scoica. Doar când ajung cu umarul peste un muc scârbos de ţigara, tresar. Deschid genele, albastrul senin al cerului îmi inunda ochii si-mi îngreuneaza vederea. Dintr-o data am senzatia de pericol. Încerc sa frânez, transmiţând degetelor puterea de a se împlânta adânc în nisip, dar ele nu fac altceva decât sa se împrastie, contopindu-se cu mediul înconjurator. Sunt aproape în apa, pericolul e iminent, valurile ma înghit si eu nu am nici o putere... Mă împrăștii în mii de piese puzzle, cu tot atâtea nuanţe de turchiz. Cu ultimul strop de umor îmi spun: "Tot nu-i rau, macar am capatat culoarea mea preferata!"
Sunetele în jurul meu sunt estompate. Câteva clipe mai târziu sunt din nou clare si devin din ce în ce mai puternice. Un ţiuit infernal îmi umple timpanele. Tut-tut-tut! În urmatoarea secunda deslusesc vocea crainicei de la postul de radio: "Buna dimineata în aceasta zi geroasa de 27 ianuarie! Este ora 5:30 si termometrul arata -7°C"
Încet-încet, încep sa înţeleg ca este timpul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru serviciu.
Ma mai cuibaresc o data sub plapuma calda si-mi spun zâmbind: "Ce vis ciudat!"
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru ca înscriu aceasta poveste-fictiune la întâlnirea saptamânala a povestilor parfumate, gazduita de Mirela, am sa completez postarea cu câtva recomandari de parfumuri ce se potrivesc temei de astazi.
"My Dream", este unul din parfumurile lansate de Casa Grès în anul 2007, în cadrul tripletul-retro dedicat divei cinematografiei, Marlenei Dietrich si intitulat "My Life, My Dream, My Passion". Creatie a parfumierilor Christophe Herault si Sidonie Lancesseur, parfumul "My Dream" amesteca cele mai senzuale arome întro formula ce îmbie la visare. Baza parfumului este compusa din esente de chihlimbar, iris, mosc, lemn de santal si vanilie. Între notele de top se percep miresme de ananas, mere, cuisoare, mandarine, pepene galben si coacăz negre. Inima parfumului este emanatie de crini CasaBlanca, heliotrop, lacramioare, flori de portocal, trandafir si violete. Mai multe nici nu se pot spune despre acest parfum... doar citind despre compozitia acestuia si parca simtim cum plutim pe aripi de vis... Ramâne sa îl probati si sa hotarâti daca parfumul vi se potriveste.
"Dreaming" lansat de Casa Tommy Hilfiger în anul 2007, este un parfum floral suav, care transforma miresme concrete în arome de vis, dupa o reteta a parfumierei Trudi Loren ( vice presedinte la Corporate Fragrance Development/ Estee Lauder Companies). Flori de piersic, tuberoza, hibiscus alb, frezii şi crin de Florenţa sunt îmbinate delicat, formând un buchet de flori imaculate. Mona Johannesson, celebrul fotomodel suedez, a fost ales pentru a reprezenta acest parfum întro campanie ce doreste să reînvie mitul vechi al glamourului din Hollywood (fotografia este realizata de renumita Camilla Akrans).
------------------------------------------------------------------------------------------------
Vise si povesti parfumate puteti citi si la: Mirela, Rokssana, Rokssana, Ciprian, Max Peter, Max Peter, Daurel, Lolita, Lili, ....

vineri, 20 ianuarie 2012

Locuri pe care le-aș vizita...

... este o leapsa preluata de la Oana.
Ca orice muritor de rând, si eu am o lista cu locuri pe care mi-ar place sa le vizitez, dar pe care probabil nu voi reusi, în primul rând din motive financiare. A visa însa, nu costa... asa ca, iata lista locurilor mele de vis:
1. Orașul Agra din India, pentru a vizita Taj Mahal, templul pe care Rabindranath Tagore l-a supranumit "o lacrimă pe obrazul timpului". Am citit mult despre acest faimos monument si am vazut multe documentare despre impresionantul ansamblu arhitectural, grădina interioara, fântânile arteziene, palatul, moscheea, simetriile, pietrele prețioase si marmura alba...
Se spune ca din cauza oglindirii în lacul ce împrejmuieste mausoleumul, esti permanent stapânit de senzatia ca plutești între cer și pământ. Poarta înaltă ce înlesnește comunicarea spre exterior, este simbolul intrării în paradis. De altfel, simbolurile uimesc la fiecare pas, începând chiar din poarta principală, care se aseamănă cu vălul pe care femeile din India îl poartă în noaptea nunții. Schimbarea stării de spirit a femeilor este simbolizata prin capacitatea splendidului ansamblu de a-și schimba culorile de la oră la oră și de la anotimp la anotimp! Se spune ca datorita pietrelor prețioase încrustate în marmură, monumentul strălucește în lumina lunii ca o bijuterie, la răsărit totul pare roz, iar seara alb-galbui.
Povestea de dragoste a lui Shah Jahan si Mumtaz Mahal este fascinata iar mausoleumul este simbolul iubirii celei mai pure...
2. Ruinele orasului Machu Picchu, locul sacru unde mai traiesc înca legendele incașilor... un unicat arhitectural impresionant! Cercetătorii labirintului Machu Pichu spun ca acesta reprezinta simbolul vieții pline de meandre, în care drumul nu duce niciodată înapoi, ci mereu înainte, spre moarte.
Enigmele poporului Inca - Fii Soarelui, nu au putut fi înca dezlegate, inexplicabile ramânând rețelele de drumuri în coastele Anzilor, podurile suspendate în zonele mlăștinoase și nisipoase, cetățile si templele din junglă, predestinate să reziste veșnic, chiar si împotriva timpului. "Enclava Machu Picchu există parcă în afara timpului și spațiului, ascunzând mistere încă de nepătruns."
3. Marele Zid Chinezesc - probabil cea mai grandioasa constructie a lumii, singura ce poate fi vazuta din spatiul cosmic... 6350 kilometri de piatra, ce au despartit Imperiului chinez de restul lumii, 6350 de kilometri de istorie, legende, dureri, ambitii, devotament, patriotism, nebunii, inconștiente si patimi...
Si daca tot as fi deja în China, as vizita si Mausoleul Qin Shihuangdis - unul dintre cele mai mari morminte din lume, devenint renumit prin soldații din teracotă. Mormântul regal din istoria veche a Chinei (datând 210 î.Hr.), a scos la iveala 7278 statui în marime naturala, soldati, cai si care de lupta, sulite, scuturi si un întreg arsenal de razboi.
Mai îmi doresc sa vizitez: Ayers Rock - muntele de granit roșu din Australia , templul hindus Angkor Wat - cea mai mare constructie religioasa, devenit simbol al Cambodgiei, orasele Rio de Janeiro, Tokyo, New York, Hong Kong... si pentru ca lista viselor sa fie completa, as mai dori o expeditie pe Amazon si un an în Samoa! :))
Predau leapsa: Pandhora, Vera, Max, Mirela, Vania, Rokssana, Zina ( Zina, Zina), Tu1074, Borg, Dani, Theodora( teodora), OFZ, Umograf, Cella, Gabi, Lolita, Napocel, Scorpio, Vero (Linkping, Grisca), Caius, La_bulivard, Zâmbind, Vaca-Verde, Tetris, Tamy(?!?), Ioana, Betivul_de_cuvinte, Opriti_planeta, Sophie, Cleo, Robert, Dan, Cămăraş de lumini, cammely, Daurel, LeP, Xaara Novack, 13angi, Muc Roz, Infokid, Ana, C.L.M., Tiberiu, Catalin, OanaClara, Ironicblonde, KARMAPOLICE, Alina, Jurnalul albastru, addicted, ANDROXA, atelierul elenei, oasis, Cupcake, dagatha, Ema Hategan, Pegas, Lunabeteluna, SARA, Emme, Ronziki, RobertN, Neuroanchiloza,X-pert, altcersenin, fly, Vania, Roz... sau nu, Digodana, PHOTOGRAPHIS, O fata, CRISTI MILLA, Ana's Photographic World, Profunzimi, Perspectivenoi, ELENA, scorpio, Diverse, Minoki, Alice in WonderNet, micile-vacante, Aniela, Jumatati, OFZ, Melly, Lumi RO, Dana Diaconu, Kadia, tu1074, A different blog, IULISA, Lukluk, calator, Gandire Logica, Lumea lui Alexandru, SoriN, dan mircea, geanina, Aurora Georgescu, Solidaster, Rontziki, aA, Dan, nima, pandhoraa, fosile, Gabriela Elena, anastasia, dan, DANI, Gabriela Elena, MIRELA, viatoriu, abbilbal, ADRIANA, DORU, Costin Comba Photography, Pishky, Aliceee Traveler, Tudor Enea, Grupul porcilor, Emme, Victor.

duminică, 14 august 2011

M-am întors


Bineînteles ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am intrat în casa, a fost sa deschid laptopul, sa-mi citesc e-mailurile si mesajele pe blog. Noua zile fara internet este un experiment reusit :)) dar deloc usor! Ma bucur ca v-am regasit! Va multumesc tuturor celor care ati trecut pe aici si ati lasat un semn - am sa ma revansez, de mâine începând ;)

joi, 3 februarie 2011

În plina iarna

Nisipul cald s-a modelat perfect sub forma corpului meu, oferindu-mi cea mai confortabila susţinere. Ma întind ca o pisica lenesa si las soarele sa ma mângâie în voie. Degetele fine de la capatul razelor încearca sa-mi desfaca genele încâlcite; cochetez, dar nu cedez! Ma prefac adormita.
Ma joc mai departe cu simţurile si încerc sa percep minunile din jurul meu. Ascult valurile. Sunt ca niste copii galagiosi ce sar si se agita, chicotesc, se alearga, se ciocnesc si se întorc cu viteza în braţele mamei Marea. Nu se aventureaza niciodata prea departe. Fac pauza preţ de câteva secunde si se avânta din nou spre plaja. Filtrez murmurul lor ritmic si caut mai departe sa numar câte scoici si câte pietricele se rostogolesc la ţarm. Încerc sa le deslusesc culorile, dar nu reusesc. "Ca sa pot face deosebire între cum suna o scoica roz-sidefie si o pietricica neagra, îmi trebuie exercitiu zilnic!" îmi spun, amindindu-mi cu tristeţe statutu-mi de turista. Si atunci egoismul meu creste. "Sunt doar pentru zece zile aici! trebuie sa asimilez TOTUL!" Inspir cu lacomie aerul umed. Ador gustul sarat-amarui si izul de alge îmi creeaza brusc dorinţa de a fi un Cameleon. Nici nu duc gândul pâna la capat, ca si simt cum ma transform! Pielea mea capata culoarea nisipului si pletele-mi prind viata, se încolacesc verde-albastrui, umed si lipicios ca o molusca, tragându-ma cu putere spre mare. La început nu ma opun. Accept sa fiu târâta pe nisipul ca mierea încinsa si savurez pentru moment, senzaţia de masaj. Simt cu placere fiecare graunţa de nisip, fiecare ciob pilit de scoica. Doar când ajung cu umarul peste un muc scârbos de ţigara, tresar. Deschid genele, albastrul senin al cerului îmi inunda ochii si-mi îngreuneaza vederea. Dintr-o data am senzatia de pericol. Încerc sa frânez, transmiţând degetelor puterea de a se împlânta adânc în nisip, dar ele nu fac altceva decât sa se împrastie, contopindu-se cu mediul înconjurator. Sunt aproape în apa, pericolul e iminent, valurile ma înghit si eu nu am nici o putere... Mă împrăștii în mii de piese puzzle, cu tot atâtea nuanţe de turchiz. Cu ultimul strop de umor îmi spun: "Tot nu-i rau, macar am capatat culoarea mea preferata!"
Sunetele în jurul meu sunt estompate. Câteva clipe mai târziu sunt din nou clare si devin din ce în ce mai puternice. Un ţiuit infernal îmi umple timpanele. Tut-tut-tut! În urmatoarea secunda deslusesc vocea crainicei de la postul de radio: "Buna dimineata în aceasta zi geroasa de 3 februarie! Este ora 5:30 si termometrul arata -7°C" Încet-încet, încep sa înţeleg ca este timpul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru servici.
Ma mai cuibaresc o data sub plapuma calda si-mi spun zâmbind: "Ce vis ciudat!"

Pingback: Vania, Teo, Mirela, Cristian, Nabadaiosul, Caius, Carmen, Ana Usca, Ioan Usca.

vineri, 7 ianuarie 2011

Carpe diem

Am pornit la drum, cu toate ca buletinul meteorologic anunta încalzire brusca de la -14°C la 0°C, plus ploaie cu gheata si la fiecare jumatate de ora craicul radio informa despre situatia periculoasa de pe autostrazi, sfatuind locuitorii Bayernului de a ramâne pe cât posibil în locuinte spre a evita accidentele pe ghetusul care a pus stapânire peste întreaga regiune. Însa aceste ultime trei zile de concediu am visat sa le petrecem în paradisul wellness al statiunii Bad Gögging (unde acum doi ani am fost cu prietenii bucuresteni) si nu era sa ratam rezervarea! Am condus cu grija si am avut nevoie de timp dublu fata de cât ar fi fost normal necesar si am ajuns întregi în parcarea Hotelului Eisvogel - un hotel-restaurant premiat cu aur pentru cea mai buna servire cu specific bavarez (în vara am fost aici cu prietenii beiuseni).
Si uite asa, de ieri începând, petrecem ziua întreaga înotând în apa termala sulfuroasa (38-41°C), ne calim alternând saune cu 55-90°C si plimbari în parc, calcând desculti zapada ce începe sa se topeasca. Nu avem alta grija decât sa nu uitam programarea la masaj si sedinta la salina, în rest totul este rasfat pur! Seara târziu, parasim lumea de basm cu miresme de mandarin, trandafir, esente de lamâie, uleiuri de migdale, aburi, parafine si pasim în lumea surprizelor gastonomice, lasându-ne în grija chelnaritelor îmbracate în dirndl, gata fiind sa ne satisfaca fiecare dorinta înca nerostita. M-a surprins deosebit de placut faptul ca, neavând ochelarii la mine (ei da! uite ca am ajuns si eu sa am nevoie de +1,5!) încercam sa ma decid asupra meniului din ceea ce-mi citea sotul în soapta, când o chelnarita mi-a deschis pe masa o cutie lacuita, oferindu-mi spre alegere ochelarul cu dioptria potrivita! Ca sa nu mai pomenesc faptul ca în fiecare seara, însusi patronul hotelului trece pe la fiecare masa si saluta discret si respectuos clientii. Serviciile oferite de hotel sunt excelente si parca mi-e si ciuda, dar în camera nu ajungem decât dupa miezul-noptii, doar pentru a ne cufunda în lenjeriile pufoase. Pentru ca pâna noaptea târziu, în curtea hotelului se face foc de tabara, se serveste vin fiert sau ceai aromat si plimbarea pentru buna digestie este vesela si colorata.
Savuram ultimele zile de iarna cu podoabe de Craciun; cum ajungem acasa, va trebui sa ne despartim si noi de bradul nostru... A trecut si Sfântu'Ion! :) Apropó: La multi ani tuturor celor ce serbeaza astazi ziua onomastica!
Pescarus albastru/Eisvogel (= Pasarea de gheata)


Ping: Vania, Mirela, Teo, Cristian, Carmen, Madi si Onu, Gabriela Savitsky, Caius, Tetris, Vaca verde si Ioana, Mariana, Elisa, Belle de Jour,Paul, Daurel, Zâna, Otto Pop, Maria-Ioana (Clipe roz), Ion Sorin Usca.

miercuri, 29 decembrie 2010

Reteta


Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mândrie, invidie, egoism, formalism si frica. Se imparte fiecare luna în 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an. Se cântareste munca si linistea, adaugându-se chibzuinta si harul. Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, întelepciune, îngaduinta, frecându-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint. Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie. Se împatureste cu întelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate. Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt. Se îndulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor. Se aromeaza cu blândete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca. Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug. Se flambeaza cu puritate, stima si respect. Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, învelit în învioratoarea si inepuizabila credinta în Dumnezeu! Pofta buna! (din Cartea de bucate a Marianei)  
Tuturor prietenilor La multi ani! Ana Usca, Alina, AngiG, Acuarele, Anamayana, Andi Bob, Andrei, Belle de Jour, Carmen, Caius, Carmen Negoiţă, Costea, Cosmin Ştefănescu, Cell61, Cristian Dima,Ceska,Delani,Daurel,Dac12, Elisa,Ema, Florin, Flavius Obeadă, Gabriela N, Gabriela I, Gabriela Savitsky, Grişka, Giulia, Has, Irina,Iulia,Ioan Usca, Joco, Link-Ping, Lucian, Madi si Onu, Mella, Maria, Maramuresh, Mirela Pete,Mosu, MihaelaDr,Mariana, Ninu,Orfiv,OttoPop, Oana Stoica-Mujea,Plante de leac,Paul,Roxana,România normala, Ruxy, Stropi de suflet, Sophie, Sirimie, Se-cret, Taclale cu Paul,Tartoras, Tetris, Teo Negură, Vania, Vaca Verde,Vero, Victoria, Zâna,Nicoleta, Jacob si prietenilor fara blog: Steliana, Kindchen, L'automne, Cici, Mario, precum si tuturor acelora care trec întâmplator pe aici :)

duminică, 19 decembrie 2010

A parta duminica de Advent

Asa cum am promis, asta seara va poftesc la o cana de vin fiert. Scortisoara, cuisoarele, câteva linguri de zahar si doua-trei felii de portocala dau vinului o aroma deosebita!
Cuibarita în patura moale si calda, am si uita de gerul de afara (-8°C). Este luna plina si ultima duminica din-nainte de Craciun este pe sfârsite. Am aprins cele patru lumânari din Coronita de Advent si va invit sa savuram împreuna ultimele ore ale acestui minunat sfârsit de saptamâna.


Pingback: Carmen, Cristian, Teo, Vania, Mirela P, Gabriela I.

joi, 16 decembrie 2010

Remember

Nu avem voie sa uitam!
Fiica mea cea mare are vârsta "Revolutiei", a venit pe lume câteva luni înainte de "evenimentele din decembrie '89" si faptul ca nu are fotografii de la primul ei Pom de Craciun a mirat-o tare mult (de altfel a fost singurul an în care nu am împodobit brad). Mai târziu, când a fost capabila sa înteleaga, i-am povestit despre acele zile tulburi, despre faptul ca ziua nu o scotem la plimbare si noaptea dormeam pe o saltea, într-un hol de trecere dintre doua camere, debara si baie, pentru ca "se împusca"... Nici astazi nu stim CINE si DE CE?! Nu stim nici daca vom afla adevarul vreo data! I-am povestit tot ce am stiut eu...
Fiicele mele au crescut libere, într-o lume fara "tovarasi", restrictii si obligatii dictate de partid. Nu cunosc teama de a spune ceea ce gândesc. Pentru ele "revolutia din '89" este istorie si au învatat cu respect despre acele evenimente, asa cum eu am învatat despre prima Unire din 1600, despre revolta din 1784, despre Revolutia din 1848, Mica unire din 24 ianuarie 1859 si despre Marea unire de la 1 decembrie 1918. Si atât timp cât voi trai, la fiecare mijloc de decembrie, voi aprinde lumânari în memoria NEVINOVATILOR si a ENTUZIASTILOR care au cazut prada gloantelor în acel decembrie '89, visând la o lume corecta si mai buna. Dumnezeu sa-i odihneasca!
Cu siguranta nu au uitat acele zile nici: Vania, Gabriela S, Mirela P, Teo, Cristian, Carmen, Gabriela I, Caius, Ana Usca, Ioan Usca, Gabriela N, Daurel, Tetris, Vaca verde, România normala, Mihaela Dr, Ninu, Eul Interior, Elisa, Belle de Jour, Orfiv, Alina, Fly, Sophie, Mariana, Roxana, Donca, Mara, Link-ping, Vero, Cosmin, Sirimie, Daledecultura, Acuarele, Paul, Maramures, Lucian, World of Solitaire, Victoria, Anamayana, Giulia, Mella, Zâna, Joco, Delani, VsR, Irina, AngiGhita, Dac12, Ceska, Has,Ema Hategan, L'Automne, Steliana, Cici, Mario, Kindchen

marți, 30 noiembrie 2010

-13°C

Exact -13°C! Oare, în acest caz, este 13 cu noroc?! :) Vrea cineva sa schimbe azi cu mine?
O zi minunata tuturor! Iar celor ce poarta numele de Andreea sau Andrei: La multi ani si sanatate!