Pentru ca ieri a plouat toata ziua, m-am gândit ca ar fi o buna idee sa mergem la cinematograf. Nici nu-mi mai amintesc de când nu am mai vazut un film de desene animate!
Marlene este fan "Lillifee" (are chiar si lenjerie de pat Lillifee!) si si-a dorit neaparat sa vada "Printesa Lillifee si unicornul", film caruia tocmai i se face mare reclama pe posturile de televiziune dedicate copiilor. Felix si-ar fi dorit sa vizioneze "Vicky vikingul", dar pentru ca acest film va rula cândva - saptamânile viitoare, a acceptat totusi sa ne însoteasca la "un film de fete". (Ce a urmat... a dovedit exact contrariul! Lillifee nu este un film "pentru fetite"!))
Am pornit cu entuziasm, însa... câte am mai patimit!
În primul rând, nu ma asteptam ca biletele de intrare la un film animat sa fie atât de scumpe! Am platit 19,50 euro pentru noi trei! (tariful este 6€ pentru copii si 7,50€ pentru adulti - ca la un film cu actori si decoruri scumpe!).
Ne-am ocupat locurile si dupa programul de reclame, a început filmul nostru. Printesa Lillifee si prietenii ei, porcusorul Pupsy si ariciul Igor, tocmai calatoreau spre Bluetopia sa duca înapoi acasa un bebelusul de unicorn. Drumul ducea peste munti si vai si când au ajuns în regiunea cu zapezi vesnice toti au suferit de frig. Ba mai rau, printesei i-au înghetat aripile si bagheta fermecata si-a pierdut puterea magica, faza la care Marlene a început sa plânga si Felix m-a strâns puternic de mâna. Am luat-o pe Marlene în brate si le-am soptit copiilor ca este doar un film si ca toate filmele, cu siguranta si acesta se va termina cu bine. Felix, fara sa-mi lase mâna din strânsoare m-a întrebat: "Promiti?!" Dupa ce am încuvintat, Marlene s-a oprit din plâns...
Între timp printesa si prietenii ei au ajuns la destinatie, dar aici, un print rau, teroriza întregul tinut, îmbracând în blocuri de gheata pe oricine se împotrivea poruncilor lui. În momentele de plictis, printul zapezilor ochea cu bulgari de zapada, folosind ca tinta pe fratele geaman, care era deasemenea încremenit în gheata. Marlene si-a ascuns capul în bluza mea si nu mai privea spre ecran decât cu o jumatate de ochi...
Momentul în care printul a început urmarirea protagonistilor si Pupsy a fost încastrat întrun cub de gheata, a fost momentul în care Marlene m-a rugat cu lacrimi fierbinti, sa plecam acasa, ca ea nu mai vrea/poate sa vada!
Asa ceva nu am patit niciodata cu fetele mele... Situatia a fost în premiera! La asa ceva nu ma asteptam! Ce sa ma fac?!
În primul rând nu-mi venea sa cred ca cei doi copii pot fi atât de sensibili si naivi, iar în al doilea rând ma gândeam ca pornisem cu dorinta de a le fac o bucurie si... daca am fi plecat, povestea lui Lillifee ar fi ramas o poveste trista fara sfârsit si seara noastra o amintire urâta! Am hotarât sa ramânem si am formulat decizia cât am putut de pueril! Am spus: "Daca plecam acum, este ca si când am abandona un prieten drag în momente grele, exact când ar avea nevoie de ajutorul nostru. Lillifee este prietena noastra si doar daca noi ne uitam în continuare la film, printesa si prietenii ei vor reusi sa iasa din necazuri. Lillifee îsi va recapata puterile din privirile noastre"... Cu ceva încredere, copiii si-au concentrat privirile si nu am mai auzit decât din când în când câte un suspin, pâna când bebelusul unicorn si-a regasit parintii si în tara de gheata a venit primavara. Apoi, Felix a rasuflat usurat si Marlene a început din nou sa zâmbeasca... Cei doi frati printi s-au iertat si împacat, localnicii au fost eliberati din cuburile de gheata, Lillifee a zburat înapoi, împreuna cu porcusorul si ariciul si filmul s-a terminat în happyend. În sala copiii au aplaudat, iar lacrimile din ochii Marlenei erau deja uscate. Eu însa mi-am spus: "Prea curând nu ma voi mai oferi sa merg cu cei doi nepotei la cinema!"
La iesirea din sala, ne-am jucat pe coridoarele cu exponate din filme, am facut fotografii cu Lillifee si unicornul si drama a fost uitata. În prima librarie care ne-a iesit în cale am cumparat cartea dupa care a fost inspirat filmul... A fost o seara plina de aventura!
