Bunica gatea cu tot ce avea în gradina, nu cumpara mai nimic de pe piata - avea toate legumele si fructele care-i erau necesare. Îmi mai amintesc ca în camara, borsul din borcanul urias nu se termina niciodata. Cam toate ciorbele ei erau pe baza de bors si de loboda.
Nu avea animale, de aceea cumpara saptamânal oua, lapte si smantâna de la niste gospodari din vecinatate. Tot de la ei cumpara din când în când câte un pui sau o gainuta, când veneam eu si fratele meu în vacante. Bunica consuma rar carne si a trait pâna aproape de 90 de ani, Dumnezeu sa o odihneasca în pace!
Zilele trecute am cumparat doua gutui, pentru parfum... Dintr-o data, mi-am amintit de unul din sosurile speciale ale bunicii si tare dor mi s-a facut!... Nu am ajutat-o niciodata la bucatarie, dar fara sa fiu atenta în mod special, am învatat multe de la bunica. Parca o vedeam chiar acum, lânga mine... Spala bine puful de pe coaja si taia în cubulete gutuile, scobind cu grija miezul cu sâmburi. Apoi, punea într-o tigaie la incins, o bucatica de unt cât o nuca si rumenea bine gutuile.
Separat, facea zahar-caramel într-o craticioara, îl stingea cu o cana cu apa calda si îl amesteca pâna când se dezlipea de pe lingura de lemn. Dupa care turna siropul peste gutui, mai adauga o ceasca de lapte si lasa totul sa fiarba la foc mic, pâna când scadea suficient.
Spre final, freca o lingurita-doua de amidon-de-cartofi cu apa rece si turna peste sos, sa îl îngroase. Mmmm ce aroma! Gata era sosul pe care îl serveam lânga fripturica sau doar lânga piureul de cartofi.
Sosul de gutui este deosebit de fin si gustos si se poate servi cald sau rece.
Acest sos dulce-acrisor se potriveste perfect cu carnea de vanat dar si cu friptura de gasca, vitel sau purcel. Ca o variatiune, în loc de lapte, se pot pune vin alb, un pic de sare si spre final frunze de patrunjel tocat fin. Lasati-va inspirate de arome si combinati-le asa cum simtiti mai bine! Pofta buna!
