înscriu articolul la rubrica Happy Weekend-35
În anul 1970, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a orașului Buzău, sculptorul Gheorghe Coman a avut ideea unui proiect deosebit, pus la punct împreună cu ziaristul Paul Lampert de la România liberă și anume o tabara de sculptură care sa se desfășoare de-a lungul a 16 ani (1970-1985), la care sa participe câte 16 sculptori (în fiecare an alții), care să creeze câte o sculptură pe o temă la alegere, dintr-un bloc de piatră primit prin tragere la sorți.
Așa s-a născut Tabăra de sculptură Măgura, la doar 24 km departare de Buzau (si la tot atâtia de Vulcanii Noroiosi), în comuna Tisău. Numele taberei se datorează faptului că piatra folosită pentru sculpturi a fost procurată din comuna Măgura, vecina cu Tisău. Cu sprijinul Uniunii Artiștilor Plastici din România, a fost închiriat un teren de 21 ha. (aparținând atunci Mănăstirii Ciolanu, astazi terenul fiind în administrarea autorităților culturale ale județului Buzău) si timp de 16 ani, în lunile august și septembrie, pe acest plai mirifc au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră. La sfârsitul fiecarui sezon, în cadrul unei festivități, sculpturile au fost donate județului de către creatori și astazi, Tabăra Măgura reprezinta cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară și totodata o tabără unică în Europa, atât prin concepție, cât și prin numărul de lucrări. Placardele pe care sculpturile sunt marcate, sunt plasate destul de ascuns, ceea ce face grea sarcina vizitatorului ce dorește să cunoasca autorul și titlul lucrării.
Senzatia pe care o ai când te afli aici este coplesitoare. De jur-împrejurul poienilor, vegetația bogata creaza impresia ca tabăra este izolata de restul lumii și confera locului mult mister. Impresionantele sculpturi sunt răsfirate printre flori de câmp, frăguțe și mure și soarele le pune în valoare la fiecare ora, o alta fațetă. Stranii coloși sunt aparent muți însă cine are timp și asteaptă până când greierii tac, vor putea auzii statuile cum își murmură legendele.
Este un loc pe care nu-l ocolesc niciodată când sunt în zonă și plimbarea printre sculpturile uriase este o adevărată plăcere, indiferent de anotimp.
Fotografiile pe care le prezint, sunt făcut în timpul concediului de anul acesta, din luna iunie.
