Asa da!

Dupa atâtea ploi si inunadatii, viata în Bavaria reîncepe încet încet sa-si intre în ritm, locuitorii îsi reiau activitatile zilnice...nimic deosebit. Cu ce credeti însa ca a demarat primaria?! Cu actiunea de curatare a canalelor! De doua zile, pe fiecare strada, a circulat o echipa de muncitori care a curatat mâzga, frunzele, praful si gunoiul ce a fost spalat de ploi. O actiune demna de salutat!

Excursie ( partea a II-a)

(continuare la Excursie)

Înca 15 kilometri si am ajuns la malul Dunarii, în orasul cunoscut și sub numele de Dreiflüssestadt - adica "Orașul celor trei râuri" - datorită faptului că la Passau se întâlnesc trei râuri: Dunărea, Innul și Ilzul. Râul Inn care vine din Alpi, are ape de culoare verde, Ilzul pentru ca trece printr-un tinut mlastinos înainte sa se scurga în Dunare, are culoare neagra. Astfel, pe o lunga bucata dupa patrunderea celor doua râuri în Dunare, apare efectul de trei culori - albastru, verde si negru.
Mare ne-a fost mirarea sa constatam ca promenada din port - care în zilele de vara clocoteste de turisti, era pustie, parca înghetata sub pudra de nea. Nu era ger, însa umezeala din aer ne-a facut sa simtim frigul adânc în oase. Ne-am plimbat însa curajosi de-a lungul cheiului, cercetând vasele ancorate pentru iernat. Doar un șlep bulgaresc si Patrula politiei au tulburat unduirea valurilor Dunarii albastre.


Toate strazile se termina în port  (unele prin scari abrupte) și toate strazile urca spre inima orasului - strâmte, pietruite si acoperite ici-colo de bolte ce fac legatura între sirul caselor din partea stânga cu cele din partea dreapta. Orașul vechi este pe o peninsula îngusta, la confluenta dintre Dunare si Inn.
Orasul Passau este frecvent menționat ca fiind "Veneția Bavariei", gratie arhitectilor italieni Carlone si Lurago, care au imprimat orasului aspect mediteranean, dominat de stilul Inn-Salzach.

Malurile celor doua râuri se ridica în dealuri molcome, încadrate în partea de nord de fortareata Veste Oberhaus și în partea de sud de biserica Wallfahrtskirche Mariahil. Este orasul în care arhitectura în stil gotic, baroc si renascentist-italian se îmbina deosebit de placut cu arhitectura moderna.

Orașul a fost în mod repetat lovit de inundații și incendii, dar a fost restaurat de tot atâtea ori. Marele incediu din anul 1662 a transformat însa întregul oraș în ruine. De aceea, în Passau, majoritatea edificiilor dateaza din perioada imediat urmatoare acestui dezastru.





Dupa o astfel de plimbare, pe întreg drumul spre hotel, am avut un singur gând - sa ajungem cât mai repede la saune si piscinele cu apa termala :)

Excursie

Duminica dimineata, am hotarât ca imediat dupa micul dejun sa facem o plimbare în orasul austriac Schärding, situat doar la 15 km de hotelul nostru. Gerul se înmuiase si norii tocmai începusera a scutura fulgi mari si pufosi.

Intrarea în Austria se face peste doua poduri. Podul acoperit - de peste râul Rott (afluent al Inn-ului), ne-a parut ca un tunel spre un alt timp. Câteva gospodarii taranesti risipite în ceata peste imensitatea dealurilor albe, ne-au dat senzatia oarecum neplacuta ca am tulbura pacea si linistea unui satuc din secolul trecut si ca a-l strabate cu automobilul este un sacrilegiu.


Indicatorul de intrare în Austria este imediat urmat de podul de peste râul Inn (afluent al Dunarii). Ceata deasa ne-a oferit si aici o imagine de basm.

Zeci de pescarusi bordau malul, confundându-se perfect cu pietrele acoperite de stratul subtire de zapada. Momentul în care s-au înaltat brusc în zbor a fost atât de frumos, încât doar am savurat clipa, uitând ca am aparatul de fotografiat în mâna.

Intrarea în oraselul Schärding se face prin poarta medievala - Linzer Tor, încastrata de casele ce se înlantuiesc cu zidul vechii cetati. Inima orasului este Piata centrala, înconjurata de randuri de case în stil baroc târziu - cunoscute sub numele de Silberzeile. Colorate viu, fiecare din aceste case au parter comercial si doua sau trei etaje, terminate spre acoperis cu bolte dantelate. Culorile caselor reflectă apartenenta proprietarilor la bresle: albastru - pentru brutari, galben si verde - pentru hangii si ospatari, rosu - pentru macelari, etc.

Centrul pieței este marcat de statuia uriasa a lui Christopher - de fapt un bazin cu fântâna arteziana, care acum iarna este acoperit spre protejare, cu capace de lemn. Este opera profesorului Hans Wimmer din München, datând anul 1963.
Dupa ce ne-am încalzit într-o cofetarie cu un ceai de iasomie, am hotarât sa urmam firul râului Inn, care se varsa în Dunare la intrarea în orasul Passau.
(continuare ~ vezi Excursie - partea II)

Of, timpul!

pentru rubrica Happy weekend - initiata de Elly Weiss

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Venite pentru o saptamâna în München - motivul principal fiind concertul lui David Garret, am reusit sa le conving pe Anca si pe Nicoleta ca merita sa "sacrifice" o zi din sejurul lor bavarez si pentru a vizita orasul meu. Ne-am dat întâlnire pe peronul garii si cu toate ca nu ne mai vazusem niciodata, ne-am recunoscut din prima :)
Stiindu-le timpul pretios, m-am straduit sa concentrez în câteva fraze istoria de 20 de secole a orasului si luându-mi foarte în serios rolul de ghid, am cautat sa le arat tot ce are Augsburgul mai frumos. Se pare ca le-a placut, pentru ca nu ne-am îndurat sa mergem spre casa decât atunci când razele lunii se încâlcisera tare între crengile copacilor golasi si ceata punea perdele tot mai dese peste obiectivele aparatelor noastre foto.
Am petrecut o minunata zi împreuna - ca trei prietene vechi si foarte bune. Am reusit sa combinam armonios plimbarile printre monumentele orasului cu vizitari de muzee, cu mini-sedinte foto, cu glume, cu scurte lectii de istorie si arta si cu multe-multe povesti despre familiile noastre.
Sa mai zica cineva ca nu este comunitatea bloggerilor o Lume minunata!

"Timpul este o valoare de sentiment: pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet." (G. Calinescu)
"Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil." (O. Paler)
"Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea rapid pentru cei care se tem, prea lung pentru cei împovarati de griji, prea scurt pentru cei care se bucura de viata, dar pentru cei care iubesc, timpul înseamna o eternitate." (H.v. Dyke)
"Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul."(O. Paler)

Feerie de noiembrie

Era frig si gongul ceasului din turn bătuse de multe ori atunci când se trăsese cortina de ploaie peste oras. Reprezentația începuse în ropote. Pe scena trotuarului si-au făcut aparitia pe rând, serpi unduind în culorile semaforului, creaturi cenusii cu multe brate subtiri, iesind la fiecare pas din oglinzi vălurate, licurici încolonati doi câte doi, urmărindu-se cu viteză-de-roti-standardizate, pălării incandescente suspendate de fire zgribulind în aerul umed, pui de OZN zburând silentios și liniar si multe, multe frunze melancolice, executând un ultim rol al vietii într-un balet pasional...
A fost o reprezentație de exceptie, un spectacol plin de culoare, emotie și strălucire, cu trucaje și efecte scenice deosebit de reusite. A fost un adevarat basm în miez-de-noiembre.


Articol înscris la rubrica "Reflexii în Oglinda" - initiata de Sorin, la care s-au înscris si Iulisa,Vania, Pandora, Alexandru, Zina, Anastasia, Mirela, Elly si Bluewords.

Miercurea fara cuvinte (46) - Noapte de noiembrie

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie (sau o serie de fotografii) care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)