Vacanta de vara (4)

(urmare la Vacanta de vara 1, Vacanta de vara 2 si Vacanta de vara 3)
Localitatile de pe malul de est al lacului Garda sunt legate între ele prin soseaua Gardesana orientale si la prima vedere par toate la fel, însa fiecare în parte are un farmec deosebit.

Cladirile noi au pastrat nota cetatilor medievale, continuând si parca prelungind vechile castele nobiliare ale dinastiei della Scala, ce s-a impuns ca simbol ale acestei regiuni.
Plimbarile pe stradutele înguste si romantice confera un refugiu ideal în orele cu soare arzator.
Rar vezi balcon sau fereastra fara flori la pervaz. Curtile - acolo unde exista, sunt înguste si protejate împotriva soarelui de peretii înalti ai caselor vecine. Palmieri, chiparosi, smochini, kiwi sau ficusi mai frumosi ca aici, vezi rar! Oleandrii sunt ca... buruienile, cresc si înfloresc superb, fara ca cineva sa le aiba de grija. În culori de rosu aprins, roz sau alb, florile lor parfumeaza suav aerul.

În orasul vechi, pe strazile Lazisei, accesul autovehiculelor este interzis si în afara de masina politiei locale, nu am întâlnit decât turisti visatori sau localnici grabiti.
Biserica San Nicolò este bijuteria portului. Ridicata în secolul 12, purtând numele protectorului marinarilor si pescarilor, biserica pastreaza înca urmele frescelor originale, celebre fiind "Madonna alaptând", "Sf. Nicolae" si "Maria din popor".

Piazza Vittorio deschisa în jurul portul este închisa-n arc de casele unite prin arcade ce duc spre stradute umbroase si racoroase.
Zidurile burgului si turnul principal, supravegheaza orasul înca din secolul 9. Din pacate, la fel ca majoritatea castelelor din Italia, si acesta se afla în proprietate privata, asa încât ne-am bucurat sa-l privim din exterior. În imediata învecinare, în restaurantul Al Castello am servit cel mai gustos pastrav la gratar siiiii... surpriza, am descoperit ca una din chelnarite este românca. Madalina se trage din Constanta, ne-am fotografiat si schimbat numerele de telefon.

La doar un sfert de ora cu masina, este localitatea Bardolino, care a dat numele vestitului vin rosu al regiunii. Cunoscut si pentru vinul rosé, numit Chiaretto, orasul detine si unul din principalele puncte de prelucrare a maslinelor, renumit în întreaga Italie. Am vizitat Muzeul uleiului de masline si am descoperit informatii deosebit de inetesante în legatura cu uleiul extra virgin si efectul miraculos pe care-l are nu doar în gastronomie, ci si în industria farmaceutica si cosmetica!

În curtea restaurantului nostru preferat, denumit simplu Ristorante, am vazut pentru prima data un pom kaki.

Aici ne-am rasfatat cu pizze aromate, împodobite cu cele mai delicioase ingrediente, care au confirmat pe deplin titlul de campioni mondiali la pizza, detinut pe anul 2011 si afisat cu mândrie la vedere. De neuitat ramâne însa portia de scoici în sos de vin alb si mujdei de usturoi! Si tot de neuitat ramâne si îndrazneata vrabiuta, care a servit cu mine pâinica, cot la... aripa ;))

Urmatoarea localitate spre nordul lacului este Garda, recunoscuta pentru portiunea cea mai frumoasa a promenadei si cochetul port în care "Palazzo dei Capitani" vegheaza înca din vremurile venetiene. Soseaua duce mai departe spre Brezone si întro zi de vineri ne-am aflat în suburbia Castelletto unde exista o superba biserica romana si o mănăstire cu grota - aparţinând Ordonanţei Micile Surori ale Sfintei Familii (Piccole Suore della Sacra Famiglia), ce se ofera turistilor spre vizitare. Din pacate, biserica este deschisa doar duminica si grota martea si joia. Duminica urmatoare ne-am mai deplasat o data 20 kilometri din Lazise - sacrificând o zi de plaja, spre a vizita biserica. Grota a ramas pentru... o marti din concediul urmator :(

În Malcesine, anul acesta am facut popas doar pentru a urca în telecabina ce ne-a dus în 10 minute, de la altitudinea de 60 metri, pe vârful Tratto Spino (Monte Baldo) la 1760 metri, iar în Torbole - ultima localitate de-a lungul soselei care paraseste spre nord Lacul Garda, ne-am rezervat întreaga dimineata a ultimei zile de concediu.
(în seria "Vacanta de vara" vor mai urma ultimile doua episoade"Muntele Baldo" si "Plimbare prin Verona")
PS: Ceea ce le lipseste italienilor în aceasta zona, este precizia aprecierii distantelor :)) Aici, daca te ghidezi dupa indicatoarele amplasate pe sosea, la fiecare 1 kilometru, pe o lungime de 5 sau mai multi kilometrii, vei întâlni un panou ce te asigura ca mai sunt doar 500 metri pâna la obiectivul anuntat! Având timp berechet - ca doar eram în concediu, am luat-o ca pe-o gluma. Recunosc însa ca este suparator si foarte derutant! Ni s-a întâmplat cu Centrul funicularului spre Muntele Baldo (si parcarea acesteia), cu marketul Lidel si CascadaVarone, din Riva del Garda (pe care, în cele din urma am renuntat sa o mai cautam!)