Eruptia vulcanului Vezuviu din anul 79 este cea mai mare catastrofa naturala din istoria Europei, cenusa si lava au acoperit patru mari orase: Pompei, Herculaneum, Oplontis si Stabiae. Se spune ca desi în antichitate existau harti care urmareau activitatea vulcanilor, Vezuviu nu era mentionat nicaieri. Semnele pe care le-a dat vulcanul înainte de a izbucni, nu au fost luate în serios pentru ca oamenilor nu le-a mai fost dat sa vada asa ceva niciodata pâna atunci! Însusi Plinius cel Batrân, renumit erudit al Imperiului Roman, pasionat cercetator si autor al enciclopediei "Istoria Naturală", a subestimat efectele eruptiei pe care fascinat a urmarit-o pâna în clipa mortii. La data catastofei - cunoscuta în istorie ca "eruptie pliniana" (datorita nepotul acestuia - Plinius cel Tânar, cel care a descris fenomenul), Plinius cel Batrân avea functia de Prefect al flotei romane stationate în Golful Neapole. Dorind sa salveze oamenii ce au cautat refugiu pe tarmul marii, Plinius cel Batrân a murit pe vas, în apropierea orasului Stabiae, asfixiat datorita gazelor toxice emanate de vulcan.
"În întuneric se puteau auzi plânsetele copiilor si tipetele oamenilor. Unii se cautau disperati, încercând sa se recunoasca dupa voci, altii cereau ajutor, altii chiar invocau moartea. Cei mai multi credeau ca au fost abandonati de zei si ca Universul a fost cufundat în întuneric etern" scria Plinis cel Tânar în una din scrisorile ce au devenit celebre, publicate fiind ulterior de catre istoricul Tacit, prieten al tânarului Plinius.
Se presupune ca moartea a survenit în mai multe feluri în Pompeii însa pentru toti a fost brusca si rapida. Bolovanii care au cazut din cer au fost primii care au adus moartea, apoi zidurile surpate ale cladirilor au acoperit o multime de trupuri. Cei care s-au refugiat în pivnite, au suferit soc termic atunci când lava a acoperit orasul. Trupurile lor s-au evaporat. Oamenii de pe plaja au fost carbonizati. Cei care au murit datorita gazelor toxice au suferit câteva secunde mai mult. Prima inspiratie le-a ars plamânii, a doua le-a cementat sângele si a treia i-a sufocat. Nu se stie câte suflete au pierit atunci... Cenusa si lava au acoperit totul în strat de 20 metri si zona a fost data uitarii.
În anul 1592 cu ocazia unor sapaturi de canalizare efectuate în zona, au fost descoperite câteva inscriptii de marmura si monede. Printul d'Elboeuf, general de cavalerie, a cumparat terenul si a început sapaturile pe cont propriu. Abia în anul 1748 s-a implicat oficial Regatul de Neapole si începând cu anul 1763 situl a putut fi vizitat. Printre vizitatorii proeminenti din perioada de început a săpăturilor arheologice se numara Wolfgang Amadeus Mozart si Johann Wolfgang Goethe, care si-a exprimat impresia printr-o fraza devenita celebra: "Es ist viel Unheil in der Welt geschehen, aber wenig, das der Nachwelt so viel Freude gemacht hätte" / "Multe catastrofe se întâmplă în lume, puține însa aduc atâta bucurie posteritatii". S-a referit la faptul ca lava sigilase orasul ca într-o capsula a timpului.
În anul 1863 Giuseppe Fiorelli (1823-1896) a fost numit șef de excavare al orașului antic Pompeii. Folosind principiul matrițelor, metoda introdusa de el - aceea de a umple golurile din roca solodificata în jurul corpurilor surprinse de lava, s-au obtinut mulaje perfecte si astfle s-a reconstituit forma pe care au avut-o oamenii, animalele, chiar si copacii, în momentul catastrofei. Au fost identificate corpurile a 2000 de persoane si cercetarile efectuate asupra scheletelor prin complexele metode oferite de tehnologia zileor noastre, au clasat Pompeii ca fiind una din cele mai mari comori ale lumii. Ceea ce s-a descoperit în Pompeii ofera imaginea reala a modului de viata în Imperiul Roman din secolul 1.
În prezent, Pompeii este vizitat de aproximativ 3 milioane de turisti anual si eu m-am numarat printre cei care au fost aici în noiembrie 2014.
Excursia pe care am facut-o în Pompeii a fost impresionanta, m-a emotionat tot ce am vazut si tot ce am aflat. Am parasit situl arheologic cu sentimentul ca am coborât din masina timpului... Imediat la poarta am dat de tarabele cu suveniruri ieftine, vederi si magneti pentru frigider. (va urma)
Recomand filmele Pompeii: The Last Day (BBC) si POMPEII - BURIED ALIVE - Discovery History Science (accesati linkul).
Cu adevărat impresionant! ....
RăspundețiȘtergereŞi câtă muncă... pentru a recupera milimetru cu milimetru un oraş întreg... fiecare detaliu.. !
În weekend îmi voi face timp să urmăresc şi documentarele recomandate. Mulţumesc frumos!
O zi minunată, draga mea! pupici
Un loc interesant, mi-ar face plăcere să-l pot vizita și eu ....cândva ....
RăspundețiȘtergereGoethe a avut dreptate. Foarte interesant ce ne-ai povestit iar fotografiile sunt graitoare. Sigur o sa tin cont de recomandarea ta.
RăspundețiȘtergerePup
Sună cinic, dar este o afirmaţie corectă. Bucuria de a descoperi un întreg oraş cu tot modul lui de viaţă, după atâta vreme. Cutremurătoare catastrofă a fost, brrr
ȘtergereSantierul arheologic va avea viata lunga. ;)
RăspundețiȘtergereO vizită emoţionantă şi cutremurătoare! O lecţie de istorie şi o întâlnire pe viu cu o clipă de demult, încremenită în timp după o mare catastrofă. Chiar de curând a fost filmul Pompeii la tv şi am rămas impresionat de această pagină tragică de istorie.
RăspundețiȘtergereMulţumim că ne-ai arătat şi povestit atâtea lucruri interesante, din călătoria voastră de vis.
O zi minunată, dragă Carmen! :-)
asa m-am simtit si eu, citind ce ai scris, m-am simtit chiar ca intr-o capsula a timpului...
RăspundețiȘtergeremultumim pentru complexul si completul reportaj pe care ni l-ai prezentat.
sper ca voi ajunge sa vad cu ochii mei Pompeiul, il voi privi altfel si datorita a ceea ce am citit aici la tine :)
te imbratisez, draga mea draga >:D<
Impresionant si cutremurator, sa afli despre toate aceste aspecte... am deschis link-ul cu filmuletul, de la postarea anterioara, si am apucat sa vad jumatate. A trebuit sa intrerup la un moment dat, dar o sa reiau filmul si sa-l vizionez pana la capat. Nu mi-am imaginat cata documentatie, informatie ai gasit!
RăspundețiȘtergereImpresionant, intr-adevar...
A mai inceput un an, cu multe dificultati si dificile probleme, incat iti vine sa exclami precum Cicero: "O tempora, o mores" (incluzand si vremea, la propriu, ce inteleg ca depaseste pragul normalitatii pentru perioada aceasta, cu tot cu frontul atmosferic "artic").
Multumesc mult pentru tot, pentru toate lucrurile infatisate si abia astept continuarea! Multa sanatate cu drag!
Am citit si mi-a trebuit un moment pana sa ma dezmeticesc din aceasta povestire.Acum pricep, de ce cineva zicea ca nu-ti ajung 4 zile pline ,numai sa vizitezi Pompei.Am ramas fara cuvinte.O seara buna!
RăspundețiȘtergerecum as putea sa-l contrazic pe Goethe! mare dreptate a avut! suna bizar sa zic: noroc de "catastrofa....asa am aflat si noi lucruri extrm de interesante".... dar cam asa e...
RăspundețiȘtergereimaginile sunt superbe! timpul a fost minunat!:)
am impresia ca voi vedea niste magneti....:P
pup!
ai reusit prin dezvoltarea acestui subiect istoric, fara sa ne purtam pasii prin acele locuri, sa ne transferi mental si emotional cu sute de ani in urma, in mijlocul unei povesti dureroase, a unui destin tragic al acelei comunitati...important este ca soarta a lucrat in favoarea conservarii acestor marturii cutremuratoare...
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru ghidul de informare, il rezerv timpului liber de duminica.
Imbratisari calde! Noapte linistita!
Ai pus mult suflet în postările despre Pompeii - şi asta se vede. (nu spun prin asta că nu pui suflet în general, doar că aici ai adăugat unele... picături suplimentare)
RăspundețiȘtergereAşa cum se vede şi fascinaţia pentru istorie. Eu, din păcate, nu am această pasiune a trecutului, însă îmi place să citesc poveşti, aşa cum e crea de mai sus şi cum sunt celelalte.
Ioana
Te admir pentru rabdarea cu care ai documentat croaziera voastra, cu poze frumoase si detalii interesante. Eu mi-am propus in mai mult evacante sa fac asta, dar iata ca nu am prea reusit. Si este pacat, pentru ca detaliile se uita repede si ar fi frumos sa le putem pastra undeva.
RăspundețiȘtergereSa ai un weekend frumos alaturi de cei dragi!
Da, cred ca acolo as vrea si eu sa ajung.Tulburatoare imagini, un capitol trist din viata acelor oameni, un capitol trist din istorie.Week-end frumos!
RăspundețiȘtergereOh, da, cred ca nu poți pleca de acolo decât copleșit de emoție. Frumos din partea ta ca ne-ai luat și pe noi în aceasta călătorie fascinanta, mulțumim!
RăspundețiȘtergereDraga Carmen, cata emotie ai pus in randurile tale...Acum as merge sa vizitez Pompeiul, cu agentia ta de turism insa si cu tine ca ghid turistic si mai ales spiritual!
RăspundețiȘtergere