Croaziera - Pompeii (1)

Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indoeuropeni a început în mileniul al II-lea î.Hr. Oscii s-au stabilit în regiunea Campania, pe deschiderea de vest a Mării Mediterane - astazi cunoscuta ca Golful Napoli. Orasul fondat de ei s-a numit Pompeii (*), legatura facându-se la cuvântul oscan "pompe", tradus "cinci" - care conduce la ipoteza ca orasul a facut parte dintr-o liga de protectie.
De-a lungul existentei, Pompeii a fost locuit și transformat pe rând de osci, samniți, greci, etrusci și romani. În anul 62 d.Hr, când orasul a fost puternic avariat de un cutremur, viata economica si sociala în aceasta zona atinsese forme superioare de organizare. Pâna în anul 79, în Pompeii au trăit 20.000 de oameni a caror ocupatii principale au fost negustoritul, meșteșugurile și cultivarea pământul. La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu a erupt devastând prosperele orașe romane Pompeii și Herculaneum. Sutelor de victime surprinse sub darâmaturi li s-au adaugat alte sute de persoane, asfixiate instantaneu de gazele toxice si cenusa.
Plinius cel tânăr, prieten cu Tacit si apropiat al împaratului Traian, avea 17 ani si locuia la vest de Golful Napoli atunci când a explodat Vezuviul. Cele doua scrisori pe care le-a adresat istoricului Tacit, descriu cu lux de amanunte catastrofa la care a fost martor. Potrivit acestor relatări, erupția a durat 18 ore, Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă si coasta Mediteranei a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub 20 de metri noroi și material vulcanic. Orașele nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei.

Pompeii a fost redescoperit în anul 1748, după ce zece ani mai devreme, la 16 kilometri spre nord pe coasta Marii Mediterane, a fost descoperit întâmplător orasul roman Herculaneum. Cercetările arheologice au scos la lumnia probe fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice, îmbogatind informatiile legate de viața citadină în Imperiul Roman.
Pompeii este unul din cele mai bine conservate orașe antice, în prezent reprezinta una dintre cele mai importante atracții turistice ale Italiei.

Era mijlocul lunii noiembre când am vizitat situl, a fost o zi calda si pe cerul perfect azzurro se vedea doar luna, chit ca era ora 11 a.m. ☺
Pâna la Porta Marina, considerata intrarea principala, aleea serpuieste printre chiparosi, pini si artari. Mi-a placut ideea administratiei parcului arheologic - pentru a identifica rapid cosurile de gunoi, acestea au foat plasate în lazi de lemn deasupra carora există panouri mari continând informatii despre Pompeii si neaparat un dicton latin: Carpe diem, Ignorantia legis non excusat, Facta non verba, Laborare omnia vincit, Naturalia non sunt turpia, Nosce te ipsum!, etc.

Orașul Pompeii a fost înconjurat complet de un zid cu 12 turnuri de aparare. Zidul a fost înaltat si întarit permanent, cu cât localnicii s-au simtit mai mult în pericol. Asa se face ca partea dintre Porta di Sarno si Porta di Nocera are trei rânduri de zid!
Zidurile poartă deasemenea amprenta progresului în arta fortificaţiilor. Analizând materialele de constructie folosite dar si principiile constructive, se pot stabili cu exactitate intervale de timp în care s-au executat lucrarile. Spre exemplu, pe timpul romanilor a fost introdus cimentul si sistemul cu stâlpi si grinzi a fost înlocuit prin bolți și ziduri de piatră și beton.

Platoul principal Foro Grande -reprezinta centrul si toate drumurile orasulul  sunt concepute sa duca aici. Existata cinci axe principale ce comunica între ele printr-un sistem de stradute perpendiculare. Strada de la nord spre sud numita Via di Stabia, este singura care taie neîntrerupta orasul, de la o poarta la cealalta. Intresant de observat este faptul ca nu exista drumuri înfundate!

Stazile concepute pentru atelajele tractate de animale sunt pavate cu dale mari si sunt construite mai adânc fata de drumurile pietonale. Pentru a usura trecerea pietonilor de pe o parte pe cealalta a strazii, au fost plasate transversal dale înalte, care pastreaza între ele aproximativ distanta dintre rotile unui car. Prin aceasta metoda, pietonii puteau trece chiar si atunci când ploile umpleau cu apa strazile principale.
O alta idee ingenioasa este metoda prin care este conceput "iluminatul stradal"! Între dalele strazilor sunt plasate bucati mici de marmura alba, care reflecta lumina lunii ca niste "ochi de pisica". Aceeasi metoda a fost folosita pentru a marca portile si pertii caselor de colt. Pentru ca marmura era foarte scumpa, acolo unde exista pe domeniile private - în peretii unor camere sau pe zidurile unor curti interioare, dovedeste ca familia respectiva a fost înstarita.

Pompeii a detinut deasemenea o retea completa de canalizare, apa fiind adusa în tevi de plumb, pe fiecare strada. Este adevarat ca plumbul nu rugineste si este maleabil, ceea ce pompeienii însa nu au stiut, este ca plumbul este foarte toxic pentru organism si acesta este unul din motivele pentru care locuitorii orasului mureau tineri. Metalele grele rămân în corp, se acumulează doză cu doză şi afectează în special creierul si rinichii.
Majoritatea locuitorilor din Pompeii au trăit în condiții modeste. Cele mai multe familii locuiau în apartamente cu una sau doua camere deasupra unui magazin. Din moment ce nici aragaz sau apă curentă nu exista, toata lumea servea masa într-o casă publică. La fiecare colț de stradă existau fântâni publice si apa potabila era marcata prin basoreliefuri reprezentând cap de femeie - ca simbol al bunatatii si fertilitatii. Celalalte fântâni erau reprezentate prin capete de animal. (va urma)

(*) Pompeii - scris cu doi i = denumirea latina a orasului antic;
     Pompei - scris cu un i = denumirea actualui oras italian