Prima zi de Craciun (1)

Tuturor, Craciun fericit, sanatate si La multi ani! ☺

Cu siguranta si pe la voi pe acasa, termometrele au luat-o razna - al meu arăta în curte (semiumbra), la ora 15, aproape 20°C! Craciunul alb a ramas un vis pentru anul viitor...
Anul acesta în dimineata de Craciun, soarele placut si cerul azuriu ne-au invitat la o plimbare.

Le-am aratat Silviei si lui Virgil vechiul drum roman, ce lega Augsburgul de Verona înca din anul 46 d.Ch. -- Via Claudia Augusta trece în apropierea casei noastre.
Apoi ne-am plimbat pe malul lacului Mandichosee, la barajul de pe Lech. Lebedele, ratele, lisitele si pescarusii savurau deasemenea ziua cu soare, plutind linistite pe oglinda apei.

În drum spre casa, am facut o scurta sedinta foto în fata cofetariei Müller - frumoasa cladire inspirata din stilul arhitectural Gaudi ☺ Bineînteles ca ne-am pus si câte o dorinta, la fântâna supravegheata de broscoiul fermecat. L-am si pupat, sa fim sigure ca ne va îndeplini dorintele ;)

PS: Multumesc pentru caldele urari Stelianei, Mihaelei, Ilenei, Vulpitei, Iulisei, Larisei, lui Aurel, Floarea, Angi si Coco, Alinei, Elenei, Alexei, Suzanei, Floarei, Elei, lui Rux si lui Costea ☺

Jurnal de Vacanta de vara - Rasfat la Hotel Roman

"Baile Imperiale Romane au fost construite în anul 1838, pe locul vechilor bai romane care foloseau apa izvorului Hercules. S-au mai pastrat 4 încaperi cu doua bazine mari si doua cazi individuale. Odata cu construirea Hotelului Roman (1976), Baia Romana a fost înglobata la parterul hotelului." - citind placa ce descrie monumentul istoric, am fost foarte impresionati si am dorit sa vedem cu ochii nostri toate acestea. Asa ca am pasit în hol, la receptia hotelului...
Se vedea de la o posta ca "anii de glorie" trecusera de mult! Cele doua stele pe care în prezent le detine hotelul, se pare ca i-au fost atribuite dupa normele UE si totusi, daca stau sa compar faptul ca am platit cinci sute de euro pentru doua persoane - zbor dus-întors, cazare pentru cinci nopti la hotel de doua stele in centrul Romei plus mic-dejun, atunci spun clar ca nu voi alege niciodata "oferta" Hotelului Roman care suna "CAZARE 5 NOPTI + 1 Gratuita, Tarif 850 Lei/pers/sejur" (1 euro ~ 4,4 ron)!!! [În general, preturile pe care le pretind hotelurile din România - pe litoral, în Delta, în Sibiu sau alte orase, mi se par insolente si nu ma mir ca românii prefera sa mearga în concedii în strainatate si ca turistii straini nu vin decât o data! Noi... revenim pentru familie si prieteni.]
Ca sa vizitezi baile-imperiale-romane poti sa platesti o taxa de 5 lei sau poti sa soliciti o programare în Centrul SPA. Am obtinut fara probleme câte doua programari, semn ca centrul nu era aglomerat. Pachetul de servicii include masaj corporal general, o baie termo-sulfuroasă, o cana cu ceai detoxifiant si o împachetare pentru sudaţie. Tratamentul dureaza aproximativ o ora si jumatate si costa 80 lei de persoana.
Încaperea pentru tratament este... antica. Peretii din caramida rosie sunt îmbracati pâna la un metru în lambriuri din lemn roscat-închis iar pardoseala este acoperita cu pâsla de culoare verde. Mirosul de sulf si mucegai este puternic. Doua mese de masaj dispuse simetric, doua cazi-bazine în pardoseala, înconjurate cu balustrade din lemn, doua taburete si un cuier-pom... încaperea este dotata suficient. Pacat doar ca frumoasa cupola circulara este cârpita din loc în loc si nu se mai tine cont de structură arhitecturală initiala. Necesita însa lucrari grabnice de reparatii si restaurare - pe timpul masajului a cazut de câteva ori nisip din tavan.

Doua terapeut-maseuze amabile si comunicative ne-au asigurat masaje de relaxare si presopunctura în zona talpilor dupa care a urmat scufundarea în apa termala. Ni s-a spus ca izvorul Hercules tâsneste la suprafata chiar la parterul Hotelului Roman si ca apele-i termo-minerale cu proprietati unice în zona, alimenteaza printr-o retea de conducte subterane toate bazele de tratament ale celorlalte hoteluri si pensiuni din statiune. Hidrogenul sulfurat din apa termala (în concentratie de pâna la 60 mg/l) este singurul compus al sulfului care se absoarbe în organism prin piele.
"Sano per aqua" ...  Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian sub numele Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) - zeul Hercules fiind recunoscut în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă. Muzeul de la parterul hotelului prezinta copiile mai multor tabule votive, statui si amfore si pastreaza încastrat în zid Basorelieful lui Hercules. Legenda spune ca "aici pe valea Cernei, mai precis in Cheile Corcoaiei, ar fi avut loc una dintre luptele lui Hercules cu Hidra, in urma careia legendarul erou dupa ce s-a imbaiat in apele cu efecte miraculoase a prins puteri noi si a retezat unul din capetele balaurului care abia de-a scapat fugind la vale spre Dunare. In cinstea acelei victorii oamenii vremii au realizat basorelieful lui Hercules chiar in stanca muntelui de unde izvoraste aceasta apa (Izvorul Hercules), infatisandu-l pe erou cu o maciuca pe umarul stang si in mana dreapta cu o cupa plina cu apa termo minerala din care imbie trecatorii sa bea."[...]"Peste secole (cu stapaniri diferite pe aceste meleaguri), austriecii incepand cu Imparatul Carol al VI-lea (1711-1740), Francisc I (1792-1835), Iosif al II-lea (1765-1790) reconstruind si dezvoltand statiunea Baile Herculane, au adus-o la rangul deosebit de onorabil de "cea mai frumoasa statiune de pe continent", cum avea s-o numeasca insusi Imparatul Franz Iozef (1848-1916) la 19 iulie 1852, cu ocazia vizitei facute aici." (www.hotelroman.eu)

Una din piesele cu care se mândreste muzeul Complexul Hotelier Roman este o canapea îmbracata în catifea albastra, ce a apartinut împaratesei Sisi.
Si din nou m-am minunat de Baile Herculane, ce a fost, ce a ajuns... si ce va mai ajunge?!
Dupa a doua sedinta de masaj am hotarât sa bem o cafea pe terasa de la etajul doi al hotelului. Probabil ca era prea de-dimineata (10 a.m.), pentru ca pe terasa mare cu piscina nu era decât o pereche mai în vârsta care servea apa termala adusa într-o sticla de plastic si servita din plasa si un barbat înfasurat în prosop, care savura o bere la halba.
Afisul de lânga tejgheaua barului anunta "Comanda si plata se fac la bar", asa ca m-am conformat. Am cerut barmanului câte un espresso - aveau Lavazza - si câte o prajitura, din acelea ochite în frigiderul cu usa transparenta. Am vrut sa platesc însa chelnerul mi-a spus "Achitati la plecare." OK... Între timp o cescuta cu cafea era pusa pe tejghea în fata mea, asa ca am întrebat "Trebuie sa duc eu la masa sau... ne serviti dumneavoastra?" Mi-a raspuns "Nu stiu daca o sa am timp!"...
Ma asteptam la multe însa sincer, la un asemenea raspuns nu ma asteptam! M-am mai uitat o data împrejur, eram înca tot singurii clienti... Am interpretat atitudinea lui ca pe o gluma proasta. Am luat cafelele si le-am dus la masa pe care o alesese între timp Helmut, apoi m-am întors dupa farfuriile cu prajitura. Am savurat cafeaua si privelistea, fara sa comentez incidentul.
La plecare, ne-am apropiat de bar si am privit chelnerul care tocmai aranja multe doze de fanta si cola în frigider. Am asteptat aproape zece minute sa-si termine treaba, apoi a venit la casa, a marcat si mi-a spus "18 lei". I-am întins o bancnotă de 20 cu gandul ca nu vreau sa îi las sub nicio forma ciubuc. El însa a luat tacticos banii si apoi m-a ignorat, revenind la "importantele lui treburi"! M-am simtit atât de intimidata încât nu am putut sa rostesc nimic... Am plecat... si cine stie daca voi mai intra vreodata în acest local?!

Șase ani - Aniversare ☺

S-a întâmplat ca acum sase ani sa fie la noi în vizita o familie de prieteni din Bucuresti, carora le-am aratat câteva din frumusetile Bavariei - meleagurile ce mi-au devenit "casa" din anul 2000. Si s-a întâmplat ca pe data de 23 iulie 2009 sa fi fost cu acesti prieteni pe malurile Dunarii. Le-am aratat urmele Castelului roman Abusina, apoi am facut un popas mai lung la Manastirea Weltenburg (în incinta careia a fost produsa cea mai veche bere din lume, bere ce a devenit de-a lungul timpului cea mai premiata la concursurile internationale), apoi am admirat Defileul Dunarii. Am urcat pe dealul Michelsberg sa vizitam somptuosul monument închinat aliantei trupelor militare ce au reusit învingerea lui Napoleon, monument cunoscut sub numele de Befreiungshalle si apoi, în drum spre casa, am intrat la Complexul termal Gögging unde am petrecut cateva ore de relaxare si desfatare a simturilor. Pentru ca prietena mea avea de curând blog - mi-a aratat la ce foloseste si imediat dupa plecarea lor din Bavaria, am încercat sa vad daca pot sa-mi deschid si eu o pagina de blog... Am reusit si în primul meu articol am descris aceasta excursie pe malul Dunarii.
Anii au trecut, între timp am fost si cu alti prieteni pe acest minunat traseu, însa marea coincidenta este ca la data de 24 iulie 2015 am strabatut acest drum, împreuna cu o alta familie de prieteni - de data aceasta din Cluj-Napoca. Asa mi-am amintit ca blogul meu a început acum 6 ani!
În acest articol jubiliar voi prezenta imagini din actuala excursie pe malul Dunarii.
Castelul roman Abusina:

Manastirea benedectina Weltenburg:


Kelheim - Befreiungshalle:

Walhalla memorial:



Despre Abusina, Weltenburg si Befreiungshalle - informatii în primul meu articol; despre Walhalla voi scrie într-un articol viitor ☺
PS: în acesti 6 ani am oferit pe acest blog (Între vis si realitate 2) 2325 postari si înca 312 postari, pe primul blog (Intre vis si realitate...) - articole scrise, fotografii sau videoclipuri...

Vacanta la Roma - Piazza di Spagna

Unul din cele mai populare locuri din Roma este Piața Spaniola, numita dupa ambasada Spaniei pe lânga Papa de la Roma care-si are sediul aici, în centrul Romei. Piata are un farmec aparte datorita arhitecturii cladirilor si al monumentelor ridicate aici.
Sirul elegant de trepte, numite Scalinata della Trinita dei Monti - popular Scarile Spaniole, conduc spre biserica franceza Trinita dei Monti. Diferența de înălțime între piața si terasa superioara este de 23 metri si lungimea totala a sirului de trepte este de 68 metri.
La baza scarilor se gaseste Fontana della Barcaccia, o fântana decorativa sub forma de barca, în amintirea inundatiilor din anul 1599. Legenda spune ca dupa ce Tibrul si-a retras apele în matca, pe acest loc ar fi ramas o barca.
În linie dreapta, la doar câtiva pasi de fântâna se afla Colonna dell'Immacolata - monument ridicat în anul 1857 pentru a celebra dogma conceperii imaculate. Columna, gasita într-o mânastire din Roma în anul 1777, sustine statuia Fecioarei Maria.

Celor care s-au încumetat sa urce cele 137 trepte pâna pe terasa din fata bisericii romano-catolice Trinita dei Monti li se ofera în recompensa o frumoasa priveliste asupra pietei.
În anul 1789, în fata bisericii a fost amplasat Obelisco Sallustiano - construit din cuarţ roz, dupa modelele egiptene. Acest obelisc a apartinut Grădinilor lui Sallust (secolul I î.Hr.) din apropiere Portii Salaria pe vremea Impreriului Roman.
Biserica gotica a fost ridicata pe locul unei capele, constructia a început în anul 1502 si a durat peste 80 de ani. Biserica are doua turnuri cu clopote. Fatada renascentista era în curs de restaurare la începutul lunii iunie a.c.
Interiorul bisericii contine numeroase lucrari de pictura - printre acestea, doua semnate de Daniele da Volterra, elev al lui Michelangelo.

Direct în piata, la baza scarilor se afla Casa memoriala Keats-Shelley, deschisa ca muzeu în cinstea celor mai importanți reprezentanți ai romantismului englez - poetilor John Keats si Percy Bysshe Shelley, care au locuit aici la începutul secolului al- XIX-lea.
Muzeul gazduieste una dintre cele mai mari colectii din lume de scrisori, manuscrise si picturi apartinând celor doi poeti, deasemenea numeroase manuscrise semnate de Mary Shelley, William Wordsworth, Joseph Severn și Oscar Wilde. Biblioteca muzeului, specializata pe romane si poeme de dragoste în limba engleză, contine aproximativ 8.000 de volume, incluzând numeroase ediții princeps.

Daca sorele te-a naucit si simti ca piciorele ti s-au înmuiat, atunci intra pentru o ceasca de ceai recomfortant în Babington's tea room. Imediat cum pasesti în restaurant simti ca îti merge mai bine. Saloanele climatizate, decorate în stilul Belle Époque îti creaza impresia ca ai facut un salt în timp. Am savurat atmosfera servind Earl Grey Tea si câte un crumpet cu glazura de lamâie.
Fondat în anul 1893 de englezoaicele Isabel Cargill și Anne Marie Babington, localul a avut înca de la început succes, oferind ceaiuri (în momentul fondarii localului Babington, în Italia ceaiul nu putea fi cumparat decât în farmacii), dulciuri si câteva feluri de mâncare cu specific englezesc. A supravietuit celor doua razboaie mondiale, nu s-a lasat afectat de aparitia retelelor fast-food si nici de diversele crize economice. Îsi întâmpina oaspetii mereu cochet, cu flori proasepe pe masa.
În holul de la intrare este un stand care ofera spre cumparare mai mult de o sută de soiuri de ceai!

Croaziera - Pompeii (4)

Eruptia vulcanului Vezuviu din anul 79 este cea mai mare catastrofa naturala din istoria Europei, cenusa si lava au acoperit patru mari orase: Pompei, Herculaneum, Oplontis si Stabiae. Se spune ca desi în antichitate existau harti care urmareau activitatea vulcanilor, Vezuviu nu era mentionat nicaieri. Semnele pe care le-a dat vulcanul înainte de a izbucni, nu au fost luate în serios pentru ca oamenilor nu le-a mai fost dat sa vada asa ceva niciodata pâna atunci! Însusi Plinius cel Batrân, renumit erudit al Imperiului Roman, pasionat cercetator si autor al enciclopediei "Istoria Naturală", a subestimat efectele eruptiei pe care fascinat a urmarit-o pâna în clipa mortii. La data catastofei - cunoscuta în istorie ca "eruptie pliniana" (datorita nepotul acestuia - Plinius cel Tânar, cel care a descris fenomenul), Plinius cel Batrân avea functia de Prefect al flotei romane stationate în Golful Neapole. Dorind sa salveze oamenii ce au cautat refugiu pe tarmul marii, Plinius cel Batrân a murit pe vas, în apropierea orasului Stabiae, asfixiat datorita gazelor toxice emanate de vulcan.
"În întuneric se puteau auzi plânsetele copiilor si tipetele oamenilor. Unii se cautau disperati, încercând sa se recunoasca dupa voci, altii cereau ajutor, altii chiar invocau moartea. Cei mai multi credeau ca au fost abandonati de zei si ca Universul a fost cufundat în întuneric etern" scria Plinis cel Tânar în una din scrisorile ce au devenit celebre, publicate fiind ulterior de catre istoricul Tacit, prieten al tânarului Plinius.


Se presupune ca moartea a survenit în mai multe feluri în Pompeii însa pentru toti a fost brusca si rapida. Bolovanii care au cazut din cer au fost primii care au adus moartea, apoi zidurile surpate ale cladirilor au acoperit o multime de trupuri. Cei care s-au refugiat în pivnite, au suferit soc termic atunci când lava a acoperit orasul. Trupurile lor s-au evaporat. Oamenii de pe plaja au fost carbonizati. Cei care au murit datorita gazelor toxice au suferit câteva secunde mai mult. Prima inspiratie le-a ars plamânii, a doua le-a cementat sângele si a treia i-a sufocat. Nu se stie câte suflete au pierit atunci... Cenusa si lava au acoperit totul în strat de 20 metri si zona a fost data uitarii.
În anul 1592 cu ocazia unor sapaturi de canalizare efectuate în zona, au fost descoperite câteva inscriptii de marmura si monede. Printul d'Elboeuf, general de cavalerie, a cumparat terenul si a început sapaturile pe cont propriu. Abia în anul 1748 s-a implicat oficial Regatul de Neapole si începând cu anul 1763 situl a putut fi vizitat. Printre vizitatorii proeminenti din perioada de început a săpăturilor arheologice se numara Wolfgang Amadeus Mozart si Johann Wolfgang Goethe, care si-a exprimat impresia printr-o fraza devenita celebra: "Es ist viel Unheil in der Welt geschehen, aber wenig, das der Nachwelt so viel Freude gemacht hätte" / "Multe catastrofe se întâmplă în lume, puține însa aduc atâta bucurie posteritatii". S-a referit la faptul ca lava sigilase orasul ca într-o capsula a timpului.
În anul 1863 Giuseppe Fiorelli (1823-1896) a fost numit șef de excavare al orașului antic Pompeii. Folosind principiul matrițelor, metoda introdusa de el - aceea de a umple golurile din roca solodificata în jurul corpurilor surprinse de lava, s-au obtinut mulaje perfecte si astfle s-a reconstituit forma pe care au avut-o oamenii, animalele, chiar si copacii, în momentul catastrofei. Au fost identificate corpurile a 2000 de persoane si cercetarile efectuate asupra scheletelor prin complexele metode oferite de tehnologia zileor noastre, au clasat Pompeii ca fiind una din cele mai mari comori ale lumii. Ceea ce s-a descoperit în Pompeii ofera imaginea reala a modului de viata în Imperiul Roman din secolul 1.
În prezent, Pompeii este vizitat de aproximativ 3 milioane de turisti anual si eu m-am numarat printre cei care au fost aici în noiembrie 2014.
Excursia pe care am facut-o în Pompeii a fost impresionanta, m-a emotionat tot ce am vazut si tot ce am aflat. Am parasit situl arheologic cu sentimentul ca am coborât din masina timpului... Imediat la poarta am dat de tarabele cu suveniruri ieftine, vederi si magneti pentru frigider. (va urma)

Recomand filmele Pompeii: The Last Day (BBC) si POMPEII - BURIED ALIVE - Discovery History Science (accesati linkul).