La geamul Ralucai

... toamna în toata splendoarea ei ☺

În jurul Caminului studentesc - câta iarba, atâtea vrabii! ☺

"Martea grasa"

Este ultima zi de Carnaval. Tone de bomboane si confetti au fost aruncate pe strazi, paradele mastilor au încântat prin veselie si culoare, muzica a rasunat si balurile mascate s-au derulat pâna târziu în zori de zi. În noaptea ce urmeaza va fi liniste. Costumele de carnaval si mastile vor fi împachetate si puse bine, pentru anul urmator.
Începând de mâine, fiecare va cauta sa-si curete corpul si sufletul, pregatindu-se spiritual pentru marea sarbatoare crestina ce comemorează învierea lui Iisus Hristos.
Bucuria va fi mare anul acesta, pentru ca de Pasti o vom avea pe mama alaturi! Nimic nu poate fi mai placut decât familia reunita, sanatoasa si fericita! Doamne ajuta-ne!

În timp ce noi, acasa, am facut un TeeTime-mascat, la clubul studentesc este înca în desfasurare, o mega-party - asa ca pentru "martea grasa"! Fetele mele mi-au trimis câteva ipostaze graitoare!☺

Pagina de jurnal (5)

Marti (06.08.13) ne-am întâlnit din nou la ora 16 în oras si plimbarea a început cu Sala de aur din Rathaus (mai multe info aici).












Cladirea din imediata apropiere se numeste Perlachturm si împreuna cu Rathaus, formeaza simbolul, emblema orasului.Turnul ridicat în secolul 10 (refacut dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial), are înaltimea de 70 metri si cele 260 trepte duc spre platforma superioara, lânga clopotele ce puncteaza fiecare ora a ceasului din turn. Bineinteles ca nu exista lift!

Tanti Sofi s-a aratat interesata sa vada panorama orasului din vârful turnului, mama a ramas pe o banca sa ne astepte. Este drept ca am avut nevoie de "câteva" minute mai mult decât alergatorii care se întrec în fiecare an la concursul din luna octombrie (recordul este de 47,28 secunde pentru barbati si 64,05 secunde la femei!), dar este de admirat ambitia de a urca a lui tanti Sofi! Sun în turn a fost felicitata si de vânzatorul de bilete, un pensionar din aceeasi categorie de vârsta (septuagenar).


Am pornit din nou toate trei spre Bulevardul Garii si am intrat în câteva magazine pentru a cumpara mici cadouri pentru cei dragi ramasi acasa.



Un vânt iscat din senin a umplut cerul cu nori plumburii însa nu s-au scuturat decât câtiva stropi de ploaie. Noi i-am crezut însa periculosi si ne-am încheiat plimbarea, dar nu pentru a merge acasa! Nuuuu... noi suntem deja obisnuite sa ajungem acasa abia dupa ora 21! :)) Asa ca ne-am dus în vizita la Caminul Studentesc, sa vada bunica unde-i locuiesc nepoatele. Fetele ne-au asteptat pe terasa Adelei, cu prajitura si suc de portocale.


Dupa ce am servit bunatatile pregatite, am facut un tur complet al caminului, din camera Adelei pâna în camera Ralucai, trecând prin sala fitness, salonul de spalatorie, terenul de volei, garaj subteran si pivnita.


Ne-a placut atât de mult atmosfera din camin ca bunicile nu au mai vrut sa plecam :) Parca întinerisera si voiau sa fie din nou studente, sa traiasca în timpurile acestea bune, în care fiecare student are garsoniera lui.
Am ajuns acasa seara târziu, aerul era placut racoros si am stat pe terasa în curte, la un pahar de campari. Apoi am dat stingerea...