Am pornit de acasa fara sa luam micul dejun, motiv pentru care, cum am ajuns în localitatea Eselsburg - o suburbie a orașului Herbrechtingen, am cautat renumita "Biotal Hofladen & Café" - un supermarket în care toate produsele puse în rafturi sunt biologice si de foarte buna calitate. Acest bio-magazin are si o terasa superba direct pe malul râului Brenz, unde se poate servi micul dejun. Cafeaua servita aici este deasemenea bio (boabele de cafea certificate ecologic sunt cultivate organic si pe întreaga zona cultivata nu se folosesc îngrășăminte artificiale) si este prajita manufacturial... A fost delicioasa! La fel ca si sandwich-ul si oul-fiert cleios, ca cele pe care le fierbea bunica, de la gainutele ei crescute în curte.
Am pornit pe circuitul turistic ce urmareste cursul râului Brenz. Malul era usor umbrit de prunii salbatici încarcati de flori parfumate si zumzet de albine. În aceasta perioada, valea este plina de brebenei cu flori albe si liliachii, de anemone salbatice, albastre, albe si galbene, peste care zboara lin fluturi delicati, abia iesiti din coconi. Copacii înca sunt golasi - este abia început de aprilie! Pasarile îsi fac cuiburi si crângul este foarte animat de ciripituiri fel si fel. Întreaga vale este desemnată ca geotop protejat și face parte din Geoparcul Swabian Alb, cu 640 de plante și peste 80 de specii de păsări înregistrate. Dealurile, valea, câmpia inundabilă Brenz și numeroasele formațiuni stâncoase, conferă zonei un peisaj de poveste.
Stâncile par aruncate de mâna unui urias si fiecare are un nume interesant: Stânca pescarului (Fischerfelsen), Peștera șmecherilor (Spitzbubenhöhle), Stânca șoimului (Falkenstein), Piatra uriasului (Hürgenstein) sau stânca de legatura (Bindstein)... Cea mai frumoasa formatiune este "Fecioarele împitrite" (Steinerne Jungfraue). O legendă spune ca aceste stânci din Valea Eselsburg au fost cândva oameni... Se spune că o domnita care a locuit cândva în Eselsburg, era deosebit de frumoasa si foarte curtata. Însa toti pretendenții nu au fost suficient de buni pentru pretentiile ei. Domnita a îmbătrânit si a început sa urasca toți bărbații, pe masura ce i-a trecut vremea de maritiș. Ura ei a mers atât de departe încât le-a interzis chiar si tinerelor servitoare din serviciul ei, să se întâlneasca cu bărbați. Acestea si-au dat în secret întâlnire la iaz cu doi pescari si batrâna fecioara le-a blestemat sa împietreasca - asa au aparut „Fecioarele de piatră”. Legenda mai spune ca în aceeași seară, un fulger a lovit castelul si fecioara cea rea a ars împreuna cu castelul ei.
Pentru prima noastra drumetie din acest an, traseul pe care am pornit a fost destul de lung (cca.12 km)... Soarele amiezii ne-a toropit si neantrenati la mers, am crezut ca nu mai ajungem înapoi, la parcarea în care am lasat masina.
Am încheiat excursia pe terasa bio-marketului. Am baut câte un espresso si o socata dupa care am urcat în masina si pe la ora 17 am ajuns acasa. 💓
