Nu avem voie sa uitam!
Fiica mea cea mare are vârsta "Revolutiei", a venit pe lume câteva luni înainte de "evenimentele din decembrie '89" si faptul ca nu are fotografii de la primul ei Pom de Craciun a mirat-o tare mult (de altfel a fost singurul an în care nu am împodobit brad). Mai târziu, când a fost capabila sa
înteleaga, i-am povestit despre acele zile tulburi, despre faptul ca ziua nu o scotem la plimbare si noaptea dormeam pe o saltea, într-un hol de trecere dintre doua camere, debara si baie, pentru ca "se împusca"... Nici astazi nu stim CINE si DE CE?! Nu stim nici daca vom afla adevarul vreo data! I-am povestit tot ce am stiut eu...
Fiicele mele au crescut libere, într-o lume fara "tovarasi", restrictii si obligatii dictate de partid. Nu cunosc teama de a spune ceea ce gândesc. Pentru ele "revolutia din '89" este istorie si au învatat cu respect despre acele evenimente, asa cum eu am învatat despre prima Unire din 1600, despre revolta din 1784, despre Revolutia din 1848, Mica unire din 24 ianuarie 1859 si despre Marea unire de la 1 decembrie 1918. Si atât timp cât voi trai, la fiecare mijloc de decembrie, voi aprinde lumânari în memoria NEVINOVATILOR si a ENTUZIASTILOR care au cazut prada gloantelor în acel decembrie '89, visând la o lume corecta si mai buna. Dumnezeu sa-i odihneasca!
Cu siguranta nu au uitat acele zile nici: Vania, Gabriela S, Mirela P, Teo, Cristian, Carmen, Gabriela I, Caius, Ana Usca, Ioan Usca, Gabriela N, Daurel, Tetris, Vaca verde, România normala, Mihaela Dr, Ninu, Eul Interior, Elisa, Belle de Jour, Orfiv, Alina, Fly, Sophie, Mariana, Roxana, Donca, Mara, Link-ping, Vero, Cosmin, Sirimie, Daledecultura, Acuarele, Paul, Maramures, Lucian, World of Solitaire, Victoria, Anamayana, Giulia, Mella, Zâna, Joco, Delani, VsR, Irina, AngiGhita, Dac12, Ceska, Has,Ema Hategan, L'Automne, Steliana, Cici, Mario, Kindchen
Fiica mea cea mare are vârsta "Revolutiei", a venit pe lume câteva luni înainte de "evenimentele din decembrie '89" si faptul ca nu are fotografii de la primul ei Pom de Craciun a mirat-o tare mult (de altfel a fost singurul an în care nu am împodobit brad). Mai târziu, când a fost capabila sa
înteleaga, i-am povestit despre acele zile tulburi, despre faptul ca ziua nu o scotem la plimbare si noaptea dormeam pe o saltea, într-un hol de trecere dintre doua camere, debara si baie, pentru ca "se împusca"... Nici astazi nu stim CINE si DE CE?! Nu stim nici daca vom afla adevarul vreo data! I-am povestit tot ce am stiut eu...Fiicele mele au crescut libere, într-o lume fara "tovarasi", restrictii si obligatii dictate de partid. Nu cunosc teama de a spune ceea ce gândesc. Pentru ele "revolutia din '89" este istorie si au învatat cu respect despre acele evenimente, asa cum eu am învatat despre prima Unire din 1600, despre revolta din 1784, despre Revolutia din 1848, Mica unire din 24 ianuarie 1859 si despre Marea unire de la 1 decembrie 1918. Si atât timp cât voi trai, la fiecare mijloc de decembrie, voi aprinde lumânari în memoria NEVINOVATILOR si a ENTUZIASTILOR care au cazut prada gloantelor în acel decembrie '89, visând la o lume corecta si mai buna. Dumnezeu sa-i odihneasca!
Cu siguranta nu au uitat acele zile nici: Vania, Gabriela S, Mirela P, Teo, Cristian, Carmen, Gabriela I, Caius, Ana Usca, Ioan Usca, Gabriela N, Daurel, Tetris, Vaca verde, România normala, Mihaela Dr, Ninu, Eul Interior, Elisa, Belle de Jour, Orfiv, Alina, Fly, Sophie, Mariana, Roxana, Donca, Mara, Link-ping, Vero, Cosmin, Sirimie, Daledecultura, Acuarele, Paul, Maramures, Lucian, World of Solitaire, Victoria, Anamayana, Giulia, Mella, Zâna, Joco, Delani, VsR, Irina, AngiGhita, Dac12, Ceska, Has,Ema Hategan, L'Automne, Steliana, Cici, Mario, Kindchen
E frumos sa ne amintim de cei care s-au jertfit pentru ca noi sa putem azi gandi si scrie liber.
RăspundețiȘtergereDe multe ori ma gandesc daca nu a fost in zadar toata macelaria aia, daca nici azi, dupa 20 de ani nu putem sti ce s-a intamplat ...
Eu trebuia sa fiu in armata atunci (colegii mei de clasa erau acolo), am iesit si eu in strada cu niste prieteni si am facut o lozinca dintr-un cearceaf pe care am scris cu crema de ghete "Libertate" ....
oare sint liber acum?
Ma alatur tie si aprind o lumanare pentru cei
RăspundețiȘtergerecare au iesit cu pieptul gol sa-si ceara drepturile si rog pe bunul Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
Ich werde auch einige Kerzen fuer diese Leute anzünden.
RăspundețiȘtergereIch bin eigentlich dieselbe Alter wie deine Tochter :D also kann leider nicht mehr so viel von diese Zeiten erinnern..aber natürlich habe auch ich viele schlimme Geschichten gehört, wie es damals war...
Dankeee wieder für den Ping und auch die letzte :)
Mach's Gut :) und viel Spass beim Winter genießen ;)
Kindchen
Noi,cei ramasi, nu avem voie sa-i uitam pe cei ce s-au jertfit!
RăspundețiȘtergereSa aveti Sarbatori fericite!
La 16 decembrie inca nu stiam ca e Revolutie. Stateam cu urechile lipite de radio cautand Europa Libera ca sa aflam ce se mai intampla la Timisoara. La noi la Bucuresti impuscaturile au inceput la 21 decembrie si nu s-au oprit pana la 26 decembrie. Si cand am fost in sfarsit liberi, nu am prea stiut ce sa facem cu libertatea noastra :( Si de atunci invatam gresind...
RăspundețiȘtergereA trecut ceva vreme de-atunci dar...rana e inca dureroasa! E atata durere in pieptul tarii mele.....Astazi suntem mai confuzi mai mult ca oricand,atata destrabalare in jur....Si jertfa imensa a meritat?! Oare cui a folosit?? La ce ne serveste o libertate desantzata,prost inteleasa?! Sa fie asta...lumea corecta si buna la care ne-am asteptat? Si de ce nu ne simtim mai bine acum?!?
RăspundețiȘtergereInca e trist in tara mea,inca e destula durere-n pieptul patriei mele...
L'Automne
Dumnezeu sa tina-n lumina sufletele acestor nevinovati martiri! Nu uitam,nu se poate sa uitam,n-avem voie! Pacat ca visele lor nu s-au implinit....
RăspundețiȘtergereL'Automne
Ca intotdeauna,am aflat mai tarziu; dupa cateva zile...Aveam un radio slab si colegi prudenti...
RăspundețiȘtergereFiicele mele erau deja eleve si-si amintesc; le mai amintesc si eu...
Iata cum a fost pentru mine:
http://daurel.wordpress.com/?s=Revolutia+mea
Imi cer scuze pentru publicitate.
Da, imi amintesc acele zile. Nu am inteles prea multe atunci, eram in ultimul an de liceu; insa nu inteleg prea multe nici acum...
RăspundețiȘtergereMai tarziu mi-a spus sotul meu ca el era unul din "teroristi". Era in armata atunci si trageau in tot ce misca. A avut colegi care au murit in zilele acelea, probabil rapusi tot de gloantele unor "teroristi" ca ei.
Era multa frica pe vremea aia, cei ce au iesit in strada au avut mult curaj. Le mutumesc lor ca au facut ca fiica mea sa creasca normal, sa poata spune tot ceea ce gandeste, ca pot sa ii ofer lucrurile de care are nevoie...
Mai tineti minte ca in vremurile astea de sarbatori se formau cozile la portocale si banane?
cati parinti au ramas atunci fara copii lor, cati copii au ramas fara parinti lor...cata suferinta, cata durere....Dumnezeu sa ii odihneasca in pace...
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-i odihneasca pe martirii din decembrie'89 si noua sa ne dea minte si suflet, sa dovedim ca nu a fost în zadar!
RăspundețiȘtergereVa multumesc tuturor pentru cuvintele si gândurile calde!
Au murit niste oameni. Risipire. Putini le cinstesc memoria. Cei mai multi sunt ignoranti. Altii nepasatori. Pacat! Ei au facut posibila schimbarea unui regim totalitarist. Revolutia si-au asumat-o insa altii. Nu am vazut pana acum vreo alta revolutie, unde sa primesti certificate participant, ca si biletele la spectacol. Pacat!
RăspundețiȘtergereNu stim sa apreciem ce am obtinut atunci. Pentru cei care s-au jertfit un gand de smerenie. Dumnezeu sa-i odihneasca!