Postare înscrisa la concursul organizat de O FATA
**************************************************************************************
Cunosti emotia unei plimbari în parc în miez de noapte? Eu am trait o astfel de senzatie, azi noapte, când Gradina Botanica si-a deschis portile cu invitatia "Vraja luminilor".Simturile-ti sunt ascutite, ca ciobul de luna ce se ascunde printre nori, abdomenul îti este rascolit de batai de aripi si te întrebi, oare când ai înghitit o mie si un fluturas?
Pasesti pe aleile pictate în nuante de gri si sepia, te lasi atras de lumina cal
da a lampilor - precum artropodele, asculti fermecat concertul greierilor, te bucuri de sclipirea licuricilor, inspiri mirosul ierbii proaspat cosite si urmezi serpuirea potecilor, beat de frumusete. Muzele te iau de mâna si-ti dau senzatia ca esti în stare sa mai scrii o data "Somnoroase pasarele" sau "Moonshine Sonata".Peisajul ce ti se arata, pare desprins dintr-un basm. Te minunezi cum de pâna acum nu ai stiut ca vorbesti limba florilor si asculti fermecat povestea smocului de iarba, legenda petuniei, margaretei sau mitul tuberozei. Continui sa urmezi aleea strajuita de lavanda, în capatul careia puiul de vulcan - fântâna arteziana, împroasca apa de foc. Imaginatia îti joaca feste si-n forma frunzelor arbustilor, vezi când spade ale cavalerilor, când evantai fosnind spre desfatarea unui paşă, când fusta franjuriata a unei dansatoare hula. Tufisurile par vii, crengile stufoase se ridica ca bratele unui Shiva, îmbratisând si marcând mâindre spatiul din jurul lor.
Lacul de clestar este brazdat de sageti cenusii si cercuri
concentrice, care se întretaie si se dilata, în urma unei familii de rate ce se întoarce la cuib. Gratioasa, lebada sclipeste ca o perla sub lumina argintie a noptii. Brotaceii troneaza feeria dintre frunzele de lotus. Pictati parca de mâna lui Monet, nuferii confera locului noblete deplina.Ti-ajung la urechi soaptele ciresilor, ploaia cerne picaturi fine, razele lampasul din pavilionul japonez împrastie scânteieri iridescente si parca ti-e frica sa respiri, nu care cumva sa împrastii magia care te înconjoara.
Pasind pe pietrele în chip de punte peste pârâias, simti atingerea aripii de înger, te bucuri si vrei sa multumesti cuiva pentru toata frumusetea aceasta.Cu cât lumina este mai difuza, cu atât mai mult observi cum smaraldul copacilor fluidizeaza, se scurge prin iarba spre iaz, colorându-l cald. Apa scânteiaza, batrâna luna îsi tese razele printre picaturile matasoase ale ploii, tabloul este mirific.
Întro nisa-ntre boscheti, Afrodita se admira în oglinda linistita a iazului. Cu doar o pala, vântul vrajitor, face ca din unduirea apei sa rasara o suta de alte Afrodite, una mai frumoasa ca cealalta.
În spatele brazilor, foișorul din parcul rozelor, ofera loc de dans, acordurile latino se împletesc cu noaptea vinetie si magnetizeaza perechile. Aici lumina vine direct din ochii sclipind a bucurie, din unduiri, din ritm, din pasiune.
Parca în acelasi cadenta cu muzica, s-a întetit si ploaia. Rondoul pietruit, a capatat un luciu magic si a creat senzatia ca mergi pe apa. În câteva minute, stropii fosforescenti au împodobit întreagul parc. A fost o noapte Dumnezeiesc de frumoasa!
http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2011/03/carnaval-in-venetia.html
http://vis-si-realitate.blogspot.de/2010/01/baroc-rococo-si-multa-zapada-1.html
Mult succes tuturor participantilor! Multumim draga FATA (https://cublandete.wordpress.com/ )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu