Escapadă de Weekend - Nördlingen (1)

14 martie 2015

Nördlingen este un oraș din Bavaria, situat în regiunea Donau-Ries. Orasul a fost întemeiat în mijlocul craterului unui meteorit care a lovit Pamântul în zona Alpilor, acum 15 milioane de ani. Marimea meteoritului a fost estimata a fi cuprinsa între 800 si 1500 m. Craterul are diametrul de 23-25 kilometri si marginile sunt perfect vizibile, marcate fiind de un lant de dealuri. Datorita studierii internationale ale acestui fenomen, cunoscut sub numele de Impactul Ries, orasul Nördlingen a devenit cunoscut în întreaga lume (surse foto 1, foto 2).
Descoperirile din peșterile Ofnet dovedesc ca zona a fost locuita înca din paleoliticul mijlociu. Întreaga regiune este bogata în repere privind cultura cu ceramica liniara (definită astfel pe baza decorului cu linii incizate zis si "bandat"), din neolitic, din epoca bronzului ( "epoca câmpurilor de urne") si epoca fierului (cultura La Tène si cultura Hallstadt).
Tot aici a fost descoperit un castru roman datând anul 85 d. Hr. În anii 259-260 teritoriul a fost luat în stapânire de triburile germanice Alemanii, stramosii germanilor care locuiesc pâna în zilele noastre în sudul Germaniei.
Numele acestei asezari a fost probabil Septemiacum, asa cum apare trecuta pe "Tabula Peutingeriana". Numele "Nordilinga" a fost prima data menționat într-un document în anul 898, ca si curte regală a Dinastiei Carolingiane.


Construcția zidului de aparare a orasului a început în anul 1327 din ordinul ducelui Ludwig al IV al Bavariei. Zidul cetatii include cinci porti cu turn, alte unsprezece turnuri și un bastion.
Zidurile cetatii din Nördlinger sunt cel mai bine conservate ziduri medievale din Germania. Zidul are o lungime de 2,6 km, înconjoara complet orasul vechi si dispune de o pasarelă partial acoperita, întretinuta perfect. O plimbare pe cercul închis al zidurilor dureaza aproximativ o ora si confera o priveliste superba de la nivelul acoperisurilor orasului. (va urma)

Croaziera - Pompeii (3)

Reiau firul povestirii de unde am ramas în articolul precedent - orasul Pompeii a avut oficial 25 bordeluri, numeroase case ofereau astfel de servicii în "camera din spate". O singura casa în Pompeii a fost destinata în întregime prostitutiei "Il Lupanare"(în limba latina "lupa" = prostituată, "lupanar" = bordel), si faptul ca a fost construita de la bun început în acest scop, o face unica (cea mai veche din lume). Spre a ajunge la acest bordel, în oras existau indicatoare amplasate cât mai vizibil, clar si pe întelesul oricarui analfabet (vezi foto).
Casa are doua etaje, geamurile sunt mici si camerele au doar latimea unui pat, facut din caramida. Pe coridor, peretii contin fresce ce indica genul serviciilor prestate. În aceasta casa au lucrat atât femei cât si barbati.
În antichitate, se crede ca Pompeii era orasul în care strainii veneau sa traiasca marea aventura, sa joace, sa riste, sa se distreze, sa aiba sex, era ceva comparativ cu Las Vegas-ul zileor noastre. Se presupune ca în Pompeii bogatii s-au amestecat cu saracii, au mâncat "din aceeasi oala" si au avut casele învecinate, diferenta cea mare era ca bogatii se acopereau cu bijuterii si aveau servitori, ceilalti nu.(sursa harta)

Cele mai mari atractii ale acestei epoci au fost luptele gladiatorilor. Pompeii ca mândru oras, a avut o arena în care încapeau 20.000 de spectatori. Acesta a fost primul amfiteatru roman si pâna la Colosseumul din Roma, principiile arhitecturale au fost mult îmbunatatite.
În imediata apopiere a amfiteatrului era "palaestra" - scoala gladiatorilor, un teren de sport pe care acesti sclavi si prizonieri de razboi obisnuiau sa se antreneze. Acum câtiva ani, unul din peretii care înconjoara arena s-a prabusit si zona a fost închisa din motive de securitate.
Pentru spectacolele muzicale, de mimica si poezie, Pompeii a avut doua teatre, unul complet acoperit - Odeion, care asigura 1300 locuri si un altu în aer liber - Teatro Grande, cu 5000 locuri.

Via dell' Abbondanza este cea mai lata strada, are 8 metri latime si de-a lungul acesteia au fost deschise cele mai multe magazine si restaurante. Foarte des întâlnite erau asa numitele Thermopolia (singularul este Thermopolium; în greaca veche, "termos" = fierbinte și "polein" = a vinde). Un gen de restaurant-imbiss sau snack-bar, unde se putea servi mâncare fierbinte. Mâncarea oferita aici era simpla, în general preparate din legume: mazăre, fasole, linte și năut. Fierturile se mentineau fierbinti în vase de ceramica fixate pe tejghele din piatra sau marmura, sub care era întretinut focul. Nu existau mese, comertul era stradal, mâncarea se servea din mers.

Plimbarea noastra în Pompeii a durat aproape patru ore, totul este interesant si ca sa vezi e nevoie de mult-mult timp. Daca esti însotit de un ghid bun, acesta îti va atrage atentia asupra punctelor importante si îti va da explicatiile necesare.
Multe din ruinele caselor scoase de sub "sigiliul" de cenusa si lava nu prezinta stabilitate si sunt închise pentru publicul larg. Multe din vestigii s-au deteriorat datorita ploilor si a umiditatii aerului, bani în reconditionari se învestesc putini si unica solutie de a proteja piesele de importanta istorica si culturala este stramutarea lor în sali de muzee. La aceste pierderi se adauga si furturile (hotii de obiecte de arta cunosc metode prin care dezlipesc picturi murale si mozaicuri!) asa încât nu se stie câta vreme muzeul în aer liber va mai exista! Spre exemplu, Casa Moralistului - unul din obiectivele frecvent vizitate de turisti, a fost de curând închisa, pentru ca s-a darâmat un perete. La sfârsitul fiecarui sezon se întâmpla câte ceva...
Noi am vizitat Casa di Stephanus, o casa a carui parter a fost conceput ca atelier de spalatat si fiert rufe. La parter exista si magazinul cu rafturi pentru depozitarea lucrurilor de la clienti. La etaj erau camerele pentru locuit si terasa pe care se presupune ca erau întinse rufele la uscat.
Romanii erau oameni curati, pedanti, purtau cu placere tunici albe. În Pompeii au existat mai multe spalatorii, parte din ele erau specializate pentru curatarea si vopsirea lânii, altele pentru tesaturile fine.

Casa Diadumeni, cunoscuta si sub denumirea de Casa Marcus Epidius Rufus si Marcus Epidius Sabinus, tata si fiu, ambii senatori. Vila fost construita în a doua jumatate a secolului 2 î. Ch. si arhitectura este neobisnuita pentru zona. Dincolo de vestibul se deschidea un atrium de tip Corint cu mărime impunătoare, cu acoperis sustinut pe șaisprezece coloane cu capiteluri dorice, dispuse în jurul impluvium-ului cu pozitie centrala. În jurul atrium-ului sunt aranjate diferitele camere într-o simetrie perfecta - model rar întâlnit la alte construcții.

O alta locuinta vizitata a fost Casa di casca longus, denumita asa dupa inscriptia gasita pe unul din cele trei picioare ale mesei, picioare având forma de lei. Nu se stie cine a locuit aici, dar casa reprezinta forma de locuinta luxoasa tipica în Pompeii.
Atrium-ul constituia principala încăpere. Acoperisul avea o deschidere rectangulara (compluvium) cu scop triplu: pentru iluminarea camerei, pentru colectarea apei de ploaie în bazinul construit dedesubt (impluvium) si pentru evacuarea fumului, deoarece atriumul era încăperea unde se facea focul în vatra.
Pereţii atriumului erau în general bogat decoraţi, cu marmură de diferite culori sau acoperiţi cu picturi. Podeaua era decorată cu mozaicuri, asemanator bazinului.
În jurul atriumului erau grupate principalele încăperi folosite de familie: sufrageria, eventual biroul si unul sau mai multe dormitoare.
În atrium era expus cufărul cu bani - pentru a indica bogăţia proprietarului si totodata, aici exista un micul templu închinat zeilor protectori ai casei (lararium). Templul avea statuete de bronz ale divinităţilor si picturi ale zeilor casei. Pe partea opusa intrarii în atrium, era usa ce ducea spre gradina.(va urma)

Celor ce au timp si interes sa înteleaga mai bine viata în Pompeii, recomad accesarea linkul pentru a viziona filmul documentar: "Pompeii - Life and Death in a Roman Town" interpretarile si descoperirile sunt fascinante!

Croaziera - Pompeii (2)

Pompeii ocupa o suprafață de aproximativ 60 de hectare. Situat la aproximativ zece kilometri la sud de Vezuviu pe un mic platou, localnicii au avut o priveliște splendidă spre Golful Napoli. La porțile zidurilor cetății, râul Sarno se varsa în Mediterana. În port veneau în mod regulat vapoare din Grecia, Spania, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, se comercializau cele mai fine si mai scumpe produse: papirus, condimente si fructe uscate, ceramica, cereale, precum și celebrul sos de pește garum. Pompeii a fost considerat un oraș bogat.

Forumul, ca simbol al autonomiei urbane, a avut 142 m lungime și 38 m lățime. Aici se aduna poporul sa discute propunerile magistratului. Potrivit documentelor istorice, erau expuse statui ale lui Augustus, Claudius, Agrippina, Nero si Caligula.
Piata centrala grupeaza cele mai importante edificii religioase și politice din oraș: Basilica, Templul lui Jupiter (Capitolium), Templul lui Apollo, Arcul de Triumf al lui Tiberius, Templul lui Vespassian, Comitium si Templul Eumachia închinat celei care îndeplinea funcțiile sacerdotale în Pompeii. Pe trei laturi piata a fost înconjurată de galerii mărginite de colonade cu arcade pe doua etaje.

Tot în aceasta piata erau halele de peste si carne (Macellum), magazinele cele mai importante, precum si una din cele mai mari băi publice, Terme del Foro (Pompeii a avut cinci bai termale).
Un complex termal cu căzi de baie, bazine, saune - apodyterium (sala cu rafturi, verstiarul), frigidarium (camera rece, cu trepte rotunde din marmură),  tepidarium (camerele încălzite) cu celebra sala a carei pereti sunt sustinuti de atlanți, caldarium (baia cu apă fierbinte) cu bazin din marmura si pardoseala încalzita si labrum. Sunt construcții impunătoare, cu dotari uimitoare si arhitectura impresionanta - la fel ca si Termele Stabiane, împodobite cu picturi murale decorative. Am constatat cu surprindere ca majoritatea frescelor au teme erotice - eu le-as spune pornografice. Foarte multe picturi prezinta cupluri în timpul actului sexual - copulație cât si sex oral, dar si grupuri. Se pare ca era modern... si atunci ma întreb pe ce norme se bazau etica, respectul familiei şi virtuţiile morale pe care le afisau romanii?! Unde a disparut cultul castitatii, al iubirii legitime?! Întregul oras este "înfrumusetat" cu astfel de tablouri. Nu poti sa treci fara sa le observi... Numeroase locuinte private au peretii dormitoarelor acoperite cu astfel de picturi. Pentru curiozitate - aici un videoclip.
Am aflat ca la Napoli exista chiar un muzeu national  "Gabinetto Segreto", cu exponate de acest gen - picturi murale, tablouri, bibelouri, candelabre, masute si statuete, toate adunate din Pompeii. (va urma)

Croaziera - Pompeii (1)

Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indoeuropeni a început în mileniul al II-lea î.Hr. Oscii s-au stabilit în regiunea Campania, pe deschiderea de vest a Mării Mediterane - astazi cunoscuta ca Golful Napoli. Orasul fondat de ei s-a numit Pompeii (*), legatura facându-se la cuvântul oscan "pompe", tradus "cinci" - care conduce la ipoteza ca orasul a facut parte dintr-o liga de protectie.
De-a lungul existentei, Pompeii a fost locuit și transformat pe rând de osci, samniți, greci, etrusci și romani. În anul 62 d.Hr, când orasul a fost puternic avariat de un cutremur, viata economica si sociala în aceasta zona atinsese forme superioare de organizare. Pâna în anul 79, în Pompeii au trăit 20.000 de oameni a caror ocupatii principale au fost negustoritul, meșteșugurile și cultivarea pământul. La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu a erupt devastând prosperele orașe romane Pompeii și Herculaneum. Sutelor de victime surprinse sub darâmaturi li s-au adaugat alte sute de persoane, asfixiate instantaneu de gazele toxice si cenusa.
Plinius cel tânăr, prieten cu Tacit si apropiat al împaratului Traian, avea 17 ani si locuia la vest de Golful Napoli atunci când a explodat Vezuviul. Cele doua scrisori pe care le-a adresat istoricului Tacit, descriu cu lux de amanunte catastrofa la care a fost martor. Potrivit acestor relatări, erupția a durat 18 ore, Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă si coasta Mediteranei a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub 20 de metri noroi și material vulcanic. Orașele nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei.

Pompeii a fost redescoperit în anul 1748, după ce zece ani mai devreme, la 16 kilometri spre nord pe coasta Marii Mediterane, a fost descoperit întâmplător orasul roman Herculaneum. Cercetările arheologice au scos la lumnia probe fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice, îmbogatind informatiile legate de viața citadină în Imperiul Roman.
Pompeii este unul din cele mai bine conservate orașe antice, în prezent reprezinta una dintre cele mai importante atracții turistice ale Italiei.

Era mijlocul lunii noiembre când am vizitat situl, a fost o zi calda si pe cerul perfect azzurro se vedea doar luna, chit ca era ora 11 a.m. ☺
Pâna la Porta Marina, considerata intrarea principala, aleea serpuieste printre chiparosi, pini si artari. Mi-a placut ideea administratiei parcului arheologic - pentru a identifica rapid cosurile de gunoi, acestea au foat plasate în lazi de lemn deasupra carora există panouri mari continând informatii despre Pompeii si neaparat un dicton latin: Carpe diem, Ignorantia legis non excusat, Facta non verba, Laborare omnia vincit, Naturalia non sunt turpia, Nosce te ipsum!, etc.

Orașul Pompeii a fost înconjurat complet de un zid cu 12 turnuri de aparare. Zidul a fost înaltat si întarit permanent, cu cât localnicii s-au simtit mai mult în pericol. Asa se face ca partea dintre Porta di Sarno si Porta di Nocera are trei rânduri de zid!
Zidurile poartă deasemenea amprenta progresului în arta fortificaţiilor. Analizând materialele de constructie folosite dar si principiile constructive, se pot stabili cu exactitate intervale de timp în care s-au executat lucrarile. Spre exemplu, pe timpul romanilor a fost introdus cimentul si sistemul cu stâlpi si grinzi a fost înlocuit prin bolți și ziduri de piatră și beton.

Platoul principal Foro Grande -reprezinta centrul si toate drumurile orasulul  sunt concepute sa duca aici. Existata cinci axe principale ce comunica între ele printr-un sistem de stradute perpendiculare. Strada de la nord spre sud numita Via di Stabia, este singura care taie neîntrerupta orasul, de la o poarta la cealalta. Intresant de observat este faptul ca nu exista drumuri înfundate!

Stazile concepute pentru atelajele tractate de animale sunt pavate cu dale mari si sunt construite mai adânc fata de drumurile pietonale. Pentru a usura trecerea pietonilor de pe o parte pe cealalta a strazii, au fost plasate transversal dale înalte, care pastreaza între ele aproximativ distanta dintre rotile unui car. Prin aceasta metoda, pietonii puteau trece chiar si atunci când ploile umpleau cu apa strazile principale.
O alta idee ingenioasa este metoda prin care este conceput "iluminatul stradal"! Între dalele strazilor sunt plasate bucati mici de marmura alba, care reflecta lumina lunii ca niste "ochi de pisica". Aceeasi metoda a fost folosita pentru a marca portile si pertii caselor de colt. Pentru ca marmura era foarte scumpa, acolo unde exista pe domeniile private - în peretii unor camere sau pe zidurile unor curti interioare, dovedeste ca familia respectiva a fost înstarita.

Pompeii a detinut deasemenea o retea completa de canalizare, apa fiind adusa în tevi de plumb, pe fiecare strada. Este adevarat ca plumbul nu rugineste si este maleabil, ceea ce pompeienii însa nu au stiut, este ca plumbul este foarte toxic pentru organism si acesta este unul din motivele pentru care locuitorii orasului mureau tineri. Metalele grele rămân în corp, se acumulează doză cu doză şi afectează în special creierul si rinichii.
Majoritatea locuitorilor din Pompeii au trăit în condiții modeste. Cele mai multe familii locuiau în apartamente cu una sau doua camere deasupra unui magazin. Din moment ce nici aragaz sau apă curentă nu exista, toata lumea servea masa într-o casă publică. La fiecare colț de stradă existau fântâni publice si apa potabila era marcata prin basoreliefuri reprezentând cap de femeie - ca simbol al bunatatii si fertilitatii. Celalalte fântâni erau reprezentate prin capete de animal. (va urma)

(*) Pompeii - scris cu doi i = denumirea latina a orasului antic;
     Pompei - scris cu un i = denumirea actualui oras italian