Lua în mâna caseta muzicala si o deschise. Lasa melodia sa o invadeze si isi anina privirea de fragila balerina care se ridicase din capacul casetei sa faca piruete. Interiorul era captusit cu o tesatura de matase imprimata cu fluturi exotici. Culorile nu mai erau vii, matase însa îsi pastrase înca luciul. Pe soclul casetei era gravat “cu sincera prietenie”. Cuvintele nu-i erau ei adresate - cumparase caseta cu ani în urma, dintr-un târg de antichitati.
De câte ori o cuprindea tristetea, îsi facuse obiceul sa deschida caseta si sa priveasca balerina care parea ca se învârte în ritmul melodiei. Un sentiment de liniste, pace si multumire o cuprindea treptat si o ajuta sa-si uite necazul.Ceea ce astazi tocmai i se întâmplase, o jignise profund. Încâlcite în gene, lacrimile i se adunasera grele ca doua margaritare. Le îndeparta cu un gest rapid si îsi concentra privirea din nou pe balerina. Mereu avem parte de surprize – unele placute, altele neplacute… de, asa e viata! Ne straduim sa pastram în suflet doar amintirile frumoase. Din experientele rele tragem doar învatarura si restul, cautam sa-l închidem undeva, ca într-o cutie ermetica, pe care o ascundem cumva, adânc, sa nu ne mai raneasca niciodata.
Astazi avea o zi trista. Chiar si vremea era mohorâta… În astfel de momente tânjea dupa sfatul bunicii, dusa mult prea devreme din lumea aceasta. Ar fi vrut sa mai fie copil, sa se lase dezmierdata si sa se ghemuiasca în bratele ei calde. Cât si-ar fi dorit ca bunica sa mai fie alaturi de ea…
Ca si când ruga i-ar fi fost auzita, de dincolo de nori a aparut o raza de soare ce a razbatut prin perdea si i s-a asezat pe crestet. Ca o mângâiere. Atunci si-a promis sa nu abandoneze niciodata speranta ca în curând, totul va fi bine!
