Omul frumos

pentru rubrica Happy Weekend (Blind Love - Elly)

"Acum cativa ani ma duceam în America si avionul s-a oprit pentru o escala în Timisoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbracate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit ca asa se strica imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu România.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora înainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de calator.
Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba româna. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute lânga mine, care mi-au spus cinstit: "Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!" Si astfel, eu le întrebam din chestionar si ele îmi raspundeau din inima:
- Când te-ai nascut, mama?...
- 1877.
- Câti copii ai?
- 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei.
A început sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, în schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maica, stai jos, ca a început furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
- Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insist!... Ajunge.
În siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reîncrestinat într-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos".