Sâmbata la Paris

Primul punct la ordinea de zi: piata. Belsug si culoare. Cele mai impresionante tarabe sunt cele de peste si fructe de mare si bineînteles cele de brânzeturi. Atâta diversitate de produse vezi în putine tari europene. Pentru masa de prânz Helmut - care s-a oferit sa gateasaca, a ales câteva bucati frumoase de filet de somon, spanac proaspat si orez Basmati; Simona ne-a promis pentru masa de seara un meniu usor, tipic frantuzesc: salade aux gésier de canard (pipote de rata cu salata verde si filet de piept de rata uscat si tratat cu ulei de nuci). Dupa ce am mai cumparat cirese, capsuni si doua baguette, ne-am aratat multumiti si ne-am întors spre casa. Dupa masa de prânz am pornit din nou, sa cucerim Parisul :) Nu se putea sa plecam din Paris, fara sa vedem Moulin Rouge, macar pe din-afara, ca..."are astia niste pretuuuuuri" cum ar fi zis Garcea!?! 90€ intrare fara consumatie, 102€ spectacol si o jumatate de sticla de sampanie iar daca doresti bilet cu meniu inclusiv, atunci pregatesti 150-180€, în functie de spectacolul de varieté. Din Place Blanche, am pornit pe Boulevard de Clichy în directia Place Pigalle apoi am parasit cartierul Montmartre si ne-am îndreptat spre unul din cele mai vestite bulevarde ale Parisului: Avenue des Champs-Élysées, între place de la Concorde si place Charles-de-Gaulle (cu Arcul de Triumf). Lumina, culoare, excentricitati, lux, aglomeratie, cafenele, magazine, bogati, saraci, politisti calare, ce sa mai spun?! Pulsul vietii la cote maxime. Aici nu exista cladire pe care sa nu o admiri, nu exista vitrina în care sa nu remarci ceva exact pe gustul tau, nu exista sa-ti fie sete si sa nu gasesti un loc la una din terasele zecilor de restaurante ce se întind de ambele parti ale bulevardului. Pentru ca tocmai se desfasura jocul de fotbal dintre Argentina si Germania, am gasit o masa în apropierea ecranului de televizor, am servit o cafeluta si un pahar de vin, ne-am bucurat de victoria obtinuta de nemti si paralel, ne-am amuzat privind o demonstratie de protest a biciclistilor care tocmai blocasera întreaga circulatie pe bulevard. Din dorinta de a atrage cât mai mult atentia asupra mesajului "Bike again machine"manifestantii de toate vârstele pedalau pe biciclete din cele mai bizare forme, înbracati fistichiu sau... în pielea goala :) strigând sau fluierând. Au facut tura completa a bulevardului si s-au întors pe sub Arcul de Triumf, si nu a existat turist care sa nu faca fotografii cu aceste momente. Înca o faza draguta: Helmut tocmai încerca sa ne imortalizeze în fata arcadelor, când o pereche de pensionari americani s-a oferit sa ne fotografieze împreuna, pe toti trei. Îti amorteste mâna pe declansatorul aparatului fotografic si-ti moare zâmbetul pâna când se produce click-ul, pentru ca este aproape imposibil sa surprinzi zona libera, îti trebuie rabdare, noroc si timp daca nu ai o femeie hotarâta si cu initiativa, ca sotia americanului. Aceasta s-a asezat de-a curmezisul trecerii pietonale si cu mâinile încrucisate la piept a stigat "No way, please!" si efectul a fost teribil! Noi am izbucnit în râs, deci am facut o mima potrivita, iar americanul a fost multumit cu cadrul în care ne-a fotografiat :))) Acasa, ne-am bucurat de linistea serii pe terasa, la un pahar de vin.