Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
dacă locuitorii din Tokyo se cheamă japoneji (conform unuia căruia îi zice Tatulici), ai Lisabonei ar trebui să se cheme portugheji; ori poate lisaboneji???
Alicee, asa era gluma, nu stiu nici eu de ce, dar cred ca micuta ar fi raspuns la fel si daca era întrebata "Cum se numesc locuitorii Bucurestiului" doar si bucurestenii sunt 2 milioane! :))
Ah Tatulici asta, intelectual de mucava, si om fara integritate, meschin si mizer. Cu mult ani in urma am lucrat pt el aproape doua luni...mi-am dat demisia cand am auzit ca vroia sa-mi gaseasca nod in papura ca sa-mi taie din salariu, asa cum facea cu toti ceilalti colegi, pe moticv ca el conduce o firma f. "occidentala" ca viziune de afaceri, si "daca gresesti-platesti!". Am intrat peste directorul general in birou, in mijlocul unei intalniti de afaceri, i-am pus demisia pe masa si am "enuntat" si motivul. Se inverzise la fata, partenerul de discutii se uita nedumerit in jur si nu-i venea sa creada...NU am asteptat urmarea, am iesit val-vartej, si plecata am fost. Asta ar fi unul din motivele care m-a determinat sa-mi fac viata in alta tara..trist dar adevarat! Cat despre gluma...buna-buna!
Max, în 2004 a avut premiera un film documentar 'Lisboetas'..."Lisboetas este un documentar politic cu privire la valul de imigraţie, care a schimbat în ultimii ani Portugalia. Lisboetas este portretul unei ţări şi al unui oraş, intrate intr-un proces de transformare ireversibilă." (IMDb) nu l-am vazut, dar cred ca e interesant...
Georgi, impresionant... sunt fara cuvinte! Multumesc ca ai avut puterea sa te exprimi aici... Cunosc cât este de greu sa iei astfel de decizii (am trecut si eu printr-o situatie similara, dar seful meu nu era Tatulici). Respect! Mult succes acolo unde esti! stiu ca vei dovedi (asa cum o fac si eu) ca românii sunt cinstiti, seriosi si foarte harnici.
Draga mea, acum am ales sa lucrez pt mine... dar crede-ma, asta nu a fost nici singura, si nici cea mai neplacuta experienta pe care am avut-o cu sefii...probabil ca am eu ceva care-i face pe ei sa ma injunghie pe la spate,poate ca sunt prea loiala si li se pare ca "e prea frumos sa fie adevarat"...nu stiu, ajunsesem sa fiu paranoica, incercand sa gasesc explicatii din ce in ce mai absurde. Cand am realizat pe ce cai o apuc (devenisem nevrotica, paranoica, stresata...turbata-asta e cuvantul, chiar daca e tare...dar asa sunt toti romanii care mai au ceva in cap si in suflet si totusi aleg sa traiasca in Romania ,iar cei care pleaca isi au si ei partea lor de renuntari...)am realizat ca trebuie sa schimb ceva in viata mea. Dar mi-a fost f greu sa INCERC sa mentin un echilibru, in mediul care este in Romania, mai ales ca nu aveam suport nici de la barbatul cu care eram intr-o relatie de 11 ani.Asta a fost ultima picatura:cand am avut o viziune asupra vietii mele, in utmatorii ani, conform cu directia in care mergeam:o epava nervoasa, fara apreciere de niciun fel, fara implinire, si prinsa intr-o relatie care era un "dead end"!Ca orice om normal, am ales o cotitura (m-a ajutat si conjuctura), si nu am ce regreta:dupa "colt" ma astepta iubirea vietii mele si o familie frumoasa, calda, iubitoare si linistita. Cat despre felul in care am demisionat, pai nu prea m-am putut stapanii:cred ca vorbeau si cei 23 de ani (temperament, inconstienta, lipsa de experienta si de diplomatie), dar am simtit nevoia sa ma razbun cumva (m-a ranit atitudinea "comapniei" pe mai multe nivele, am luat-o personal, desi oricat este de paradoxal-nu era personal, facea chestia asta cu toata lumea. Iti dai seama cata lipsa de respect, vrei sa-i faci rau unui om, sa-l prostesti sa-ti munceasca aproape pe gratis SI NICI MACAR NU E CEVA PERSONAL, e o tactica marsava, lipsa de respect grosiera pt cei care iti baga bani in buzunar spetindu-se la birou, stiind cand vin dar nu si cand ajung acasa,etc-nu am realizat asta decat muuult mai tarziu!), si am ales calea asta.
:))) funny dar de ce tocmai ai Lisabonei?
RăspundețiȘtergereCe profesor absurd :) :) :)
RăspundețiȘtergeredacă locuitorii din Tokyo se cheamă japoneji (conform unuia căruia îi zice Tatulici), ai Lisabonei ar trebui să se cheme portugheji; ori poate lisaboneji???
RăspundețiȘtergereAlicee,
RăspundețiȘtergereasa era gluma, nu stiu nici eu de ce, dar cred ca micuta ar fi raspuns la fel si daca era întrebata "Cum se numesc locuitorii Bucurestiului"
doar si bucurestenii sunt 2 milioane! :))
Theodora,
RăspundețiȘtergere:) majoritatea lor pun întrebari absurde ;))
Calin,
RăspundețiȘtergere... sau asa, daca zice Tatulici :))
:) e logic se numesc lisaboneze și lisabonezi
RăspundețiȘtergere:lol: !
ce rămân tot 5 când scoţi 5 din 5?
RăspundețiȘtergereTu1074,
RăspundețiȘtergereoooo! numai lisaboneze și lisabonezi?! monotonie totala! ;)
Anastasia,
RăspundețiȘtergere:) heeei... daca pustoaica are asa probleme cu geografia... cu ARTIMETICA sta precis si mai rau! :))
Uite că la asta chiar nu m-am gândit! Sunt în încurcătură... Dar cred că tot Călin are dreptate (chiar fără nea Tatulici ăla..) :))
RăspundețiȘtergereAh Tatulici asta, intelectual de mucava, si om fara integritate, meschin si mizer. Cu mult ani in urma am lucrat pt el aproape doua luni...mi-am dat demisia cand am auzit ca vroia sa-mi gaseasca nod in papura ca sa-mi taie din salariu, asa cum facea cu toti ceilalti colegi, pe moticv ca el conduce o firma f. "occidentala" ca viziune de afaceri, si "daca gresesti-platesti!". Am intrat peste directorul general in birou, in mijlocul unei intalniti de afaceri, i-am pus demisia pe masa si am "enuntat" si motivul. Se inverzise la fata, partenerul de discutii se uita nedumerit in jur si nu-i venea sa creada...NU am asteptat urmarea, am iesit val-vartej, si plecata am fost. Asta ar fi unul din motivele care m-a determinat sa-mi fac viata in alta tara..trist dar adevarat! Cat despre gluma...buna-buna!
RăspundețiȘtergereMax,
RăspundețiȘtergereîn 2004 a avut premiera un film documentar 'Lisboetas'..."Lisboetas este un documentar politic cu privire la valul de imigraţie, care a schimbat în ultimii ani Portugalia.
Lisboetas este portretul unei ţări şi al unui oraş, intrate intr-un proces de transformare ireversibilă." (IMDb) nu l-am vazut, dar cred ca e interesant...
Georgi,
RăspundețiȘtergereimpresionant... sunt fara cuvinte!
Multumesc ca ai avut puterea sa te exprimi aici... Cunosc cât este de greu sa iei astfel de decizii (am trecut si eu printr-o situatie similara, dar seful meu nu era Tatulici). Respect!
Mult succes acolo unde esti! stiu ca vei dovedi (asa cum o fac si eu) ca românii sunt cinstiti, seriosi si foarte harnici.
Draga mea, acum am ales sa lucrez pt mine... dar crede-ma, asta nu a fost nici singura, si nici cea mai neplacuta experienta pe care am avut-o cu sefii...probabil ca am eu ceva care-i face pe ei sa ma injunghie pe la spate,poate ca sunt prea loiala si li se pare ca "e prea frumos sa fie adevarat"...nu stiu, ajunsesem sa fiu paranoica, incercand sa gasesc explicatii din ce in ce mai absurde. Cand am realizat pe ce cai o apuc (devenisem nevrotica, paranoica, stresata...turbata-asta e cuvantul, chiar daca e tare...dar asa sunt toti romanii care mai au ceva in cap si in suflet si totusi aleg sa traiasca in Romania ,iar cei care pleaca isi au si ei partea lor de renuntari...)am realizat ca trebuie sa schimb ceva in viata mea. Dar mi-a fost f greu sa INCERC sa mentin un echilibru, in mediul care este in Romania, mai ales ca nu aveam suport nici de la barbatul cu care eram intr-o relatie de 11 ani.Asta a fost ultima picatura:cand am avut o viziune asupra vietii mele, in utmatorii ani, conform cu directia in care mergeam:o epava nervoasa, fara apreciere de niciun fel, fara implinire, si prinsa intr-o relatie care era un "dead end"!Ca orice om normal, am ales o cotitura (m-a ajutat si conjuctura), si nu am ce regreta:dupa "colt" ma astepta iubirea vietii mele si o familie frumoasa, calda, iubitoare si linistita. Cat despre felul in care am demisionat, pai nu prea m-am putut stapanii:cred ca vorbeau si cei 23 de ani (temperament, inconstienta, lipsa de experienta si de diplomatie), dar am simtit nevoia sa ma razbun cumva (m-a ranit atitudinea "comapniei" pe mai multe nivele, am luat-o personal, desi oricat este de paradoxal-nu era personal, facea chestia asta cu toata lumea. Iti dai seama cata lipsa de respect, vrei sa-i faci rau unui om, sa-l prostesti sa-ti munceasca aproape pe gratis SI NICI MACAR NU E CEVA PERSONAL, e o tactica marsava, lipsa de respect grosiera pt cei care iti baga bani in buzunar spetindu-se la birou, stiind cand vin dar nu si cand ajung acasa,etc-nu am realizat asta decat muuult mai tarziu!), si am ales calea asta.
RăspundețiȘtergereAcum, intreb si eu, oare cel care a facut acest desen, a facut-o intentionat, blonda, pe eleva respectiva?
RăspundețiȘtergere