Marea Neagra - Jurnal de vacanta (12)

(continuare la Jurnal de vacanta. Marea neagra -1)

Fiecare zi de plaja am alternat-o cu una de plimbari, astfel încât primul șpațir l-am facut în Constanta, al doilea din statiune-în-statiune si am încheiat cu o peregrinare în Delta Dunarii.
Astazi am sa povestesc despre plimbarea în cel mai vechi oras atestat de pe teritoriul Românie - Constanta, un superb oras ajuns însa într-o decadere totala! Ma refer bineînteles la zona veche si cladirile istorice...

Am parcat masina lânga parcul Libertatii si ne-am început plimbarea de lânga Statuia Victoriei (opera sculptorului Boris Caragea, 1968). Am traversat aleile si ne-am oprint în fata panoului din Parcul Arheologic, sa mângâiem câteva clipe caramizile zidului roman ridicat în secolul III d.Hr. Am urmat Bulevardul Tomis facând o scurta pauza pe terasa Budda-Bar, am trecut pe strada Mircea cel Batrân, am salutat Lupa Capitolina si în câtiva pasi am fost în fata Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie. Deodata pe strada am fost doar eu, el (Helmut) si Ovidiu ;) (statuia lui Ovidiu a fost realizata de sculptorul italian Ettore Ferrari, în 1887).
Bineînteles ca am vizitat muzeul si Edificiul Roman cu Mozaic (am rezervat o extra-postare aici: Poftiți la pâine antică romană!), precum si parcul cu monumente funerare grecești și romane (si acestei teme, i-am rezervat o extra-postare aici: Poveşti încrustate în pietre)
Trecând pe lânga Marea Moschee Mahomed al II-lea, ne-am continuat drumul pe strada Arhiepiscopiei. Am acordat ragaz sufletului, intrând în Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel, un lăcaș de cult ridicat dupa planurile si sub îndrumarea arhitectului Ion Mincu, între 1883-1885. Am ramas profund impresionati de frumusetea constructiei neobizantine, de picturi si fresce, de lucrarile de sculptura, de candelabre, policandre si sfesnice.
Ne-am continuat drumul pe stada strajuita de frasini cu trunchiuri varuite, pe lânga Hotelul Palace si am iesit pe faleza, direct la Farul Genovez.

"Asprul cânt al marii gemea de patemi"... si-n fata statuii marelui Eminescu, nimic nu mi s-a parut mai potrivit decât sa ascult la telefonul mobil "Mai am un singur dor" în interpretarea Angelei Moldovan. Am inspirat adânc aerul sarat si umed si am privi îndelung imensitatea albastra, cu admirație si cu emoție. Departe, la capatul promenadei se zarea Cazinoul.

Sotul meu nu a mai fost pe aici si, printre altele, i-am povestit ca iarna trecuta faleza a fost îmbracata în sloiuri de gheata si ca s-a intensificat degradarea trotuarului si mi-am dorit sa vad în ce stare mai este Cazinoul. Imediat mi-a spus ca el nu vrea la cazinou, în niciun caz. Eu am tinut-o pe a mea, ca mergem, el ca nu... Am fost mirata de vehementa cu care se opunea, dar n-am cedat. Când a simtit ca nu mai are încotro, a bombanit doar "Nu ne chiar dau banii afara din casa si nici macar tinuta corespunzatoare nu avem!". Atunci m-a bufnit râsul! El si-a închipuit ca-l duc sa joace ruleta si pocker, sa bea coniac fin si n-are papionul si pantofii de lac la el! :))) Dar unde l-am dus eu, am fi avut nevoie de haine de protectie si masti cu supapa de respiratie! Cladirea istorica, monument arhitectural cândva emblema a Constantei, a ajuns o epava! Privind din afara, cladirea în stil art nouveau înca mai impune. De cum pasesti treptele observi însa degradarea...Pereti scorojiti, placi de marmura volatilizate, oglinzi de cristal ciobite, îngalbenite sau sparte, ornamente de ceramica smulse din pereti, tapete împuțite, covoare ruinate de mizerie, splendori de candelabre cu brate lipsa... Am pasit înmarmurita din salon în salon, am urcat scarile în sala de bal si pur si simplu nu am înteles de ce aceasta bijuterie arhitectonica este lasata sa se prabuseasca! Superbele vitralii nu se vor mai putea reconditiona niciodata! Draperii cândva elegante, atârna decadent la ferestre. Porumbeii au pus stapânire pe cele mai frumoase saloane si patura groasa de excremente si cadavre de mici vietuitoare, dovedeste ca situatia dateaza de ani de zile! Nu doare pe nimeni sufletul?! Pe mine aceasta vizita m-a deprimat!

Am iesit din cazinou cu o puternica stare de tristete si am intrat imediat vizavi, la Acvariu, sa-mi domolesc emotiile. Expozitia prezinta specii de pesti în mod clasic, fara însa sa impresioneze prin nimic deosebit. Acvarii de diverse marimi, populate de pesti colorati sau cenusii, proveniti din Marea Neagra si Mediterana, pesti de apa dulce sau sarata, doar câteva coridoare. Cel mai mare bazin ce adaposteste sturioni si o pisica de mare si m-ar fi interesat, avea apa tulbure... Pentru ca eu fac comparatie cu alte expozitii similare din Germania (Sea Life München, Klima Haus Bremen) sau din Croatia (Aquarium Novi Vinodolski) asta nu înseamna ca Acvarium din Constanta nu merita vizitat! Chiar dimpotriva! Recomand vizitarea oricarei familii cu copii. Cei mici vor fi precis fascinati de culori, lumini si forme.
Dupa o zi plina, simteam încet-încet ca ne lasa genunchii, asa ce ne-am întors pe cel mai scurt drum la locul unde parcasem masina si pâna "acasa" (la hotel), ne-am oprit doar sa mâncam. Am ales din motive pur aleatorii restaurantul La Protap (la parterul Hotelului Balada, Constanta) si am avut noroc! Într-un ambient rustic, am avut parte de servire impecabila si mâncare gustoasa. O nemultumire totusi am: portiile pe care le fac sunt uriase! ;)