Poveşti încrustate în pietre

Ma aflam în parcul din faţa Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa. Aerul vibra, încarcat de parfumul teilor copti în caldura amiezii, clipa parea ca se oprise iar vazduhu-mi soptea mesaje ale strabunilor cetaţii Tomis... Am atins pietrele si am simţit emoţia, durerea, nostalgia, împacarea...

"Salutare, trecatorule! Si tie (salutare)! Te-ai oprit, spunându-ti în gând: oare cine si de unde este aceasta (care zace aici)? Asculta, strainule, patria si numele meu:
locul meu (de bastina) a fost mai înainte, Hellada. M-am nascut (adica) din mama atheniana si din tata originar din Hermione, iar numele îmi este Epiphina. Am vazut multe tinuturi si am plutit pe tot întinsul marii, caci îmi erau amatori si sotul si tatal, pe care, dupa moarte, l-am asezat, cu mâini curate, în mormânt. Cu adevarat fericita îmi era înainte viata!
M-am nascut între muze si m-am împartasit din bunurile întelepciunii. Ca femeie, am dat mult ajutor femeilor, sotiilor parasite, stapânita fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cei retinuti pe patul de suferinta. Caci mi-am dat bine seama ca nu pe masura pietatii lor, este soarta muritorilor.
Hermogenes, ancyrianul si tomitanul, din tribul Oiopes, plin de recunostinta fata de sotia sa a consacrat acest monument, ca amintire."
Altar funerar. Tomis, sec. II-II p. Chr.

"Amintire. Nimic nu depinde de oameni, toate se învârtesc sub puterea destinului. Caci si eu m-am straduit sa-mi cresc un copil si sa-l îndrumez spre realizarea sperantelor. Dar vointei mele, i-a luat-o înainte destinul, prin acest mormânt.
Dupa cum este hotarârea, dragii mei, mi-am platit soarta ce-mi era cuvenita, înainte de a ajunge la vârsta maturitatii si a intra în rândul barbatilor. Fiind eu copil de 6 ani, mic si tânar, ma numeam Lillas. Caruia i-am ridicat acest mormânt, asa cum trebuia, eu Bassianus, tatal sau, împreuna cu sotia mea, Ianuaria, cea prea mult înlacrimata, jelind împreuna nasterea fara suferinta a copilului. Salutare trecatorule si sanatate pentru ceilalti."

Epigrama funerara. Tomis, sec IV p. Chr.

"Perinthos, sotul meu, a ridicat altar si stela. Iar daca vrei sa stii drumetule, cine si a cui sunt, asculta: la 13 ani m-a iubit un tânar, demn de noi; apoi m-am casatorit cu el si am nascut trei copii: un fiu mai întâi, apoi doua fiice, leit chipului meu; în sfârsit, am nascut pentru a patra oara, desi nu mai trebuia sa nasc. Caci a murit mai întâi copilul si dupa putin timp si eu. Am parasit lumina soarelui în vârsta de 30 de ani. Eu, Cecilia Artemisa, zac aici. Si patrie si sot îmi este Perinthos. Fiul meu se numeste Priscuc, iar fiica Hieronis; cât priveste Theodora, era copil acasa, când am murit. Perinhos, sotul meu, traieste si ma plânge cu glas stins. La fel bunul meu tata plânge ca m-am retras aici. Am aici si pe mama, Flavia Theodora. Mai zace deasemenea aici, tatal sotului meu, Caecilius Priscus. Am ajuns în acest neam, dar iata, am murit... Salutare tie, oricine ai fi, acel ce treci pe lânga mormintele noastre!"

Epigrama funerara. Tomis, sec. II-III p. Chr.

"A construit acest monumant funerar, lucrat cu multa arta, pentru decedata sa consoarta - Kyrille, Andrys, în amintirea stralucitei întelepciuni, pe care ea a avut-o în casnicie si viata. Opera pioasa este în floare, pentru muritorii de dupa aceea. (De asemenea) a înteles ca timpul distruge totul, pastreaza însa aceasta: gloria celor vii si virtutea celor morti."

Epigrama funerara. Tomis, sec. III-IV p. Chr.

"Hermogenes îmi era numele, dar îmi ziceau si Cyzicianul; am fost cu demnitate, archonte în patria mea si am împartit functiunea de agoranom. Am socotit prietenia fata de toti ca un titlu de glorie. In vârsta de 50 de ni, ajungând la capatul vietii, am murit, asa cum trebuie sa soseasca tuturor sorocul. Salutare trecatorule!"

Epigrama funerara. Tomis, sec. III p. Chr.