marți, 14 martie 2023

O poveste şi o teză

Potecuta, ne-a provocat ieri la a scrie o poveste despte o întâmplare din scoala, despre o teza... 
Povestea mea este din vremea când eram in clasa a VIII-a, ultimul trimestru de scoala generala. 
 Am fost o clasa unita, am fost colegi opt ani de zile! În scurt timp urma ca fiecare sa decida drumul pe care-l va urma: liceu, scoala profesionala sau de meseri. 

Ne pregateam intens pentru examenul de admitere si diriginta noastra era totodata si profesoara de matematica. Doamna Forir (sarut-mâna si multumesc pentru tot!) era trecuta de prima tinerete, copii dânsei nu mai locuiau în “cuibul parintesc” si dânsa îsi dedica timpul liber elevilor. Facea cu noi toti mediitatii gratuit, la ea acasa. Ne împartise pe grupe de talentati, avansati, mai putin avansati - ma rog, în functie de interesul pe care-l manifesta fiecare in legatura cu examenul ce urma. Eu eram întâmplator în grupa de “talentati” – nu am fost o tocilara, dar am fost harnica si constiincioasa. Motiv pentru care probabil, „Tovarasa“ (ca asa ne adresam noi pe atunci doamnelor profesoare) m-a ales alaturi de alte doua colege sa-i fim “asistente” ☺ Ajutam colegii în orele de meditatie particulara, mai sus mentionate. 
Cândva, am avut ultima teza din scoala generala, la Mate.… Nu stiu din ce motiv (un test psihologic poate - apropo povestea Potecutei, sau pur si simplu lipsa de timp?!), doamna Forir ne-a chemat pe noi trei asistentele si ne-a rugat ca în numele ei, sa corectam tezele si sa le notam! Lucrarile noastre le-a corectat si notat dânsa pe loc, apoi a împartit restul de lucrari în mod egal, ne-a explicat modul de notare si ne-a asigurat ca suntem potrivite pentru aceasta actiune - actiune care totusi, ne roaga sa ramâna secreta. 
Ajunsa acasa, am început sa corectez tezele, emotionata si coplesita de responsabilitate… Erau multe greseli, rezultatele nu erau stralucite, nu îmi placea sa dau note proaste si atunci ce m-am gândit?! 
Acum… va spun, ca au trecut mai mult de 30 de ani si conform dreptului civil, pot conta pe prescriptia extinctiva 😜 Am adunat toate pixurile si cernelurile din casa si am modificat pe ici pe colo lucrarile colegilor, astfel încat sa pot acorda macar un punct mai mult la nota. O singura lucrare nu am putut sa o îmbunatatesc, pentru ca era o catastrofa totala! În plus, acel coleg era “cu un picior” în corigenta, asa ca… Am luat hârtie noua si am rescris lucrarea, încercând sa imit scrisul colegului cât am putu mai bine. Am contrafacut lucrarea, asa ca sa o pot nota cu un 7, nota care l-ar fi salvat de corigenta. 
A doua zi am dat lucrarile doamnei profesoare, ea le-a împartit si a trecut notele în catalog. Toata lumea parea multumita…. În afara de colegul cu 7! S-a ridicat din banca si a zis profesoarei “Asta nu e lucrarea mea!” Heee?! S-a facut liniste în clasa, doamna l-a privit de la catedra peste ochelari, eu m-am facut mica în banca si mi-am simtit inima cât un purice! Doamna îl întreaba nedumerita “Nu esti multumit cu nota sau ce vrei sa zici?” El repeat “Asta nu este lucrarea mea!” Doamna zice “Cum adica? Nu e numele tau în coltul drept, sus?!” Pe fata colegului se citeste efortul intelectual (lol), se sforțează si cedeaza… într-adevar este numele lui… Accepta si se aseaza din nou în banca pastrând aerul tîmp în privire… Clasa îsi reia murmurul, doamna îsi continua notarile în catalog… eu reîncep sa respir!
Totul e bine când se termina cu bine! Nu am uitat niciodata întâmplarea si pâna acum nici nu am povestit-o niciodata! Gata... am scapat de povara - am spus-o! 

17 comentarii:

  1. Carmen, îţi mulţumesc de multe, multe ori. Pentru că ai povestit, pentru că e prima dată când ai spus-o, pentru cum ai povestit şi pentru gestul tău, da. Chiar dacă ar fi fost poate taxabil atunci, ai făcut asta numai cu cele mai bune intenţii. Mi-a stat inima când s-a ridicat colegul tău din bancă şi brusc l-am văzut pe colegul meu de liceu, din prima bancă, care ar fi procedat fix, dar fix la fel. Era săracul total pe lângă aproape orice materie, dar de o naivitate şi sinceritate debordante. El nu din răutate făcea, pur şi simplu nu înţelegea.
    Îţi mulţumesc încă o dată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha, cred ca fiecare clasa a avut macar asa un coleg! 🤗
      Cand am citit povestea ta, mi am amintit imediat acest pasaj din scoala generala asa ca, ma bucur daca ti-a placut povestea, eu practic doar "m-am spovedit" 😁 Multumesc 😘

      Ștergere
  2. Asta da poveste! Incredibil cum anumiti oameni chiar nu inteleg nimic. Si ideea unui astfel de ajutor este in premiera pentru mine. Oare cum o fi evoluat colegul tau? Pot sa-mi imaginez emotiile prin care ai trecut!
    Multumesc pentru acest crampei de amintire, draga Carmen!
    Pupici si seara frumoasa! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha, da... au fost timpuri! 😁
      Am cativa colegi din generala, cu care schimb Emojis pe FB 😉 prea multe nu stiu, dar ma scuz ca este o jumatate de secol de cand am terminat clasa I-a
      Cu doua colege de atunci tin legatura foarte aproape, ne vizitam in fiecare an si povestim deseori la Telefon.
      Apoi am cateva colege din liceu cu care am contact Telefonic regulat, am colege de la volei cu care tin legatura (ne si vizitamdin cand in cand) si mi-s la fel se dragi ca atunci.
      Din timpul facultatii...am cele mai putine contacte. Dupa ce am avut intalnirea de 10 ani nu am mai intalnit pe niciunul. Tot pe FB am contact doar cu patru din colegii de facultate, daca ne am intalnim spontan, nu stiu daca ne am recunoastem... Vreme trece, vreme vine / Toate-s vechi şi nouă toate....

      O seara placuta, Suzana draga. Te pup 😘

      Ștergere
  3. Oooo! Ce spovedanie faina! Pacatoaso! 😂 ❤ Nu mi-ar fi trecut prin minte sa fac asa! 😊 De fapt, m-as fi fofilat de la o asa insarcinare - din motivele pentru care tu ai "aranjat" lucrarile. 😊
    Tare de tot momentul de sinceritate al colegului! 😂 😂 😂 Oare, diriginta chiar n-a stiut?! Nu neaparat ca ai rescris lucrarea ci doar ca... ai notat cu indulgenta.
    Si eu imi pot imagina emotiile tale! Esti tare! 😊 ❤
    Un minunat crampei de aminitiri.
    Te imbratisez cu drag! 💕
    Pupici si imbratisari de la trio pentru trio! ❤ ❤ ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O Doamne... Nici nu implinisem inca 14 ani 😁 ce stiam noi atunci?! Reactionam spontan, fara sa gandim prea profund 😂
      Diriginta cred ca s-a minunat ca acest elev scrisese o teza de nota 7, dar precis a banuit ca acesta a copiat ... Nu cred ca s-a gandit ca cineva ar face ce am facut eu 🫣 of Doamne!
      Te pup Diana draga. O seara buna 😘
      Ganduri bune si imbratisari de la Trio pentru Trio 😘❤️🐾

      Ștergere
  4. Ce poze frumoase!!!!! Am tot incercat sa te descopar, dupa care mi-a trecut privirea pe text... 🧡 - mi-am amintit cand eram si eu in clasa I si fusesem delegata sa scriu pe tabla cine nu pastreaza linistea (pentru ca aveam clasa fix langa boroul directorului si nah) si sa verific daca totul era ok la capitolul unghii taiate (si curate), batista si banderola... Plus ca imparteam in fiecare zi de vineri, pastiluta de iod (cu tot tacamul - sa mergem sa ne spalam pe maini, in sir indian apoi sa le dau cate o pastiluta la fiecare coleg).
    Si eu incercam mereu sa salvez situatia (cand ceva nu era in regula) doar ca o data nu am reusit sa sterg tabla la timp - ca notam cine vorbeste si apoi stergeam.. ca sa ii fac sa taca... si tot eu m-am simtit prost :(. Iar alta data mi s-a rupt banderola unei colege in mana (cred ca era crapata si ma rugase in pauza sa i-o tin) si apoi, m-a cam santajat (ca vrea aia, ca ailalta.. desi i-am oferit banii pe banderola ca sa isi poata cumpara alta de la libraria de vis a vis) - nasol moment.

    Si eu mi-am tot ajutat colegii pe la lucrari - ce de emotii :)).

    pup cu drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce vremuri... au trecut! Astazi elevii au o libertate totala, profesorii sunt terorizati de copiii obraznici si parintii lor tupeisti! Educatia este la noroc! Daca nimeresti intr-o clasa cu copii buni, ai sanse, daca ai cativa colegi necioplizi, sansa sa traga si copiii buni in jos este foarte mare!
      Hahaha, cu codeluta, numar matricol, batistuta... da, imi amintesc de clasele I-IV...
      Numai bine, Rux draga! pup ♥

      Ștergere
  5. Îmi plac foarte mult pozele, sunt amintiri neprețuite! Și întâmplarea...Eu nu aș fi avut curaj să modific lucrarea ! Mi-am ajutat și eu colegii la lucrările de control! Am fost prinsă și am fost notată cu 5, iar cel pe care il ajutasem a luat 10...
    O zi frumoasă să ai!😘🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. of of... la noi pentru soptit se dadea 2! ☺
      Trec anii, se schiba merodele, generatiile evolueaza (sau nu ☺) si asa marcam progresul.
      In Germania sistemul de notare este de la 1 la 5, cea mai buna nota ete 1 ☺ Ce greu mi-a fost sa inteleg cumfunctioneaza, in anul 2000 cand ne-am mutat aici si fetitele mele erau in scoala generala ☺
      O zi minunata si tie, Mihaela draga! ♥

      Ștergere
  6. Asta da amintire. Citind, am trecut si eu prin emotiile tale. Pfff!

    RăspundețiȘtergere
  7. Îmi place povestea.
    Felicițări!
    P.s.
    Mă simt încurajat să public cîndva ceva amintiri despre dascăli. Inclusiv despre unii care i-am avut la Cluj și cred ca ți-au predat și ție la Sibiu. Amintiri plăcute am despre profesorul Ștețiu și socrul dumnealui, profesorul Lăzărescu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mutumesc :-) ma bucur daca am reusit sa stârnesc amintiri din timpul scolii /facultatii si altora si într-adevar sunt curioasa in primul rând sa stiu cine esti si in al doilea rând sa citesc amintirile tale din acele vremuri ☺

      Ștergere
  8. Wow, ce poveste. Ca profesor nu aș fi dat niciodată lucrările unor elevi de generala la corectat, mai ales fără să le verific. Dar sigur nu le-aș fi dat acasă. Cel mult îi pun în fata mea să se corecteze unul pe altul.
    Ca elev, pe vremea aia îmi ajutam colegii cu anumite condiții : lăsam lucrarea/foaia deja scrisa la vedere să poată copia, întorceam pagina cand mi se cerea, în schimb nu trebuiau să ma streseze cu foaia pe care scriam sau să mă întrerupă cu întrebări cum se face ceva sau ce a scris nu stiu unde. Si nu scriam niciodată bilețele pe care să le trimit.
    Mi-ar redeschis cutia amintirilor. Merci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vai vai, uite asa ne reamintim cum a fost pe bancile scolii! ☺ poate scrii si tu o poveste - amintire despre o teza :-)
      Numai bine Niko!

      Ștergere
  9. Câte amintiri frumoase ai de atunci 👍 eu am avut schimbări, am avut periodic alți diriginți, alte colective în clase...
    Pupici cu drag ❤️

    RăspundețiȘtergere