Luna aceasa,
ciclul pieselor de opera si balet transmise
live de Royal Opera House, este continuat cu baletul "
Frumoasa din pădurea adormită", semnat de
Piotr Ilici Ceaikovski în anul 1888, conceput în trei acte si sase tablouri, pe baza basmului scris în anul 1643 de
Charles Perrault. "Subiectul este atât de poetic, atât de apt pentru muzică, încât m-a pasionat şi am compus baletul cu acea căldură şi plăcere care condiţionează întotdeauna calităţile unei creaţii." a mentionat
P.I. Ceaikovski.
Coreografia originala este conceputa de
Marius Petipa si premiera mondiala a avut loc pe scena Teatrului Mariinski (Sankt Petersburg), la data de 3 ianuarie 1890. Chiar daca nu de la începu a avut succest - rusii fiind pe atunci obisnuiti cu formule standard si muzica necomplicata, baletul "Frumoasa din pădurea adormită" este astazi unul din cel mai populare balete clasice. Ceaikovski si-a apreciat lucrarea ca fiind compozitia lui cea mai valoroasa.
Acest balet este practic o poveste pentru adulti, putin diferita fata de versiunea basmului scris de
Fratii Grimm. Cu siguranta nu exista om pe Pamânt care sa nu o cunoasca, însa aici pe scena,
povestea este redata doar prin dans, gesturi, mimica si decoruri.
Chiar din Prolog, spectatorul este introdus în vârtejul pregatirilor coordonate de Catalabutte - maestrul de ceremonii al curtii Regelui Florestan, cu ocazia botezului întâiului nascut, printesa Aurora.
Aparitia ursitoarelor la petrecere, impune respect si liniste. Nou-nascuta primeste cadouri de la zâne - frumusete, întelepciune, gratie, elocventa si vigoare si fiecare dans este totodata un cadou pentru spectatori! Linistea momentului este risipita prin aparitia zânei Carabosse care spre a se razbuna pentru faptul ca numele ei a fost omis pe lista invitatilor la botez, urseste printesei Aurora sa moara la vârsta de 16 ani, în urma unei întepaturi cu un fus pentru tors sau o andrea. Zâna-buna Liliac încearca sa schimbe sensul blestemului, adaugând conditia ca vraja sa se spulbere daca peste un somn de 100 de ani, printesa va fi sarutata de un print îndragostit.
În acest act, mi-a placut în mod deosebit dansul balerinei Kristen McNally - în rolul vrajitoarei Carabosse - un solo de mare clasa, executat cu mare abilitate artistica, combinând gratia miscarilor cu mimica fetei sub un machiaj exceptional. Pline de gratie, individualitate și finețe sunt deasemenea dansurile interpretate de Laura McCulloch, în rolul zânei Liliac.
Alternarea dansurilor ce exprima dramatism cu cele care transmit tandrete si gingasie, fac din acest spectacol unul din cele mai frumoase balete din toate timpurile.
"Vremea trece" si Actul întâi, prezinta ziua în care printesa Aurora împlineste vârsta de 16 ani.
La petrecere, Aurora danseaza cu printii veniti sa îi ceara mâna. "Adage à la rose" este pasajul în care solista danseaza cu cei patru parteneri - printii de la Rasarit, Apus, Nord si Sud, pasaj identificat ca cel mai greu de interpretat, unul din cele mai elegante si mai gratioase solouri. Rolul Aurorei este prin coregrafie unul din cele mai complexe roluri feminine, pentru ca "cere o abilitate atletica extraordinara dar si o
tehnica de mare acuratete". Balerina Sara Lamb, cea care interpreteaza rolul printesei Aurora este delicatetea întruchipata, corpul ei are o mlădiere, suplețe si o zveltețe de exceptie. Rolul pare ca i-a fost harazit!
Vrajitoarea Carabosse reusind sa se strecoare la petrecere, profita de un moment de neatentie al garzilor de paza si oferă printesei în dar un fus. De la nasterea Aurorei, în regat au fost interzise toate fusele, andrelele si betisoarele ascutite, de aceea printesa cerceteaza plina de curiozitate darul deosebit si nemaivazut. Asa cum i-a fost sortit, printesa se înteapa la deget si cade în somnul letargic. Zâna Liliac farmeca întregul palat sa cada în somn adânc.
Actul doi, începe cu o scena de vânatoare care se petrece la distanta de 100 de ani de la nefasta întâmplare produsa la aniversarea Aurorei. Eroul principal al scenei, prințul Florimund - interpretat de balerinul Steven McRae, se afla în apropierea palatului vrajit, însoțit de alaiul împaratesc. Fire romantica, el se retrage de lânga grupul galagios si viseaza la ziua în care îsi va întâlni iubirea vietii. Zâna Liliac plazmuieste prințului viziunea Aurorei si ajutata de nereide – frumoasele zâne ale naturii, provoaca printului un coup de foudre. Fermecat de frumusetea Aurorei, printul capata forte care înving sleahta vrajitoarei Carabosse. Calauzit de zâna, printul descopera iatacul în care printesa Aurora doarme adânc. Printul priveste chipul suav al Aurorei si îndragostit, o saruta. Blestemul se destrama, întregul palat prinde viata si pe chipul Aurorei înfloreste din nou zâmbetul.
Actul trei, prezinta ca si în preludiu, curtea regelui Florestan pregatindu-se de sarbatoare - de data aceasta însa pentru nunta printesei Aurora cu printul Florimund. Acesta este punctul culminat al spectacolului. Balerinii principali, solistii si ansamblul de balet vibreaza la unison, transmitând publicului emotii puternice. În actul final apar numeroase personaje de basm.
Printesa Florina si Pasarea Albastra prezinta unul din cele mai dificile solouri. Pentru a simboliza zborul si zbaterile aripilor, balerinii executa salturi extraordinare, însotite de unduiri perfecte si pline de gratie ale bratelor. Balerinii Yuhui Choe si Valentino Zucchetti au prezentat un dans diafan, vaporos si exceptional!
Impresionante deasemenea sunt solourile
Lupului si Scufitei-Rosii, al Motanului Încaltat, al
Pisicii albe, al
Cenusaresei si al printul Fortuné, dar tulburator de frumos este "pas-de-deux" executat de balerinii din rolul mirilor, care încheie aceasta poveste romantica. Dirijorul orchestrei Royal Opera House a fost în acesta seara Valery Ovsyanikov.
(surse video si fotos: www.roh.org.uk)
PS: O lista a Royal Opera House cu solistii balerini -
aici. Numele
Alinei Cojocaru este mentionat cu mare cinste.
PS2: Ieri a avut loc acest spectacol, motiv pentru care încep abia acum, vizitarea blogurilor participante la
Miercurea fara Cuvinte - 12/2014. Sper sa-mi fie iertata întârzierea ;)
