(continuare de la: Flux si reflux la Marea Mânecii, M.Saint-Michel 1, M. Saint-Michel 2, Cea mai buna omleta din lume)
Pe la ora 17 lumea a început sa se adune pe culoarul zidului de aparare al cetatii Mont Saint-Michel asteptând mareea si tot mai greu a fost sa ne gasim un loc în primul rând. De la înaltimea meterezelor (~80 metri peste nivelul marii) nu vedeam înca nimic în afara de imensitatea de nisip - nici urma de mare. Si deodata, la linia de orizont a început sa se vada tot mai adânc albastrul. Apoi un râu gri a început sa curga spre cetate. Râul a devenit fluviu si în câteva minute locurile pe unde la ora 14 ne-am plimbat cu picioarele goale în nisip si namol, puteau fi navigate de ambarcatiuni mici. Marea se apropia din toate partile si petecul de nisip a devenit tot mai mic, pâna când a disparut de tot sub apa. Privind de sus din turn, parea ca o mâna invizibila întinde o fata de masa albastra cu tiv din dantela alba.
În evul mediu multi pelerini si-au gasit sfârsitul înghititi de nisipurile miscatoare din jurul insulei Mont Saint-Michel. Deasemenea toti cei care s-au aventurat sa plece pe mare pe timp de furtuna au disparut, devorati de valurile furioase.
Primavara în Golful Mont-Saint-Michel, media înaltimii mareelor este de aproximativ 14 metri și atunci când începe refluxul, apa se ridică pe o lățime de 25 km cu o viteză de mai mult de 1 metru pe secundă! Datorita acestei viteze, se formeaza un val-bordura de aproximativ jumatate de metru înaltime - fenomen denumit pe frenceza "Le Mascaret". Este sezonul cel mai îndragit de caiaciști.
Toamna, valul este mic si marea îninteaza însotita de cârduri de pescarusi si egrete cenusii ce pândesc pestii mici, scoicile si crabii carati de masa de apa. Marea se apropie din toate partile. Peste pelicula de apa ce înghite nisipul, se formeaza o spuma de sare care pluteste precum laptele într-o ceasca de cappuccino.
Timp de o ora am privit fascinantul spectacol. Cota maxima a refluxului în ziua de 4 septembrie a fost de 11,1 metri si a fost atinsa la ora 19:30.
Mike Oldfield - multi-instrumentist, compozitor si textier, inspirat de mareea Mont Saint Michel - fenomen unic în Europa, a compus o piesa pentru albumul Voyager (1996) intitulata chiar Mont St.Michel. Din piesa care dureaza 12, 8 minute si amesteca elemente rock cu muzica celta si clasica, am ales un fragment pentru a însoti slideshow-ul meu. O tânguire de flaut, fluier, harpa, scripcă, mandolină, moog-synthesizer si chitara electrică ce însoteste si completeaza perfect refluxul pe acest tarâm de basm...
Pingback participantilor la rubrica "Miercurea fara Cuvinte" (care în saptamâna 43/2013 a avut cel mai scazut nivel de participare din anul acesta! ): Fairytale, Ana, Cipbtro,Tu1074 , Leovi, Iulia Radu, Anca, Roxana, Irina, Blind Love, Just Words, calaraseanu, addicted, kristi, Andra, Poteci de dor, Cupcake, Cristi, Adriana, ileana, Pauza de ceai, ina, *ELENA*, OFZ, Vania, Romanii in Graz, Mihaela Dămăceanu, Slowaholic, Floarea, Liviu Bimbea, Anastasia, Iulisa, Geanina, Sorin, Rux copilarim, Leovi, Lumea lui Alexandru, pandhora, Jo, Cristian Bucur Photography, Minnie
Pe la ora 17 lumea a început sa se adune pe culoarul zidului de aparare al cetatii Mont Saint-Michel asteptând mareea si tot mai greu a fost sa ne gasim un loc în primul rând. De la înaltimea meterezelor (~80 metri peste nivelul marii) nu vedeam înca nimic în afara de imensitatea de nisip - nici urma de mare. Si deodata, la linia de orizont a început sa se vada tot mai adânc albastrul. Apoi un râu gri a început sa curga spre cetate. Râul a devenit fluviu si în câteva minute locurile pe unde la ora 14 ne-am plimbat cu picioarele goale în nisip si namol, puteau fi navigate de ambarcatiuni mici. Marea se apropia din toate partile si petecul de nisip a devenit tot mai mic, pâna când a disparut de tot sub apa. Privind de sus din turn, parea ca o mâna invizibila întinde o fata de masa albastra cu tiv din dantela alba.
În evul mediu multi pelerini si-au gasit sfârsitul înghititi de nisipurile miscatoare din jurul insulei Mont Saint-Michel. Deasemenea toti cei care s-au aventurat sa plece pe mare pe timp de furtuna au disparut, devorati de valurile furioase.
Primavara în Golful Mont-Saint-Michel, media înaltimii mareelor este de aproximativ 14 metri și atunci când începe refluxul, apa se ridică pe o lățime de 25 km cu o viteză de mai mult de 1 metru pe secundă! Datorita acestei viteze, se formeaza un val-bordura de aproximativ jumatate de metru înaltime - fenomen denumit pe frenceza "Le Mascaret". Este sezonul cel mai îndragit de caiaciști.
Toamna, valul este mic si marea îninteaza însotita de cârduri de pescarusi si egrete cenusii ce pândesc pestii mici, scoicile si crabii carati de masa de apa. Marea se apropie din toate partile. Peste pelicula de apa ce înghite nisipul, se formeaza o spuma de sare care pluteste precum laptele într-o ceasca de cappuccino.
Timp de o ora am privit fascinantul spectacol. Cota maxima a refluxului în ziua de 4 septembrie a fost de 11,1 metri si a fost atinsa la ora 19:30.
Mike Oldfield - multi-instrumentist, compozitor si textier, inspirat de mareea Mont Saint Michel - fenomen unic în Europa, a compus o piesa pentru albumul Voyager (1996) intitulata chiar Mont St.Michel. Din piesa care dureaza 12, 8 minute si amesteca elemente rock cu muzica celta si clasica, am ales un fragment pentru a însoti slideshow-ul meu. O tânguire de flaut, fluier, harpa, scripcă, mandolină, moog-synthesizer si chitara electrică ce însoteste si completeaza perfect refluxul pe acest tarâm de basm...
Pingback participantilor la rubrica "Miercurea fara Cuvinte" (care în saptamâna 43/2013 a avut cel mai scazut nivel de participare din anul acesta! ): Fairytale, Ana, Cipbtro,Tu1074 , Leovi, Iulia Radu, Anca, Roxana, Irina, Blind Love, Just Words, calaraseanu, addicted, kristi, Andra, Poteci de dor, Cupcake, Cristi, Adriana, ileana, Pauza de ceai, ina, *ELENA*, OFZ, Vania, Romanii in Graz, Mihaela Dămăceanu, Slowaholic, Floarea, Liviu Bimbea, Anastasia, Iulisa, Geanina, Sorin, Rux copilarim, Leovi, Lumea lui Alexandru, pandhora, Jo, Cristian Bucur Photography, Minnie
Cat de fain! Asa mi se pare ca-i sta cel mai bine muntelui, inconjurat de apa (cel putin partial, ca ramane digul). Cum ti-am mai spus, eu n-am prins refluxul in ziua in care am fost, dar l-am vazut la Atlantic acum vreo 2 ani. Imi amintesc ca in prima zi m-am si speriat cand am ajuns la plaja..unde e apa, m-am intrebat :)). Dupa mi-am adus aminte de maree. Atunci ne-am plimbat si pe... fundul oceanului..pana mai departe, dar nu prea departe ca mi-era frica. Oricum, e fascinant cum inainteaza apa spre uscat.
RăspundețiȘtergereDe aceea noi am ales sa ramanem 2 zile la M.Saint-Michel, sa putem savura pe indelete tot ce ii apartine. A fost superb!
ȘtergereDa, si eu am fost surprinsa prima data de extremul fenomen al mareelor in Egipt la M. Rosie (legat la Oc. Indian)... un spectacol pe care nu am sa il uit niciodata! Nu la fel de spectaculos, insa cu diferente enorme de inaltime a apei am trait fluxul-refluxul si pe Insula Madeira, in Oc. Atlantic.
Pana in '90 nu am fost niciodata la alta mare decat M. Neagra si aici mareele sunt ca si inexistente.
O zi minunata iti doresc.
Minunat şi înfiorător în acelaşi timp să vezi cum vine marea gata să te înghită. Abia aştept să vină ziua de mâine să ascult şi melodia, că acum e pericol de trezit buburuza.
RăspundețiȘtergereUn pupic Buburuzei :-D
ȘtergereSa aveti o zi minunata! ♡
ce imagini,ce culori interesante,de la gri-cenusiu la acel bleu rece,ce poveste!
RăspundețiȘtergerefantastic loc!
pup draga mea draga,m-a bucurat sa regasesc ziua de miercuri la fel de minunata :)
somn usor!
Cat de mult ma bucur ca esti din nou aici! Tare-tare mi-ai lipsit!
ȘtergereSper din suflet sa impaci mai departe privatul cu profesia si blogul si sa gasesti timp pentru toate.
Te imbratisez. Pupici :-*
Looks so empty inviting and relaxing :) Happy WW
RăspundețiȘtergere:) have a happy day, every day! ;-)
ȘtergereCum ne mai plimbi tu si pe noi, astia mai nenorocosi care n-am apucat sa vedem asemenea frumuseti. Un peisaj pe gustul meu.
RăspundețiȘtergeredaca suntem sanatosi, toti putem sa reusim, trebuie doar sa ne concentram întreaga dorinta în directia acelui vis...
ȘtergereUn fenomen extraordinar...
RăspundețiȘtergerePlaneta ne ofera multe minunatii si realizam cat suntem de mici si neputinciosi in fata naturii ...
Ai avut parte de un spectacol miraculos
Cand am auzit aproape 20 m inaltime nici nu imi puteam inchipui...
Acum ascult si melodia cu totul relaxanta.
Multe salutari de aici din Ro...
este intr-adevar un fenomen unic in Europa si este fantastic!
Ștergereimi place toata muzica lui Oldfield... este deasemenea un fenomen unic, dar în Lume! :)
imbratisari inapoi, din Bavaria
Ce fenomen impresionant. Dar nu am înţeles foarte bine. Începe întâi ca un râuleţ şi apoi vine apa pe toată lăţimea? Nu am văzut niciodată, de aceea întreb. Ştii, la şcoală nu te impresionează ele prea mult, dar pe viu este cu totul altceva.
RăspundețiȘtergereAdică, pe viu pentru tine!
Ștergereexact asa este, Mihaela draga! Învatatam multe si citim despre multe, dar atunci cand vezi locurile cu ochii tai... atunci constati cât de putin ai stiut sau cat de superficial ai inteles. Da, marea se revarsa, pur si simplu vine peste cetatea M.Saint-Michel... Parca linia orizontului se apropie ca vazuta cu lupa! Nu stiu cum sa explic... La început privesti în zare si nu vezi nici urma de mare, apoi observi ca cerul coboara tot mai albastru pe Pamânt si imediat observi râul. Apoi, marea inainteaza pe doua laturi la 90 grade, concomitent. Este fantastic! Si asta se întâmpla de doua ori pe zi! Când am fost noi acolo, pe 3 si 4 septembrie, refluxul a început la ora 17:30 si a atins cota maxima la ora 19:30. Noaptea, pe la 12 marea a inceput sa se retraga si la ora 2 nu au mai existat pe toata suprafata aia imensa, decat baltute...Pe la ora 5:30 dimineata, marea a apurut din nou si pana la ora 14 iar a disparut :))) Este ca o scamatorie :))) Fantastic! Exceptional spectacol! :)
ȘtergereTare frumoase fotografiile! Eu nu pot publica nimic, abia ma lasa sa scriu ceva in html!
RăspundețiȘtergereEste tare enervant! Asta e a doua oara ca am probleme cu blogspot-ul!
pup Carmen
draga mea Minnie, chiar m-am mirat ca nu publici azi nimic... mi-a fost teama ca iei din nou "vacanta" ...
ȘtergerePai cum asa?! tu si sotul tau, sunteti doi mari specialisti in computer si internet! Uf. Abia astept sa te citesc, sa-ti reiei ritmul de acum doua luni. Te pup si eu
extraordinar acest fenomen! si imaginile tare frumoase sunt! :)
RăspundețiȘtergereabia astept sa vad unde urmeaza sa mai mergem... :P
zi faina sa ai Carmen!
cand am timp... vreau sa va iau cu mine prin cetate. Si acolo este superb! :))
Ștergerete pup
Intotdeauna sunt fascinata de fotografiile tale dar mai ales de cat de adorabil arati in ele :)
RăspundețiȘtergereSper in curand, cand ajung in Romania, sa am mai mult access la internet si sa tinem legatura mai des.
Te pup, draga Carmen :)
hahaha, esti o draguta! imi spui asta ca sa-mi indulcesti "durerea" ca am depasit 50?! :)))
Ștergerete pup si eu draga mea. Sper sa reusesti o legatura de internet constanta. Si da, ma bucur si eu de prietenia noastra virtuala. Te pup si eu, draga mea.
Omul cat traieste invata si mai vede cate o miunune cum ne-ai aratat aici.Nu mai vazusem un asemenea fenomen .Multumesc.Tu esti o frumoasa in decorul mirific.Cu drag,
RăspundețiȘtergereasa este Flaorea draga - cat traim, invatam si vedem cate ceva. Sanatate sa fie pentru toata lumea!
Ștergeremultumesc draga mea, daca te simti bine si esti fericit, nu poti sa arati rau, indiferent daca esti sau nu frumos, nu-i asa :) te pup
Ce spectacol superb! Nimic mai potrivit decat muzica lui Mike Oldfield! Multumim pentru aceasta minunata plimbare! Pupici!
RăspundețiȘtergereun spectacol unic, superb si de neînchipuit!
ȘtergereDa! Oldfield... îl iubesc de cand cu melodiile pe care le-a cantat Maggie Reilly: Moonlight Shadow, Foreign Affair, To France, Tricks Of The Light, Talk About Your Life, Blue Night, Sheba, Arrival, Celt, Mistake, Five Miles Out.... nu-mi vine sa închei lista :)))
te pup si eu
Wow! Fenomenul e chiar fantastic. Nu stiam nimic despre refluxul de la Mont Saint Michel. Nuantele de albastru din fotografii sunt splendide. De vis, fara exagerare!
RăspundețiȘtergereAdica am aflat de abia cu prilejul postarii anterioare dar doar de cand ne povestesti atat de frumos si detaliat despre el.
Ștergere