Croaziera - A treia zi

Conform "Jurnalului de bord" urma sa ancoram în portul Barcelona în jurul orei 9 si un sfert de ora mai târziu era programata plecarea nostra în excursie. Pentru ca vremea promisa era cu cer senin si temperatura maxima 17°C, am scos umbrela din rucksac ;-)
Pentru micul dejun ne-am prezentat la restaurantul Fiorentino unde am comandat o omleta simpla si de la bufet am "cules" pe o farfurie tot ce mi-a facut cu ochiul: o felie de sunca, una de cascaval, o felie de pepene rosu, una de grapfruit, doua smochine si doua curmale ☺ Exact ca într-un concediu mediteranean! Helmut a fost mai practic, el si-a comandat o omleta cu de toate: oua, ardei, ceapa, masline, rosii, patrunjel, sare si piper!

La a doua cafea, am simtit ca vaporul sta, asa ca ne-am grabit în teatrul Emerald - unde era punctul de întâlnire pentru plecarea în excursie. În Barcelona, oras pe care asa cum am mai scris noi îl cunoastem foarte bine, am ales sa revedem capodoperele lui Gaudi într-o plimbare alaturi de un ghid local, licentiat în istoria artei. Turul cultural urma sa dureze patru ore si jumatate.
Am primit ca si în ziua precedenta un autocolant cu numarul autocarului si am pornit încolonati spre iesire - de data aceasta podetul a fost aplicat chiar la etajul 3. Buchete mari de trandafiri albi marcau în port drumul spre autocar.
Trupa Costa a pornit sa viziteze Barcelona cu sase autocare! Din pacate geamurile autocarului erau acoperite cu un filtru solar care a schimbat tonul culorilor fotografiilor mele!

În fata autoritatii portuare m-am mirat sa vad parcate masini ale politiei spaniole, italiene si franceze. Departându-ne de port, am observat în rada vasul Costa Luminosa - "fratele" mai vârstnic a vasului nostru.

Soseaua a traversat santierul naval spre intersectia Paseo de Colón cu La Rambla - cel mai renumit bulevard al Barcelonei. M-am bucurat sa-l vad pe Columbus aratând spre America si am zarit grifonii de pe acoperisul cladirii vamii - Aduana del Puerto. Un sentiment special crestea în mine... parca ma întorceam acasa, atât ma bucuram sa revad strazile Barcelonei.

Am lasat în spate World Trade Cente. Peste tot pe unde am trecut, la geamurile si balcoanele locuintelor atârnau atât steagul Cataloniei cât si "estelada", cu o stea albă - simboluri ale referendumului pentru autodeterminare. Emotionant!
Am Trecut pe lânga turnurile gemene Mapfre Tower si Hotel Arts, am traversat Plaça de Catalunya, am lasat în dreapta La Monumental si am ajuns în Parcul Güel, primul nostru punct de vizita.
Înca nu stralucea soarele pe cer, însa nu era nici macar zece dimineata...

(va urma)

Croaziera - Sfârsitul celei de-a doua zi

Înainte de a intra la masa de seara, am servit câte un drink la bar. Eu am baut un Campari Orange si Helmut un Cuba Libre. În loc de longdrink-ul cafeniu si clar, Helmut a primit un pahar cu un continut oranj...  Chelnerita i-a citit nedumerirea din priviri si a întrebat rapid daca este vreo problema... pentru ca ea a înteles Colibri (cocktail). Câteva seri mai târziu, un alt chelner a înteles din nou Colibri în loc de Cuba Libre, asa ca a treia oara Helmut a învatat sa comande: I'll have a Cuba Libre, not a Colibri, please! ☺ Tare ne-am amuzat!

Când am intrat în restaurant, am constatat ca vecinele noastre de masa înca nu erau venite. Joriz, chelnerul din raionul nostru, ne-a întâmpinat zâmbind si ne-a adus imediat lista de meniu. Am facut alegerea si ni s-a servit vinul. Apoi au sosit Margot si Laura si ne-am povestit ce a facut fiecare în Marsilia. Între timp, pe masa noastra s-au perindat farfuriile ☺
Meniul celui de al doilea dineu a fost la fel de rafinat ca în ziua precedenta! Si eu si sotul meu, am optat la aperitiv pentru "salata Nizza" (carpaccio de ton afumat, ou fiert, fasole-verde si pesto). La felul urmator, eu am ales "supa-crema de tomate cu crutoane" si Helmut "spagetti cu veneridae si broccoli". Fara sa ne influentam unul pe celalalt, am facut aceeleasi alegeri pentru urmatoarele trei feluri☺ Au urmat deci "filé de pastrav alb si crevetă roiala cu sos de migdale", "mini-platoul cu brânzeturi, mustar, stafide, nuci si alune" si la desert, câte o felie de "tort de ciocolata cu bezea si sos de căpşuni".

Fix la ora 20 - pe când noi ne savuram desertul, am simtit ca vaporul s-a pus în miscare. Aruncând o privire pe geam am observat ca ploua din nou. Paraseam Marsilia luând curs spre Golful Lion în directia Barcelona.
Dupa servirea mesei Helmut a dorit sa bea un Whisky si sa fumeze un trabuc, în Cigar Lounge, unde l-am însotit. Apoi am vazut sfârsitul unui varieté.


Ulterior ne-am dus în RockClub, unde ne-a prins ora 1 noaptea! Conform radarului, eram deja în Spania, navigam în zona Cap de Creus - locul de nastere al lui Salvador Dali. De pe terasa nu am putut zari nimic, în afara de luna înca plina.
În drum spre cabina am trecut pe lânga Casino... era lume ca ziua! Nu am jucat niciodata si de aceea probabil nici nu voi putea întelege vreodata cum pot deveni unii oameni dependenti de jocurile de noroc...

În fata cabinei, în cutia-postala am gasit exemplarul "Jurnalului de zi" pentru portul Barcelona. Eram atât de obosita încât nu m-a interesat decât la ce ora este programat startul în excursia. Întâlnirea era marcata pentru ora 9:15 - ceea ce înseamna ca ne ramân de dormit sapte ore! ☺ (va urma)

Croaziera - Sfârşitul primei zile

Am iesit din restaurant împreuna cu proaspetele noastre cunostinte, Margot si Laura. Ne-am oprit pentru un cocktail în cel mai frumos bar al vasului (Barul Eliodoro). Pe scena, un grup pop-rock interpreta slagere internationale. Câteva perechi dansau pe ringul feeric luminat. Atmosfera era deosebit de placuta.
Subiectele de discutie s-au legat imediat, am constat ca simpatia este reciproca si povestind una-alta, am descoperit ca Margot locuieste în acelasi cartier cu noi! Pentru saptamâna viitoare am stabilit o întâlnire, sa facem schimb de fotografii ☺
La ora 21 am ocupat un loc în sala teatrului si am urmarit un show cu muzica, dans, efecte speciale si jocuri de lumini. Târziu dupa miezul noptii, ne-am îndreptat spre cabina.
Entuziasmul primei zile si leganatul lin au ajutat sa adormim instantaneu. Ne-a trezit apelul telefonic - era ora 7 si vaporul ancora în portul Marseille. (va urma)

Croaziera - Se ridica ancora

Barul Eliodoro - centrul puntii "Centenary" (etajul trei) era practic locul de întâlnire principal al tuturor turistilor. În stânga scarilor ce duceau spre centrul comercial, era receptia, deschisa 24 din 24 ore. La orele de vârf - ca acum în prima zi de îmbarcare, la pupitru îsi ofereau serviciile sapte-opt functionari. În zilele urmatoare aveam sa învatam ca pe reverul uniformei, lânga ecusonul ce afisa numele si cetatenia, erau atasate insigne mici cu steagul tarilor a caror limbi oficiale, posesorul insignei le vorbea curent. O modalitate deosebit de simpla de a recunoaste dintr-o privire pe ce limba sa te exprimi. Tot ce ne înconjura era senzational însa organizarea si atitudinea personalului de la bord m-au impresionat puternic! Pe întreaga perioada a sejurului nu am vazut angajat care sa nu zâmbeasca, atitudinea lor deborda de calm, politete si bun simt!
La ora 17 era foarte aglomerat la receptie. Probabil multi doreau sa schimbe timpul de masa înscris pe card sau încercau sa cumpere vreun pachet de excursii. Asteptarea se desfasura disciplinat, un monitor afisa numarul bonului pe care clientul l-a extras în momentul în care s-a asezat la coada.
Deoarece noi ne-am înscris în excursii online înainte de îmbarcare, în loc sa ne înghesuim la receptie, savuram gustul coctailului la bar si admiram luminile care straluceau de jur împrejurul nostru.
Brusc, ne-am amintit ca la ora 18 vasul avea sa ridice ancora si ne-am propus sa fim din nou pe puntea superioara pentru acel întâi moment, însa noi înca nici nu despachetasem valizele!
Ne-am dus direct în cabina si am aranjat pe umerase hainele din geamantan, am împartit diversele obiecte în sertarele comodei, am însirat pe etajerele din baie produsele de toaleta si am reusit sa fim punctuali pe puntea superioara sa vedem cum vasul se departeaza de mal.
☺ Porneam în prima noastra calatorie pe mare! (va urma)

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Croaziera - Exercitiul de salvare în caz de avarie

Dupa ce anuntul ca fiecare pasager sa se îndrepte spre propria cabina s-a repetat de câteva ori, ni s-a comunicat ca fiecare turist sa-si ia vesta de salvare care se gaseste în dulap (si care poarta numarul cabinei), sa urmam îndrumarile personalului aflat pe traseu pe coridoare si sa ne prezentam la punctul de întâlnire ce este notat pe fisa vestei. Pe timpul exercitiului, lifturile au fost blocate, am alergat de la etajul 10 la etajul 5 în Teatrul Emerald. Nu stiu de unde au aparut pe coridoare o multime de asiatici zâmbitori, îmbracati cu veste galbene (personal al vasului), care ne-au ajutat sa îmbracam vestele si sa adaptam curelele pe corpul nostru, apoi prin semne clare ne-au indicat directia spre care trebuie sa ne îndreptam.

Am ajuns în lojele superioare ale teatrului, transpirati si amuzându-ne de ciudata vesta portocalie care ne strânge gâtul, fiecare preocupat fiind sa faca fotografii si mai putin sa ia în serios exercitiul. Abia când am luat loc în amfiteatru si ni s-au pezentat filme, am realizat importanta acestui instructaj.
Vesta este confectionata dintr-un material poros care ajuta purtatorul sa-si mentina capul deasupra apei. În mod automat la contactul cu apa, porneste un aparat GPS. Suplimentar, pe partea dreapta, vesta este prevazuta cu un fluier.
Ni s-a explicat ca punctele de întâlnire sunt în asa fel stabilite ca fiecare pasager sa urce într-un vas de salvare. În cazul în care este imposibil ca pasagerii sa ajunga în propria cabina si sa îmbrace vesta ce îi este rezervata, pe platforma de lansare a barcilor exista veste suplimentare.
Sincera sa fiu, exercitiul nu m-a convins ca în caz adevarat de avarie, salvarea poate functiona! De aceea m-am rugat în gând sa nu fie nevoie niciodata sa traiesc un asemenea eveniment!
Dupa un asemenea exercitiu, am avut nevoie de ceva sa ne remonteze ;) Asa ca am dus vestele înapoi în camera si am luat liftul spre etajul trei. Privind de la etajul 10, oamenii de la barul Eliodoro pareau mici ca niste furnici.

Am ajuns în fata barului. Un semicerc azuriu separa barkeeperii de consumatori. Atmosfera era degajată si vesela. Pe scena de la baza peretelui urias pe care se miscau lifturile din sticla, o formatie interpreta muzica tip café-concert.
Am gasit loc la o masuta si am comandat câte un cocktail. Am privit fascinanta peretele albastru fara sa-mi pot lua ochii de la romburile care îsi schimbau treptat nuantele, între turchiz si bleumarin, imitând cumva valurile marii. Colosala constructie!

Era ora 17 a primei zile petrecute la bord! (va urma)
PS: înscriu postarea la rubrica "Reflexii în oglinda" - pentru minunatul joc de reflexii creat de benzile reflecroare de pe vestele de salvare, în amfiteatru.

Croaziera - Primele ore la bord

Curiosi nevoie mare, am pornit sa descoperim tainele vaporului. Stiam din turul virtual ca la parter este dispensarul medical, farmacia si depozitele. La etajul unu si doi sunt doar cabine, la fel ca si la sase, sapte si opt. În segmentul inferior interesant de vizitat erau doar etajele trei, patru si cinci. Etajul nostru - zece, stiam ca jumatate are cabine si pe cealalta jumatate se întinde piscina acoperita si câteva restaurante. Etajul unsprezece are cabinele de lux (suitele cu veranda), etajul doisprezece are cabinete cosmetice si prima sectiune SPA în corespondență cu etajul paisprezece (pentru ca etajul al treisprezecelea lipseste ca peste tot la marile hoteluri - sa nu aduca ghinion nimanui☺☺☺). Etajul cinsprezece este rezervat clubului fitness.

În primul rând am dorit sa vedem portul de sus, deci am început cu etajele superioare. Am luat liftul pâna la ultimul etaj. Holul central - atriumul, deschis fiind între etajele trei si doisprezece, are forma dreptunghiulara si un perete complet din sticla. Pe acest perete circula sase lifturi ca în filmele SF! (vezi fotografiile prezentate la Miercurea fara Cuvinte - 47/2014). Pe latura opusa, se desfasoara scarile, iar pe fiecare din laturile mici sunt dispuse câte trei lifturi - lifturi obisnuite ;-)
(La prora si pupa, mai erau în fiecare parte înca sase lifturi. Pentru cinci mii de pasageri,  au circulat non-stop! ☺)
Am ajuns pe platforma superioara. Am constatat ca în clubul fitness era destul de multa lume - cred ca era personal de pe vapor, pentru ca nu pot sa cred ca vre-un turist, imediat dupa îmbarcare si-a îmbracat echipamentul si s-a aruncat pe bicicleta sau pe banda de alergare!
Pe când ne minunam cât de frumos se vede portul Savona de la aceasta înaltime, în difuzoare s-a facut un anunt (în câteva limbi de circulatie internationala: italiana, engleza, germana, franceza, chineza) prin care turistii erau invitati la un excercitiu de salvare în caz de avarie. (va urma)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PINGBACK: Adelina, Anastasia, Domnu Io, Steliana si participantilor la MfC: Daurel, Poteci de dor, CălinH, 13angi, Dan, Kadia, Cris-Mary, Nima, Pauza de ceai , Iulisa, Sorin, allflorentin, Raluca - Suflet de mamica, Blog�nduri , CRISTI, Fairytale, Vulpita, lichiresti, Lucian Branea, Maria, Ileana, Romania, ViatoriumConsulting, Dan, oana, ♥ E LENA ♥, Floarea, Mihaela Dămăceanu, Gigi Țepuș, Zina, Pui de camila, pandhora, Printre Nori, Liviu, Foto de inginer, Lumea lui Alexandru, Just Words, geanina, Tudor Enea.

Miercurea fara cuvinte (47) - Croaziera - Atriumul vasului

(continuare la povestea croazierei - aici)

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Croaziera - Cabina

Cu toate ca am facut rezervarea în luna februarie, cele mai bune cabine erau deja date, asa încât ne-am înscris pentru o cabina "Premium-interioara", doar o treapta mai buna decât cabina "Classic". Pe o suprafata de 16 m² am avut confortul obisnuit al unei camere de hotel: pat dublu, noptiere cu lampi, dulap cu trei usi, minibar (frigider), comoda cu sertare si oglinda, televizor LCD interactiv si Flat-Screen, aer condiționat, seif si bineînteles baia cu cabina de dus, chiuveta si WC.
Pentru ca am fost primii locatari, totul a fost în perfecta stare! Salteaua elastica, perna pufoasa... am dormit mai bine ca acasa! Zau... usoarea leganare îmi lipseste teribil acum! ☺

Ceea ce am gasit extraordinar (poate chiar un pic exagerat) a fost ca lenjeria de pat ne-a fost schimbata în fiecare dimineata! Întregul set de prosoape a fost deasemenea împrospatat si în plus, stewardul a facut ordine în camera de doua ori pe zi, dimineata - când eram plecati în excursii în port, si seara, când eram la masa de seara în restaurant. L-am întâlnit zilnic pe coridor, era un filipinez pe nume Gani. Ne saluta cu formula germana si zâmbind ni se adresa pe nume: "Guten Morgen, Frau Carmen!" ☺ De altfel oriunde comandam ceva, în restaurant sau baruri, chelnerii procedau la fel, spunând "Dankeschön, Frau Carmen" (*) Acest mod a creat o atmosfera speciala de prietenie si respect.
Televizorul avea înregistrat numele nostru si pe lânga programele tv preluate prin satelit, ne oferea un canal cu informatii personalizate în legatura cu excursiile pentru care am optat dar si cu programul general pe nava, oferea buletinul meteo si imagini live luate de webcamera de la postul de comandă, ruta si pozitia actuala a vaporului, etc. În plus, în fiecare seara primeam la usa, în "casuta postala"o noua pagina tiparita a "Diario di bordo" ce cuprindea pentru ziua ce urma, toate informatiile importante: ora la care rasare si apune soarele, starea marii, ora de ancorare si de parasire a portului, locul si ora de întâlnire pentru efectuarea excursiilor, programul teatrelor si al cinematografului, etc. O organizare PERFECTA!

În fiecare seara când ne întorceam în camera, gaseam patul decorat cu un Oshibori Origami: iepuras, lebada sau fluture, aranjamentele erau de mare efect!
Este drept ca prea mult nu am fost noi în camera, însa antifonarea a fost excelenta, niciodata nu am auzit vreun zgomot de la vecini!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(*) Fiecare turist pe vapor a primit la îmbarcare un card cu banda magnetica, pe care erau trecute toate informatiile importante: numele si cetatenia, perioada de cazare, numarul cabinei, ora pentru masa de seara, precum si faptul ca avem sau nu pachetul "all-inclusive". Acest card ne-a deschis usa cabinei, a activat curentul electric în cabina si a folosit atât ca posibilitate de plata, cât si ca act de identitate în tranzit, la coborârea/urcarea pe nava, în porturi. Fara card practic nu existai!☺ (va urma)

Croaziera - Îmbarcarea

Am ajuns în Savona la ora 13. Vremea era calda si soarele stralucea pe cer ca într-o zi de vara. Apropiindu-ne de port, mai precis de locul rezervat pentru Compania Costa Crociere, vaporul Diadema ne-a aparut tot mai clar în frumusetea si maretia lui.
Autocarul a fost dirijat spre Autoritatea Portuară si a oprit direct în fata cladirii Terminal. Un grup de angajati ai firmei ne-au dat indicatiile necesare pentru îmbarcare. Am primit fiecare câte un cartonas colorat - o metoda vizuala care face mai clar intervalul de timp rezervat îmbarcarii pe grupuri de turisti - si am avut de completat câte un formular cu întrebari privind sanatatea.
Valizele noastre - de mânerul carora atârnau bentite cu numele si numarul cabinei - au fost depuse din autocar pe banda rulanta. Le-am regasit câteva ore mai târziu, la usa cabinei nostre, la etajul 10.
Am intrat în pavilionul de asteptare, apoi am trecut prin filtrul de control de securitate. Bagajul de mâna a fost deasemenea supus controlului, exact ca în aeroporturi.
Am fost înregistrati, fotografiati si condusi spre pasarela. Impresionant cât de bine organizat s-a desfasurat întreaga actiune!

Dupa câtiva pasi, am intrat în atrium. Cu toate ca saptamâna precedenta facusem de câteva ori turul virtual al vaporului pe pagina web Costa-Diadema, la fata locului nu ne-am putut stapâni uimirea! Vaporul ne-a aparut ca o nava Science-Fiction! Totul lucea, culorile pardoselii si ale peretilor se îmbinau perfect cu mobilierul care indica lux si bun gust... Luminile creau o atmosfera placuta, iar personalul care ne saluta zâmbind, ne-a transmis imediat o stare de bine si de încredere.
Totul s-a dovedit a fi armonios, echilibrat si perfect organizat!

(va urma)

Aratati ca va pasa

asa se intituleaza articolul Cellei, prin care ne face cunoscut ca ziua de 2 aprilie, este
Ziua Internaţională pentru Conştientizarea Autismului; culoarea anului : ALBASTRU

Prin eforturile şi demersurile organizatiei AUTISM ROMÂNIA, în România vor fi luminate în albastru în seara de 1 şi 2 aprilie: Palatul Parlamentului, Teatrul Naţional Bucureşti, Arcul de Triumf, Ateneul Român, Poarta Sărutului.

In lume vor fi luminate în albastru: Spinnaker Tower – Portsmouth, Marea Britanie, Primaria si National Concert Hall – Dublin, Irlanda, Primaria Nicosia, Cipru, Empire State Building si Rockefeller Center din New York, SUA, Willis Tower – Chicago, SUA, CN Tower – Toronto, Canada si Bell Tower – Perth Western, Australia."

Mai multe amanunte aici.

Alte voci "albastre" ale zilei:
http://cella-blogoblomovian.blogspot.com
http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/aratati-ca-va-pasa.html
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/luminita-albastra.html
http://fewstuff.blogspot.com/2011/04/ziua-autismului.html