Parada lalelelor (1)

Se spune ca lalelele - ca flori salbatice, au fost raspândite în lume din Imperiul Persan. Numele de lalea - Tulipa, provine de la asemanarea turbanului persan cu forma acestei flori. Astazi, denumirea "tülbent" este înca pastrata în Anatolia pentru a indica un batic turcesc traditional, dintr-un material fin, tivit cu dantela crosetata. Pe turceste însa, floarea se numeste lāle.
Era lalelelor a început în Turcia, în palatul sultanului Süleyman Magnificul (1520-1566). Fascinatia sultanului pentru aceasta floare a facut ca în seari totul sa fie împodobit cu lalele. Nu doar gradinile si vazele din palat, motivul acestei flori a fost preluat în covoare, tapete, inclusiv harnasamentul a fost ornat cu lalele aurite. Palatul Topkapî a fost supranumit de popor "Palatul lalelelor si al lacrimilor" datorita opulentei, al traiului extravagant si al costurilor exagerate. În acele vremuri, la palat locuiau nu mai puțin de 4.000 de persoane: sultanul și familia sa (formată din părinți, frați, nepoți, concubine și copii), eunuci, servitori și mulți alții. Un sultan putea avea în harem până la 300 de concubine (si peste 50 de copii).
În fiecare an, la prima luna plina, curtea sultanului organiza sărbătoarea primaverii, unde erau prezentate aproximativ 500.000 de lalele înflorite. Laleaua este înca si azi floarea naționala a Turciei, considerata fiind un simbol al vieții și fertilitatii.
Stramosii lalelelelor care astazi încânta gradinile din vestul Europei provin din gradinile acestui sultan.
Diplomatul francez Ogier Ghislain de Busbecq (1522-1592), trimis în Imperiului Otoman ca ambasador al Împăratul Sfântului Imperiu Roman Ferdinand I, a adus primele lalele la Curtea de la Viena.
Viena era considerata la vremea respectiva, centrul floriculturii Europene. Botanistul de la Curte - profesorul Carolus Clusius (1526-1609), a cultivat bulbii si a obtinut numeroase alte soiuri. În anul 1593 acesta a devenit profesor de botanică la Universitatea din Leiden - cea mai veche universitate din Olanda, unde a prezentat laleaua ca pe una din plantele exotice cele mai interesante... Si de aici, a început sa se dezvolte povestea lalelei olandeze.
Astazi, Olanda este cel mai mare producător de lalele - aproximativ 80% din productia mondiala provine din aceasta tara. Peste 1200 soiuri de lalele sunt cultivate pe aproximativ 9500 hectare!

Se spune ca în Europa când au început sa se cultive lalelele, bulbii adusi erau foarte scumpi. La o ceremonie de nunta, bulbii de lalea erau socotiti un cadou deosebit de pretios. Exista pe atunci o moda în rândul nobililor - sa detina un "cabinet cu oglinzi" o camera cu peretii acoperiti de oglinzi, în mijlocul careia era un vas cu lalele. Cine nu îsi permitea sa aiba lalele, avea macar picturi în ulei reprezentând lalele. Laleaua devenise status simbol.
Spre sfârsitul secolului al - XVI-lea bulbii de lalea au fost folositi ca plata în schimbul altor marfuri. Dorinta de a dobândi soiuri noi, a devenit o manie si laleaua a fost obiect de speculatie.
Dupa crash-ul economic din 1637 valoarea comercială a lalelelor a revenit la normal, însa a ramas pentru un timp o floare pe care si-o permiteau doar aristocratii. În deceniile urmatoare, laleaua a devenit o plante ornamentala de gradina tot mai accesibila.
Insula Mainau, prezinta în fiecare primavara un spectacol divin - lalele de toate culorile si în toate formele, cu petale simple, duble sau triple, plantate în rondouri sau întinse pe câmpuri cât vezi cu ochii. Fotografiile de fata sunt o încercare de a prezenta acest spectacol. (va urma)