Semne bune Anul are…

Sunt din fire foarte activa si inventiva si chiar daca nu stiu de unde capat aceasta energie, stiu sa o directionez destul de bine. Agenda mea este în general completata pe 3 luni în avans, ramane însa destul loc si pentru spontaneitate. De ce aceasta introducere? Pentru ca vreau sa va povestesc cum mi-am petrecut eu prima zi din 2020 ☺
Una din fetele mele si-a redecorat casa între Craciun si Anul Nou si am însotit-o la cumparaturi prin IKEA si MöMa – doua din cele mai mari magazine de specialitate din orasul nostru. Repet, eu doar am însotit-o, mie nu îmi trebuia nimic! În raionul “Bucatarie-Baie-Hol” am descoperit o mini-etajera pe role, alba, din metal.  În mintea mea s-a deschis un cinematograf si imaginatia mi-a prins aripi… Am vazut imediat aceasta etajera la mine în dormitor în nuante de auriu… Asa ca am cumparat-o.
Din Bauhaus mi-am cumparat mai apoi lac auriu si cateva coli de hartie-de-matase. Le-am depozitat acasa în debara, pentru o zi când Inspiratia ma va bântui. Acea zi a fost 1 ianuarie!
Pe la ora amiezii, când majoritatea oamenilor trândavesc în fata televizorului, urmarind reluari ale programului de revelion, eu mi-am facut din bucatarie, atelier.
Dupa ce am asamblat etajera, am tras concluzia ca totusi este mai bine sa vopsesc grupuri de elemente, asa ca am demontat rafturile si rotile si m-am apucat de lucru.

Cadrul a fost cel mai greu de vopsit, culoarea mea aurie a prins abia la al treilea strat peste lacul alb, de fabrica.
Pe etajere am lipit fâsii din hârtia de matase, cu cleiul special, dupa care am aplicat lacul de protectie.
Când totul a fost zvântat, am asamblat etajera si lacuit suruburile de montaj. Era aproape miezul noptii, nici nu am realizat când au trecut douasprezece ore!


Nerabdatoare, am dus etajera în dormitor si am si încarcat-o cu “nimicurile” pe care le folosesc aproape în fiecare seara: crema de mâni, unguentul pentru talpi, picaturile de nas, pila de unghii, clestele pentru manichiura, servetul pentru sters ochelarii, borcanelele cu vitamine, agenda, creioane, pixuri, cablul de transfer date pentru telefonul mobil, cutia cu servetele… Doua din cele trei rafruri au fost deja pline! Etajera superioara am rezervat-o pentru Mous, Mouspad si laptop.
Când emisiunea pe care o urmareste sotul meu la televizor nu ma intereseaza, ma retrag în dormitor, imi iau laptopul pe genunchi (cu masuta speciala, pentru a evita supraîncalzirea laptopului) si ma uit la un film pe Netlix sau Amazon. Înainte de culcare, puneam masuta cu laptopul pe podea si mous-ul pe noptiera, unde oricum era plin cu “nimicurile”- ca abia mai nimeream întrerupatorul veiozei! Noaptea, daca ma trezeam pentru toaleta, trebuia sa fiu atenta sa nu calc pe cabluri ☹
Ei, de acum gata cu harababura! Etajera mea cu roti poate fi trasa direct lânga pat sau poate fi împinsa lânga dulap si toate lucrusoarele îsi au locul lor si îmi sunt la îndemana! Pe noptiera domneste acum doar veioza ♥

Casa de vacanta

(contiunuare la "Drumul spre Italia") 
Au trecut vremurile când faceam programarea concediului pentru întreg anul si o raportam pâna la sfârsitul lunii martie, ca asa ni se cerea... Acum, nimic nu mai e sigur! Stim ca avem dreptul la 30 de zile de concediu pe an, însa când si cum le vom primi/lua, nu stim! Asa ca... am început sa facem planuri scurte. Nu este economic (cu cât faci rezervari mai devreme, cu atat mai mare este sansa sa primesti mai ieftin bilete la avion sau tren, sau oferte de cazare de calitate superioara), însa... mai bine asa decat deloc!
Anul acesta, nu am stiut cu siguranta daca pot sa îmi iau concediu în luna iunie, decat la începutul lunii iunie! Cum s-a nimerit sa fie sfârasit de saptamana prelungit, am avut timp berechet sa facem planul de vacanta si am cautat pe internet posibilitati de cazare în Toscana.
Doar atât am cerut: casa de vacanta pentru familie cu catel (cu cel putin doua camere si bucatarie si cu legatura Wi-Fi), cu parcare si distanta pâna la tarmul marii sub 100 de metri, în jurul localitatii Pisa. Prea multe oferte nu au rezultat... Am ales ca la loto - Poimbino, persoana de legatura: signora Marta. Am solicitat 15 zile începând cu 9 iunie si raspunsul a fost pozitiv. Am primit adresa si un numar de telefon pe care sa-l accesam când mai avem o jumatate de ora pâna la destinatie. Atât am stiut când am pornit la drum ☺
Am vazut casa si strada pe Google Maps si am banuit ca este o casa mare, frumoasa, într-un cartier bun. Asteptarile însa ne-au fost cu mult depasite! Am avut NOROC! Dar, sa încep cu începutul...
Nu am parcat bine in fata casei îmbracate în iedera când poarta s-a deschis si în prag ne-au întâmpinat Federica si Valerio - gazdele noastre de vacanta. Federica, o italianca supla si frumoasa, Valerio, un tip interesant, cu barba si mustata, ca un artist (câteva ore mai târziu am aflat ca este chiar artist plastic - pictor si scuptor!). Ce am mai râs când am constatat ca "signora" Marta... este fiica de 12 ani a acestora, experta în websites! ☺☺☺
Amabili, ne-au ajutat sa caram bagajele de la masina în casa si am facut rapid un tur al casei. Federica ne-a explicat în mare cum se administreaza locuinta si stiind ca suntem chiauni de oboseala - dupa 12 ore de drum, ne-a spus ca oricând avem întrebari, ei locuiesc la etaj si au partea de curte din fata casei, iar curtea din spatele casei ne revine noua. S-au bucurat sa il cunoasca pe Leo si ne-au prezentat motanul si cei doi catei ai lor - un lup si un puddel, plus cele doua broscute testoase, care traiesc pe partea noastra de curte (Leo a fost extrem de curios cu testoasele, asa ceva nu i-a fost dat înca sa vada!), apoi ei s-au retras si ne-au lasat sa despachetam si sa ne familiarizam cu noua locuinta.
Un apartament superb, aranjat cu mult bun gust, într-o casa moderna! Toate camerele decomandate, mari, foarte înalte si cu pardoseala in gresie sau parchet, cu geamuri mari si cu obloanele trase - sa mentina racoarea. Peretii albi sunt împodobiti cu tablouri semnate de Valerio si peste tot, mobilier de foarte buna calitate - ciudat, având în vedere faptul ca locuinta este pusa la dispozitia unor turisti straini! Este un hol mare, patrat, cu doua usi pe partea dreapta, trei pe partea stânga si una vizavi de intrare. Pe stânga sunt sufrageria, baia si camera de zi, pe partea dreapta sunt bucataria si dormitorul. Vizavi de intrare este o încapere folosita pe post de debara (fierul si masa de calcat, aspiratorul, etc, etc).




Din bucatarie, se iese pe terasa îngusta - trei scari mai jos este curtea.
Avem pus la dispozitie un dulap plin cu lenjerii de pat fine si calcate perfect si cu prosoape pufoase, ca noi. Din obisnuinta, eu aduc cu mine lenjeria proprie de pat si prosoape de toate marimile, oriunde merg în concediu. Leo al nostru nu are nicio interdictie, sare în pat sau sta cu noi la tv, tolanit pe canapea. De aceea, am acoperit cu un cearceaf (rosu), frumusetea de canapea design alb-negru. Federica a spus ca nu este nevoie, pentru ca si cateii lor tot asa sunt tratati, ca membrii ai familiei, dar... parca daca nu e mobila mea, mi-e mila, nu care cumva sa se murdareasca.
Exista pe hol un raft de biblioteca, plin cu carti selecte - între care m-am bucurat sa gasesc cateva volume de poezie - ce-mi vor fi sursa de inspiratie pentru fotografiile articolului MfC de saptamâna aceasta ☺☺☺Surpriza! (va urma)

Un nou hobby

Asa cum am anuntat saptamâna trecuta, mi-am descoperit o noua îndeletnicire, care îmi place, ma relaxeaza, îmi solicita talentul si perspicacitatea si îmi da senzatia ca aş creea bijuterii pentru casa.
Mâine ma voi desparti de prima "capodopera", matusa mea vine sa ia dulapiorul pentru CD-uri, la Ulm.

Astazi am reusit sa termin comoda despre care am scris aici; dupa ce solutia-fixator mi-a mâzgălit usile, nu am crezut ca o mai scot la capat, însa... sunt foarte multumita de cum mi-a reusit pâna în final.


Comoda este acum la locul ei, sub tablourile cu nuferii lui Monet - despre care am scris aici. Restul de vopsea ramasa de la ramele de tablou, am folosit-o pentru mânerele-buton, muchia placii superioare si pentru stinghia de la baza comodei.

Pentru ca "pofta vine mâncând", nici n-am terminat bine comoda ca am si început o noua piesa de mobilier! Este un scaun pe care l-am recuperat de la Sperrmüll (gunoi) si pe care îl voi decora în aceeasi maniera. Când voi fi gata, voi anunta... acum fac Feierabend! Merit si eu o pauza ☺

Tuturor, un weekend placut!

Operatiunea "Bucataria"

Minnie tocmai demareaza acest plan si pentru ca eu l-am încheiat acum 3 luni, am promis sa-i arat rezultatul final. A fost munca multa, în parte preluata de specialisti (montori, instalatori), dar sunt foarte multumita.

Bucataria noastra masoara 13,5 m² (4,5x3) si am lasat planificarea împartirii corpurilor într-un Studio de specialitate. Totul a fost luat în calcul, pâna la cel mai mic detaliu.

Încaperea bucatariei anterioare a fost aproximativ la fel de mare, însa a avut forma de "U". Aici avem o usa în plus, cea care da spre terasa - în curte, asa ca a trebuit sa renuntam la câteva corpuri vechi (bucataria am cumparat-o acum 7 ani) si sa comandam câteva noi.