sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (2)

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii")
Când îti abandonezi masina într-o parcare si pornesti cu vaporasul spre un sat înconjurat de ape, ai ciudatul sentiment ca te îndrepti spre "capatul Pamântului"... Localitatea Sfântu Gheorghe se situeaza pe partea stânga a celui mai vechi brat al Dunarii – Bratul Sfântu Gheorghe, în apropierea gurii de varsare a Dunarii în Marea Neagra. Comuna ocupa o suprafata de 605 km² si este alcatuita din aproximativ 350 gospodarii în care traiesc circa 800 oameni, dupa legi si traditii adaptate locului. Pe timpul verii, am impresia ca în sat sunt mai multi turisti decât localnici!

Casele sunt în general joase, rar vezi cladiri cu etaj. Este un mișmaș arhitectural - nici macar acoperisurile nu mai sunt toate din stuf. Traditionalul se îmbina cu modernul si nu întotdeauna este de bun gust. Exista ca peste tot case vechi, case noi si case care stau sa se darâme. Impresionant aici la Sfântu Gheorghe este ca majoritatea curtilor sunt pline de flori! Desi verile sunt foarte calduroase si secetoase si în ciuda faptului ca terenul este nisipos, din poarta fiecarei case îti zâmbesc florile. Femeile satului sunt majoritatea casnice si cele mai harnice, îngrijesc pe lânga flori si câteva fire de rosii, ardei, castraveti, vinete, fasole -  atât cât sa asigure legume proaspete familiei si turistilor ce le bat la poarta. Ocupatia principala a barbatilor din sat este pescuitul si vânatul, pentru hrana familiilor si ca principala sursa de venit. Pe perioada verii turismul rural - care s-a dezvoltat mult în ultimii ani, aduce satenilor surse suplimentare de venit.

Cresterea animalelor se face peste tot la fel în Delta Dunarii - animalele sunt lasate libere pe grinduri unde îsi cauta singure hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determina pe localnici sa pastreze în saivane doar animalele de tractiune si mai rar cornute. Gâstele, ratele si gainile din Sfântu Gheorghe sunt suta la suta bio.
Fiecare gospodarie are câteva pisici si cel putin un catel... Daca pe stazile satului întâlnesti catei de talie mare, aceia apartin cu siguranta turistilor, pentru ca sfântu-gheorghenii au doar catei de talie mica! De ce îi prefera pe cei mici, habar nu am... Câinii sunt pasnici, traiesc în bătătură liberi precum câinii vagabonzi, dar fiecare îsi cunoaste numele si îsi recunoaste stapânul care-i da de mâncare.
Strazile sunt largi, nepavate si pamântul este acoperit cu un strat foarte gros de nisip fin, prăfos, care-ti intra printre degetele picioarelor indiferent ce tip de încaltaminte porti ☺

Autoturismele se pot numara pe degete si am impresia ca nu sunt înregistrate, pentru ca înca circula cu numarul de înmatriculare al ultimului proprietar (*). Parerea mea este ca aceste masini ori au fost achizitionate "pe nimic" în urma falimentului vreunei firme din tara, ori au fost casate; în orice caz, aici în sat stârnesc mult praf, dar se pare ca-si fac treaba ☺ În sezonul estival sunt folosite mult pentru a transporta turistii din sat la plaja, la tarmul Marii Negre. În functie de numarul de turisti, autoturismelor le sunt sau nu, atasate remorci si aceste originale vehicule se numesc Trocarici ☺
Virgil - sotul Silviei, îsi aminteste când în urma cu câtiva ani, dupa ce în localitate au aparut masinile si remmorcile, a discutat cu elevii scolii din sat, cerându-le sa gaseasca o denumire simpatica pentru aceste mijloace de transport. Copiii s-au gândit la "trocarișcă" sau "cașcarabeta" termeni care în limbajul regional înseamna "căruț hodorogit" si Domn' Profesor a ales aceasta denumire nostima, adoptata imediat de întregul sat... Cu alte cuvinte, Virgil este "tatal" Trocarici-ului ☺ (va urma

(*) - Sub mottoul "ce mica-i lumea!" am descoperit în sat un microbus ce a apatinut unui prieten de-al meu ☺

21 de comentarii:

  1. Asa... fa-mi pofta sa fug intr-o zona precum Sfantu Gheorge de la Dunare! :) Vazand fotografiile, citind randurile tale, imi fugea mintea la comunele dragi prin care mi-am petrecut unele vacante... Mi-am amintit praful :), oamenii, animalele si pasarile, parfumul aerului, curtile cu oratanii, tarcul animalelor, cotetele pasarilor, gradina de legume, gradina cu flori, pomii fructiferi, vita de vie sub care stateam seara... pana aproape de dimineata... Multumesc pentru prilejul de a-mi aminti. :)
    E frumos in astfel de zone! Nu stiu daca as reusi sa ma adaptez sa traiesc in astfel de zone, dar in mod cert as putea locui chiar si cativa ani... Si apoi m-as adapta! :)) Sau poate nu. :)
    Intr-un loc foarte frumos traieste Silvia. Imi place denumirea trocarişcă. :) E ca un cuvant de alint. :)
    Noapte buna!
    Imbratisari si pupici cu drag, de la trio pentru duo! <3

    P.S. Asta da coincidenta! Sa afli ca acolo a ajuns microbusul unui prieten! Dar stiu ca ai parte de multe surprize super fantastice! :) Cum le mai brodesc astrele! :) Foarte fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) am savurat din plin viata in acest sat! Pentru o vacanta este amplasat ideal - sa satisfaca si dorul de mare si plaja, dar si dorul de pescuit si mancaruri de peste :) O saptamâna aici este prea putin, mi-as putea inchipui sa pot trai macar o luna în fiecare an, aici in Sfântu Gheorghe :) Chiar si Silvia cu Virgil locuiesc aici doar în lunile de vara :)
      Saptamâna petrecuta in sat a fost plina de surprize :) Toate placute!
      Pupici si imbratisari, de la duo pentru trio <3 Noapte buna!

      Ștergere
  2. Cum le zici tu, draga Carmen, nu le zice nimeni :) Tata trocariciului va fi foarte multumit :)
    Satul este plin de contraste, insa odata ajuns acolo, te umpli de acel ceva special, puternic si placut, ai vrea sa stai cat mai mult, dar prin incercarile naturii, doar cativa alesi au reusit sa razbeasca, bravii locuitori ai satului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. are si de ce sa fie mândru, multe am aflat eu despre sat din cele povestite de Virgil!
      asa este - pe cât de ciudat si rudimentar îti pare, pe atât de special iti apare satul si te atrage; pe masura ce iti place, vrei mai mult s mai mult :)
      Iernile sunt cumplite, imi inchipui ca doar cei nascuti in aceasta zona pot supravietui, an dupa an.
      Te pup. O sâmbata frumoasa sa aveti! :-*

      Ștergere
  3. Frumos jurnal de vacanta ne prezinti! Cred ca ai avea succes cu o carte de calatorii.
    Le povestesti atat de frumos!
    Ce zici? Poze ai, povestile sunt super...
    Un weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) daca te uiti la câte comentarii exista aici, la acest articol, pti sa îti închipui cate exemplare din aceasta prsupusa carte s-ar vinde :)) Ar fi o catastrofa pentru editura!
      te pup :-*

      Ștergere
  4. Superb jurnal așa cum ne-ai obișnuit de fiecare dată,fotografiile sunt frumoase,mulțumim de partajare!
    Un weekend însorit și plin de bucurii,dragă CARMEN!
    Pupici și îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Elena draga! un weekend minunat, deasemenea!

      Ștergere
  5. Vai ce vacanta minunata..am revazut intr-o clipita copilaria mea la bunici.
    Bunicul era din Sf Gheorghe dar a plecat de acolo dupa ce s-a casatorit, eu nu am ajuns niciodata la Sf Gheorghe, nu stiu ce m-a tinut, dar citind aici la tine mi s-a facut un dor de duca, pacat ca sunt atat de departe.
    Mamaia mea avea multe vaci, dimineata plecau singure cu celelelate vaci ale satenilor, treceau canalul inot si se duceau la pascut, dupa amiaza veneau toate inapoi si imi aduc aminte cum strigau satenii ca vin vacile. Fiecare vaca recunostea poarta casei si astepta acolo cuminte sa ii fie dat drumul in curte.
    Casele din zona respectiva mi se par foarte frumoase, dar desigur ma refer la casele vechi.
    Doamne ce vremuri, atat mi-e dor de perioada aceea.
    Un weekend frumos, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. impresionant ceea ce spui tu aici, Luiza draga! Cu siguranta ai avut parte de o copilarie foarte frumoasa!
      Pentru mine, Sfântu Gheorghe reprezinta locul ideal pentru petrecerea vacantelor! Eu iubesc marea, nu ma plictisesc niciodata la plaja. Sotul meu a fost tot a doua zi la pescuit, pe canalele deltei.
      Sa locuiesti in acest sat este insa foarte greu - respect pentru cei ce nu au plecat. Fiecare lucrusor trebuie adus aici cu vaporul! Si nu ma refer aici doar la cele necesare traiului de zi cu zi, ci si la caramida pentru constructii, la mobilier, la electrocasnice... Un efort pentru care nu oricine este pregatit! De aceea sfântu-gheorghenii sunt de admirat!
      Weekend minunat sa aveti si voi, Luiza draga!

      Ștergere
  6. N-am ajuns in Delta Dunarii, dupa cum nu am ajuns nici la Sighetul Marmatiei, zona de unde au migrat strabunii mei (Dunca), in urma cu vrei 200 de ani, spre Sătmar...
    Ar merita sa ajung la Sfantu Gheorghe , din mai multe motive: poate as gasi acolo urma unei Dacii 1300 cu care (mi)-a plecat un 'cumparator", in urma cu cativa ani, fara sa aiba interesul sa faca actele; apoi mi-a comunicat ca a fost si el pacalit...; intr-un final am radiat-o prin judecatorie.
    Sa ai bucurii !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. trist pasajul cu automobilul! cred însa ca Dacia ta este prin Bulgaria sau Turcia, nu cred sa fi ramas la Sfântu Gheorghe, pentru ca aici nimeni nu se stresseaza sa stearga trecutul unui autovehicul - pentru mine dovada ca nu sunt furate.
      Un weekend tihnit sa ai!

      Ștergere
  7. Ei, sunt cam in urma cu jurnalul vacantei de vara, draga mea. Am vazut ca ai mai scris, citesc dupa ce revin din oras ca am o treaba pe la Hanul cu tei :) Deosebit de frumos ai prezentat satul, imi plac casele vechi si autentice, deci ma extaziez in fata unei case cu acoperis de stuf. Pacat ca sunt din ce in ce mai putine, am inteles ca si numarul mesterilor care stiu sa le faca este in scadere drastica.
    Cat despre nisipul colburiu de pe drumuri, imi si imaginez ce o fi pe acolo la trecerea fiecarui "trocarici". Tare m-a amuzat cucvantul, felicitari domnului profesor pentru inventia dansului. O sa retin cuvantul acesta, imi place tare mult. Mi-a placut si cat de frumos ai scris despre oamenii din sat si ce mult te-au impresionat florile gospodinelor si efortul acestor sateni de a trai si a nu face ca acest sat sa dispara :)
    Pup, draga mea si revin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am revenit cu Jurnalul de vara, pentru ca saptamâna petrecuta la mare si delta a fost deosebita si imi face mare placere sa-mi amintesc acele momente si deasemenea sa sciu despre ceea ce m-a impresionat.
      Trocariciul stârnea asa un nor de praf ca nu vedeai cateva secunde, briza marii însa risipeste rapid colbul. Acum, casele devin din ce in ce mai moderne, este normal ca cei care-si permit sa doreasca sa-si îmbunatateasca stilul de trai... Tocmai se lucra la canalizare, acum se introduceau rezervoare (in fotografiile mele se vad pe strazi din loc in loc recipiente albastre) si tot mai multe case au baie cu dus, cada si toaleta (precum pensiunea în care am locuit noi). Case din lemn cu acoperis de stuf se gasesc în satul de vacanta Green Village, care bineînteles se închide în octombrie si se deschide la sfârsitul lui aprilie. In iernile grele, satenii din Sfântu Gheorghe sunt complet izolati de restul lumii, sunt singuri în bataia vânturilor puternice, în ger si nametii de zapada. Doar cei caliti rezista unor asemenea conditii... satenii sunt de admirat!
      te pup si eu, sa ai o sâmbata placuta!

      Ștergere
  8. Ce frumoasă pagină de cronică de călătorie! Aşa ce frumos ne povesteşti aventurile din vacanţă, încât reuşeşti să ne faci să ne şi imaginăm acele locuri faine. Sunt convins că Delta Dunării este un loc fascinant. Am trecut pe acolo doar o singură dată. Dar ideea de a avea de-a face cu "cohorte" de ţânţari.... îmi alungă gândurile de a sta mai mult pe acolo. Deşi fratele meu, care stă câteva luni pe an numai în Deltă, mă tot îmbie să vin şi să stau acolo. Cine ştie? Poate voi încerca în viitor un sejur pe acolo.
    Foarte amuzante observaţiile făcute. Cele despre căţeii mici şi aceea despre "trocarici" şi "caşcarabeta" din sat. Abia aştept să ne prezinţi şi alte impresii de călătorie.
    Sărut mâna şi weekend plăcut, dragă Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur mult ca ti-am trezit interesul pentru Delta, neaparat sa mergi la vara cu fratele tau! Cât despre tântari - daca ai plasa la geamurile locuintei si spray în geanta, te asigur ca vei scapa fara nicio întepatura. Am o reactie urâta la piscatura de tântar - când se întâmpla, pielea mi se umfla si se inroseste cat o moneda de 2 Euro si efectul trece abia peste o saptamâna însa în Delta nu am patit asa ceva! Tântarii apar doar la ora înserarii si atunci dai o data cu spray peste haine si piele libera :) Noi am cumparat înainte de concediu 4 flacoane (sa avem!) si nu am folosit nici macar unul întreg :)) Helmut a avut mereu un spray in rucsac, cand a plecat la pescuit - pentru ca daca ii stârnesti din stufaris, tantarii devin agresivi indiferent de ora, însa solutia din spray i-a tinut la distanta.
      Un weekend minunat sa aveti, Alex draga! ☺

      Ștergere
  9. Intr-adevar satul este plin de contraste, cum sunt multe in Romania, insa are ceva autentic, traditional, iar curtile mi se par destul de ingrijite. Este un loc in care imi doresc sa ajung intr-o zi. Sa speram curand.
    Seara linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sanatosi sa fim, sa ne putem îndeplini toate planurile :) Gânduri bune iti transmit. Noapte buna!

      Ștergere
  10. :) Eu la Galati am auzit prima oara de "trocarici" si nu intelegeam la ce se refera; Cristi mi-a explicat ca asa numesc ei microbuzele vechi care asigurau transportul in anumite parti ale orasului. M-am amuzat si eu cand am vazut poza microbuzul cu Mondex :) Ce mica-i lumea, nu? Chiar si cand ti se pare ca i-ai atins capatul :) Va pupam!

    RăspundețiȘtergere