Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (1)

(continuare la "JVv - Spre gura de varsare a Dunarii")

Pe Silvia si Virgil nu-i stiam decât din fotografii, dar i-am recunoscut imediat în multimea de la debarcader. Înghesuiti si înghiontiti din toate directiile, ne-am îmbratisat scurt si ne-am grabit sa transbordam bagajele, apoi ne-au condus la pensiune. Mare noroc am avut cu ei, pentru ca la coborârea de pe vapor a fost bataie pe "taxiuri" - adica pe carutele trase de cal.
Agitatia din port a fost neutralizata rapid de vocea calma a lui Virgil care a început sa ne prezinte localitatea, imediat ce caruta s-a pus în miscare. Zâmbetul cald de pe fata Silviei ne-a transmis acel sentiment de liniște și încredere pe care ti-l da un vechi si drag prieten... În acel moment am fost sigura ca vacanta la Sfântu Gheorge va fi una speciala!
Nu departe de Primarie, în capatul strazii perpendiculare, caruta s-a oprit la poarta unei case zugravite roz si daaaa - saptamâna petrecuta în Sfântu Gheorghe a fost viata-în-roz! ☺
Trandafiri, zorele, caprifoi, vita-de-vie si tartacute uriase, bordau drumul pavat pe lânga casa-din-fata, de la portita si pâna la casa-batrâneasca din spatele curtii. Am fost prezentati gazdei, am fost condusi la apartamentul ce ne-a fost rezervat si am fost lasati sa despachetam bagajele si sa facem un dus reconfortant. Am stabilit cu Silvia si Virgil sa ne reîntâlnim dupa ce servim masa, sa vizitam localitatea si sa stabilim împreuna programul pentru a doua zi (va urma)