Am spus prezent – prima mea zi de voluntariat în Coburg

În Germania, cuvântul ehrenamtlich apare în multe locuri. Îl întâlnești în asociații, în cluburile sportive, în activitățile culturale, în proiectele sociale sau în cele dedicate mediului. Înseamnă să te implici de bunăvoie într-o activitate pentru comunitate, fără să urmărești un câștig financiar. Unii fac asta săptămânal, de ani întregi. Alții ajută la câte un eveniment, atunci când pot. Pe mine mă impresionează în mod deosebit pompierii voluntari, organizați în echipe locale, inclusiv la nivel de cartier. Sunt oameni care, pe lângă serviciu și familie, își fac timp pentru pregătire și intervin în situații în care viețile altora sunt în pericol. Am un respect profund pentru ei. Chapeau!
Cât de mulți sunt?! Potrivit celui mai recent studiu național privind voluntariatul în Germania (Deutscher Freiwilligensurvey) în 2024 s-au implicat în activități de voluntariat aproape 27 de milioane de oameni, adică 36,7% dintre locuitorii Germaniei cu vârsta de cel puțin 14 ani. Mai mult de unul din trei. În spatele acestei cifre sunt oameni care pregătesc, transportă, repară, explică, organizează și își fac timp să fie acolo unde este nevoie de ei.
Alaltăieri, 24 octombrie, am participat și eu la prima mea acțiune de voluntariat aici, în Coburg (și în Augsburg am mai participat la alte activități de voluntariat). Evenimentul se numește "Coburger Warentauschtag" și este ziua în care lucrurile încă folositoare sunt aduse pentru a fi oferite gratuit altora. Acțiunea are trei ediții pe an (primăvara, toamna și înainte de Advent). Luasem legătura cu echipa încă din septembrie. Când m-au anunțat prin e-mail că se apropie evenimentul, am spus prezent.
Acțiunea are deja o istorie. Prima ediție a avut loc în 2017, la inițiativa asociației Transition Coburg, în centrul de tineret Domino. Astăzi, organizarea se desfășoară prin Zukunftsraum / Spațiu pentru viitor – un proiect al orașului Coburg, împreună cu grupul de voluntari AG Zero Waste. Ediția de ieri s-a desfășurat în Alte Pakethalle, hala de la fosta gară de mărfuri.
Principiul este simplu. Aduci ceea ce nu mai folosești, dar se află încă în stare bună, și iei ceea ce crezi că îți este de folos. Poți lua ceva chiar și fără să fi adus nimic! Participarea este deschisă tuturor. Haine, jucării, cărți, veselă, obiecte decorative, unelte sau aparate electrice mici își pot găsi astfel un alt loc. Aparatele sunt verificate de echipa Repaircafé Coburg, iar obiectele rămase sunt oferite unui magazin social din regiune. Sunt ajutați oameni pentru care orice cheltuială contează și, în același timp, sunt păstrate în folosință lucruri care ar putea ajunge inutil la gunoi.
Am fost primită cu multă căldură în echipă și de la ora 11, am trecut la treabă. Am desfăcut pachete, am așezat obiecte pe mese, am adunat ambalajele goale și am răspuns întrebărilor celor care veniseră să aducă sau să ia câte ceva. Mereu s-a găsit ceva de făcut. Orele au zburat.
Am stat și o oră la intrare, unde am împărțit pliante pentru următoarea acțiune, cea dinaintea sărbătorilor, și i-am încurajat pe oameni să revină. Tot acolo am avut grijă de „porcușorul” pușculiță. Cine a dorit a lăsat o donație, atât cât a vrut sau și-a permis. Obiectele au rămas gratuite, iar contribuția a fost alegerea fiecăruia.
Dintre toate întâlnirile zilei, una m-a emoționat în mod deosebit. O femeie mai în vârstă m-a rugat să transmit mulțumirile ei întregii echipe. Mi-a spus că vine în fiecare an și că a observat cât de mult s-a îmbunătățit organizarea. Hala spațioasă, locul generos pentru obiecte și împărțirea pe categorii le ușurează căutarea celor care vin să găsească ceva de care au nevoie.
Apoi m-a îmbrățișat. Avea ochii umezi când mi-a spus „Mulțumesc că existați!”
Mi-au dat și mie lacrimile. Eram acolo pentru prima dată, iar mulțumirile ei se îndreptau către întreaga echipă, care muncise mult pentru ca acțiunea să fie atât de bine organizată. M-am emoționat din nou când i-am povestit coordonatoarei despre această întâlnire și i-am transmis mesajul.
Mi-a plăcut mult această zi. Am lucrat alături de oameni care au venit cu drag să ajute și m-am bucurat că am putut contribui și eu. Generozitatea și căldura lor, grija cu care au pregătit totul mi-au dat sentimentul că fac parte dintr-o echipă care poate schimba ceva în bine. Am prins și eu din elanul lor și îmi doresc să revin, să pun din nou umărul, cu aceeași bucurie.
Abia aștept următoarea ediție, cea dedicată sărbătorilor, care se va desfășura într-un alt spațiu. Pe 26 și 27 noiembrie se vor primi jucării și articole de Crăciun, iar pe 28 noiembrie se vor deschide ușile pentru cei interesați. Până atunci o să sortez ce avem acasă, prin debarale și magazie. Sigur o să găsesc câteva lucruri frumoase de dăruit. 

Adevărul este ca sărbătorile sunt mai frumoase când poți face și altcuiva o bucurie. 💗

𓆉°❀⋆.ೃ࿔*:･❀.(*´◡`*)❀ʚ(*´꒳`*)ɞ .｡✧･ﾟ:* ~♡❀.(*´◡`*)❀𓆉°❀⋆.ೃ࿔*:･
P.S. Mi-ar plăcea să știu ce acțiuni de voluntariat există în orașele voastre și care dintre voi se implică în organizarea lor. Până acum am aflat despre activitatea deosebită a Ioanei din cadrul parohiei sale. Mi-ar plăcea să cunosc și alte inițiative, mai ales din relatările celor care participă la ele.

🎄 15 ani de blog – bilanț la final de 2025

La sfârșit de an există peste tot tradiția de a privi înapoi și de a face bilanțuri, un ritual împărtășit la scară largă. În multe culturi, acest prag simbolic dintre ani este perceput ca un moment de încheiere și de început, în care se amestecă nostalgia, recunoștința și speranța. De la colinde și superstiții până la liste de rezoluții, aceste obiceiuri universale marchează trecerea timpului și dau sentimentul unei încheieri. Psihologii vorbesc chiar despre ritualul ancestral al bilanțului personal, o pauză în ritmul vieții în care oamenii reflectă la ce au făcut bine și ce ar putea schimba. Sfârșitul de an este văzut ca o linie între trecut și viitor, iar bilanțul devine un mod de a procesa emoțiile și de a pregăti terenul pentru noul început.
În acest spirit am privit și eu peste blogul meu și am realizat că a împlinit 15 ani! Cincisprezece ani de gânduri împărtășite, de fotografii adunate ca într-un album de suflet, de prietenii și bucurii care au crescut odată cu fiecare postare. Cincisprezece ani în care scrisul a fost pentru mine un drum spre ordine interioară și spre comunitate.
Privind în urmă, cifrele spun povestea unui drum lung, cu 293 de followeri, 3926 de postări, 76.181 de comentarii și 3.637.381 de vizualizări totale. În ZeList, pozițiile au rămas constante în top, iar tabelul de evoluție arată limpede cum textele au fost citite și în perioadele de pauză, dar mai ales cum am revenit puternic în ultimii ani (iar pentru Florin — colegul de pe WordPress, care mă pizmuia ieri în Clubul Cinefililor pentru „tabelul” cu nominalizări, iată dovada că se pot concepe și tabele adevărate, nu doar poze! 👌).

An	Statutul blogului	Cea mai bună poziție	Cea mai slabă poziție	Observație
2010	activ 💗	681	4331	început dificil, dar intrare în clasament 😉
2011	activ 💗	4	592	salt spectaculos în top 🚨
2012	activ 💗	58	244	stabilizare în top 100 💯
2013–2015	activ 💗	18–19	38	constant în top 20–30 🔝
2016–2017	pauză de blog ⚠️	93	137	poziții menținute fără articole noi 🔄
2018–martie 2020	activ 💗	30	137	revenire, dar fluctuații mai mari 🛠
aprilie 2020–ianuarie 2023	pauză de blog ⚠️	56	77	poziții menținute fără articole noi ❤️‍🩹
2023–2025	activ 💗	3	22	revenire puternică, stabil în top 15 💥

Dar dincolo de cifre, blogul nu a fost niciodată o profesie. Este un hobby, un jurnal personal, un spațiu unde scrisul se împletește cu fotografiile mele, cu amintiri și cu dorința de a păstra o legătură vie cu România, chiar dacă trăiesc în Bavaria. Blogul îmi aduce prieteni, bucurii și ordine sufletească, iar fiecare postare e o fărâmă de viață împărtășită.
Fiecare comentariu e o comoară, un semn că dialogul continuă și că scrisul trăiește. Pentru mine, un comentariu înseamnă timp dăruit, atenție și inimă, cel mai frumos dar pe care îl pot primi 💖💗🥰💞 Comentariile sunt lumina care se aprinde peste text, dovada că nu scriu în gol, ci că există un ecou. Și mai mult decât atât, fiecare comentariu are greutatea unei prietenii, dovada unei legături vii între mine și voi.
Mulțumesc tuturor cititorilor mei, celor vechi și celor noi, celor care citesc în tăcere și mai ales celor care comentează. Vă doresc sărbători pline de lumină și tihnă, cu bucurii împărtășite și clipe care să rămână în suflet. 🎄Să fie un sfârșit de an în care privim înapoi cu recunoștință și înainte cu speranță, iar începutul lui 2026 să aducă inspirație, prietenii și povești noi. Scrisul și cititul ne leagă într-o comunitate vie, iar fiecare vizită, fiecare comentariu, fiecare clipă petrecută aici e parte dintr-o magie care ne unește.
Ne revedem și ne recitim până la cumpăna dintre ani și bineînțeles și în 2026, cu aceeași bucurie de a împărtăși gânduri și imagini. Așa cum luminițele de Crăciun strălucesc peste orașe și sate, tot așa fiecare postare și fiecare comentariu se adună într-o rețea vie de povești și prietenii. Iarna aceasta ne leagă prin cuvinte, iar începutul noului an va fi ca o lumină proaspătă, plină de promisiuni și speranțe.

Magia Paștelui în Bavaria

 

În Bavaria, primăvara aduce nu doar flori și verdeață, ci și un spectacol colorat de ouă decorate care împodobesc grădinile și spațiile publice.

Tradiția de a decora grădinile și fântânile cu ouă de Paște își are rădăcinile în secolul al XIX-lea, în regiunea Franconia, parte a Bavariei. Comunitățile rurale decorau fântânile pentru a celebra venirea primăverii și pentru a aduce noroc și prosperitate. Ouăle, simboluri ale renașterii și fertilității, erau vopsite în culori vibrante și agățate de ramuri și fântâni. Acest obicei, cunoscut sub numele de "Osterbrunnen" sau "Fântâni de Paște", este o moștenire vie, păstrată cu dragoste și mândrie de-a lungul veacurilor.
În zilele noastre, obiceiul s-a extins si a evoluat, iar grădinile bavareze devin an de an în perioada Paștelui, adevărate opere de artă. Unele grădinile sunt împodobite cu sute de ouă colorate - agățate de copaci și arbuști.

Unele comunități organizează chiar și concursuri de decorare, unde participanții își expun cele mai frumoase creații. Atmosfera este una de bucurie și sărbătoare, iar localnicii și turiștii se adună pentru a admira aceste minunate decorațiuni.

Pentru bavarezi, decorarea grădinilor cu ouă de Paște nu reprezintă doar un mod de a celebra primăvara, ci și o ocazie de a întări legăturile comunitare. Fântânile din oraș sunt împodobite de săteni. Ouăle, care sunt decorate manual, sunt pregătite cu mult timp înainte de eveniment. Pentru aceasta, femeile și copiii se întâlnesc săptămâni în șir înainte de Paște. Se utilizează diverse tehnici, de la vopsire și pictură, până la încondeiere și aplicarea de mărgele. Fiecare ou este unic și reflectă creativitatea și măiestria celor care le decorează.

Evenimentele de decorare aduc oamenii împreună, încurajând colaborarea și schimbul de idei. Este un moment de mândrie locală și de celebrare a tradițiilor care au fost transmise din generație în generație. Obiceiul de a decora grădinile cu ouă în Bavaria este o tradiție fermecătoare care aduce culoare și bucurie în comunități. Este o celebrare a primăverii, a renașterii și a creativității, și un exemplu frumos de cum tradițiile pot aduce oamenii împreună. Dacă ai ocazia să vizitezi Bavaria în perioada Paștelui, nu rata șansa de a admira aceste minunate decorațiuni și de a te bucura de atmosfera festivă.
La noi în cartier, fântâna din fața cinematografului a fost decorată cu ouă de plastic. Tot ouă de plastic am folosit și eu pentru decorarea grădinii. Am atârnat ouăle, pe care le-am pictat eu, de spalierul viței de vie. ☺ Leo este foarte mândru și păzește curtea cu mai mult devotament și vigilență. ☺