vineri, 28 noiembrie 2014

Croaziera - Pavilionul cu oglinda, Marsilia

În anul 2013, orasele Marsilia si Košice (din Slovenia) au fost investite cu titlul de capitale Europeane ale culturii.
Cu aceasta ocazie, pentru a înfrumuseta aspectul portului vechi din Marsilia, firma londoneza Foster + Partners, a facut cadou orasului un pavilion cu tavan-oglinda. Astfel în Vieux-Port a fost ridicat un acoperis subțire cu suprafețe conice, sustinut de piloni zvelti inoxidabili. Având dimensiunile 46x22 metri, pavilionul oglindeste atât portul si casele plutitoare, cât si tot ce se întâmpla sub acoperis. Rezultatul este un spatiu public în inima orașului vechi, ce farmeca deopotriva localnicii și turiștii.
La inaugurarea din martie 2013, Spencer de Grey - șeful biroului din Londra, a numit proiectul "o invitație adresata tuturor locuitorilor din Marsilia spre se bucura de locul magnific si de a organiza festivaluri, târguri, expozitii sau alt gen de evenimente".




pentru rubrica "Reflexii în Oglinda"

joi, 27 noiembrie 2014

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (2)


Pe colina cea mai înalta a Marsiliei - la 160 metri deasupra marii, se înalta biserica neo-romanico-bizantina Notre Dame de la Garde. Silueta bisericii este inseparabilă de imaginea Marsiliei si reprezinta "La Bonne Mère" a orasului. Anual este vizitata de peste 2 milioane de pelerini apartinând tuturor confesiunilor. Turnul clopotnitei este înnobilat de statuia ce reprezinta Fecioara Maria - "buna mama", o sculptura în bronz acoperit cu foita de aur, opera a sculptorului Eugène-Louis Lequesne.
Se spune ca cine ajunge în Marsilia si nu urca la Notre Dame de la Garde, savârseste un "pacat capital" pentru ca de nicaieri nu poti avea o panorama mai frumoasa a orasului (la 360 grade)!
Ca o rasplata suplimentara la efortul de a urca lungul sir de scari, în capat la poarta, cineva interpreta la corn francez, "Ave Maria" lui Franz Schubert. I-am dat cu drag un banut mai mare ;)


Constructia bisericii a început în anul 1241 sub patronajul abatiei Saint Victor dar lacasul nu putea adaposti mai mult de 60 de persoane. A devenit loc de ruga special pentru marinari. În anul 1524 în jurul bisericii se construiesc ziduri de aparare si biserica devine totodata un loc strategic de observare, la ordinul regelui Frantei, François 1er. Împreuna cu Chateau d'If de la intrarea în port, fortareata din vârful dealului si-a luat rolul de control şi apărare maritimă. Secole la rând, biserica si-a îndeplinit acest triplu rol, fiind gardian, punct militar și loc de cult și pelerinaj.
În anul 1807 se ridica turnul clopotnitei si în anul 1845 biserica înalta clopotul Marie-Joséphine, cu greutatea de 8,23 tone. Catedrala a capatat forma pe care o are acum, odata cu începerea lucrarilor dupa proiectul arhitectului Henri-Jacques Espérandieu, începând cu anul 1853. Inaugurarea a avut loc la 5 iunie 1864.

Basilica dobândeste sub Napoleon III grandoarea ornamentelor interioare în stil romano-bizantin - cupole acoperite cu foita de aur, piatra policroma, picturi murale si mozaicuri. Cripta boltita protejează un crucifix policrom și "Mater Dolorosa" este lucrat în marmură de sculptorul Jean-Baptiste Carpeaux. În biserica mare, dedicata Fecioarei Maria, ornamentele abunda în mozaicuri aurii și marmură si creaza aspectul unui relicvariu.

Usile de la intrare sunt lucrate în bronz de sculptorul Henry Révoil. Deasupra usii, un basorelief policrom în ce­ramică smălţuită realizat de artistul florentin Luca della Robbia.

Încântati de toate splendorile vazute, ne-am reîntors la autocar si am pornit sa vizitam cartierul "Panier" (va urma)

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (1)

[Asa cum ne-a prevenit Diario di Bordo, în Marsilia cerul a fost întunecat. Soarele a luptat cu norii plumburii, dar nu a reusit sa-i strapunga.
La începutul excursiei vremea a fost relativ placuta, dar dupa doua ore a început sa picure. Ploaia s-a întetit treptat si spre sfârsitul plimbarii noastre, în Marsilia a plouat cu galeata! Am avut însa în rucsac geci impermeabile si umbrele.]

Cu toate ca Marsilia este cel mai mare port comercial al Frantei, cel de-al doilea mare oraș al țării si a treia mare aglomeratie urbana franceza, când se pomeneste despre Marsilia, cu siguranta cei mai multi se gândesc la soldații republicani din secolul al 18-lea, la meciurile OM sau la turneele de pétanque
Situat pe coasta Mediteranei în vechea Provența - una din zonele cu cele mai frumoase peisaje din Europa, Marsilia detine un bogat patrimoniu cultural si arhitectural pe care îl conserva cu respect si-l pune în valoare. Fondat de greci cu 2600 de ani în urma, orasul are o istorie zbuciumata si fascinanta în acelasi timp. Este un oraș plin de contraste, ce-si promoveaza cu succes traditiile si obiectivele turistice.

Am iesit din portul nou cu autocarul si am urmat La Corniche du Président John Fitzgerald Kennedy - bulevardul de la marginea plajelor des Catalans si du Prado. Primul punct de oprire a fost în golful Le Vallon des Auffes, cel mai pitoresc cartier pescaresc, botezat dupa numele meseriei "Auffier" - cei care în evul mediu confectionau aici articole de pescuit din auffe (o planta ierboasa folosita pentru frânghii de nave, rogojini și plase de pescuit). Meseria a murit încet- încet peste generatii. Cele aproximativ cincizeci de casute pescaresti gazduiesc astazi restaurante. În golf sunt ancorate bărci de pescuit traditionale, denumite "les pointus" - cu capete ascuțite, oferind locului un caracter incomparabil. Pe Valea Auffes pare ca s-a oprit timpul. Despartita de podul din beton, zona si-a pastrat autenticitatea si farmecul, continuându-si propriul curs în Marsilia moderna.
Peste drum, Monumentul Eroilor Armatei de Est, ridicat în anul 1927 de catre Gaston Castel (arhitect) si Antoine Sartorio (sculptor).
De pe tarm se vede insula Île d’If, pe care este contruita fortareata-închisoare Château d’If, devenita celebra prin romanul "Contele de Monte Cristo", scris de Alexandre Dumas.

Ne-am întors pe acelasi drum cu autocarul, am trecut pe lânga basilica Saint-Victor de Marseille si am urcat pe colina în cel mai înalt punct al orasului, de unde troneaza Notre-Dame de la Garde supranumita si La Bonne Mère.

(va urma)

miercuri, 26 noiembrie 2014

Miercurea fara cuvinte (48) - Sfârsit de toamna, acasa



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

marți, 25 noiembrie 2014

Oare sa lansez un S.O.S? ☺

Acum mai bine de o luna, prietena mea Alina s-a reîntors în blogosfera si delicat, într-un limbaj plastic, a spus ca a facut-o "pasind ca într-o altfel de casa de care am uitat, dar în care am strâns de-a lungul timpului atâtea amintiri frumoase". Si mare bucurie mi-a facut! ☺ A încheiat articolul de atunci "cu speranta ca ne vom bucur din nou împreuna de cele câteva clipe pe care ni le rupem zilnic pentru a fi si în blogosfera alturi de cei dragi".
A trecut Halloween, s-a dus prima ninsoare, vacanta de toamna s-a încheiat, au trecut alegerile, a participat la câteva MfC, siacum nu a mai postat de o saptamâna!... Oare sa strig dupa ajutor? ;) Sper sa nu abandonezi blogul din nou, Alina draga...
Acum însa, înainte de miezul noptii, lansez... o urare. De LA MULTI ANI! ♡
Trimit gândurile noastre bune si-ti dorim la unison: multa sanatate, succes si numai bucurii! Semnam Carmen & CO.
Fie ca ziua ce se iveste, sa fie asa cum ai visat-o, sa fii rasfatata si iubita asa cum meriti! Pupici si îmbratisari ❤♡ ¸.•°`♥✿⊱╮

duminică, 23 noiembrie 2014

Croaziera - A doua zi


Asa cum am mai scris, "Diario di Bordo" ne-a oferit zilnic toate informatiile de care am avut nevoie.
Din exemplarul zilei de 9 noiembrie, am aflat ca vasul va ancora în portul Marsiliei în jurul orei 7, ca cerul va fi în cea mai mare parte acoperit de nori si ca probabilitatea de ploaie este ridicata.
În general, ultima pagina a jurnalului oferea programul pentru servirea mesei. Oferta pentru micul dejun mi s-a parut deosebit de flexibila! Au existat trei posibilitati: mic dejun servit în cabina - putând fi comandat între orele 7 si 10, mic dejun în sistem bufet - cu meniu traditional italian în restaurantele de la etajul 10, între orele 6:30 si 11 si mic dejun international - în Restaurantul Fiorentino la erajul 3. Noi am ales ultima varianta si am fost deosebit de multumiti sa obtinem mereu aceeasi masa si sa fim serviti de aceiasi chelneri, care ne-au învatat rapid tabieturile ☺
Pe prima pagina a jurnalului, dupa câteva date legate de cusul vasului si portul cere-l gazduieste, urmau în fiecare zi informatiile în legatura cu excursiile organizate.
"Turul orasului Marsilia si descoperirea comorilor lui" era numele excursiei la care ne-am înscris si am citit ca întâlnirea noastra era stabilita pentru ora 8:15 în Teatrul Emerald.
Trebuie din nou sa laud oganizarea deosebita a vasului si sa mentionez ca ofertele de excursii nu cuprindeau doar descrierea exacta a traseului si a punctele turistice urmate, ci aprecia si gradul de dificultate, timpul necesar si tipul excursiei.
Pe scena teatrului, un grup al organizatorilor a citit listele si a repartizat turistii înscrisi în functie de limba în care urma sa vorbeasca ghidul. Am primit câte un autocolant cu numarul autocarlui, pe care l-am aplicat pe îmbracaminte în asa fel încât sa fie vizibil (a fost un ajutor pentru noi, spre a recunoaste rapid grupul din care facem parte). Ne-am încolonat si ne-am prezentat la iesire - pe puntea zero. Cardul fiecarui turist a fost verificat electronic si înregistrat la coborârea de pe vapor, astfel încât a existat permanent o evidenta exacta a pasagerilor.
În port am avut parte de o surpriza deosebit de placuta. O formatie a interpretat muzica traditionala si un grup în costume nationale ne-a urat bun venit, oferindu-ne câte un saculet cu lavanda. Emotionati de primire, am trecut sub boltile de flori si ne-am îndreptat spre parcarea unde autocarele ne asteptau cu motoarele pornite.
Lânga fiecare autocar era postat ghidul, tinând în mâna o placarda cu numarul de pe autocolantul nostru. Procedura a fost în fiecare zi aceeasi, iar placada am poreclit-o Lollipop Costa :)) (va urma)

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Croaziera - Sfârşitul primei zile


Am iesit din restaurant împreuna cu proaspetele noastre cunostinte, Margor si Laura. Ne-am oprit pentru un cocktail în cel mai frumos bar al vasului (Barul Eliodoro). Pe scena, un grup pop-rock interpreta slagere internationale. Câteva perechi dansau pe ringul feeric luminat. Atmosfera era deosebit de placuta.
Subiectele de discutie s-au legat imediat, am constat ca simpatia este reciproca si povestind una-alta, am descoperit ca Margot locuieste în acelasi cartier cu noi! Pentru saptamâna viitoare am stabilit o întâlnire, sa facem schimb de fotografii ☺
La ora 21 am ocupat un loc în sala teatrului si am urmarit un show cu muzica, dans, efecte speciale si jocuri de lumini. Târziu dupa miezul noptii, ne-am îndreptat spre cabina.
Entuziasmul primei zile si leganatul lin au ajutat sa adormim instantaneu. Ne-a trezit apelul telefonic - era ora 7 si vaporul ancora în portul Marseille. (va urma)

vineri, 21 noiembrie 2014

Croaziera - Primul dineu

Totul era nou, totul ne uimea, era ca într-o poveste. Eram plecati de acasa de ceva mai mult de cinsprezece ore însa trecusem prin atâtea situatii neobisnuite, încât timpul parea ca s-a dilatat, aveam senzatia ca suntem de câteva zile la bordul vasului. Acest sentiment a persistat pe întreaga perioada a concediului si zau ca nu as mai fi stiut în ce data a lunii suntem, daca nu am fi primit în fiecare zi câte un exemplar al "Jurnalului de bord".

Editat si tiparit aici pe vapor, fasciculul a aparut în fiecare zi în limbile internationale si stewardul a avut grija sa ni-l puna în cutia postala în fiecare seara. Ziarul ne oferea cele mai proasptete si importante informatii pentru ziua urmatoare (exceptie a facut doar primul exemplar, pe care l-am gasit imediat dupa îmbarcare, în cabina). De aici am aflat ca trebuie sa înregistram cartea de credit, pentru ca altfel cardurile de bord ar fi fost blocate, de aici am aflat la ce ora se va ridica ancora, unde se serveste masa de prânz sau ce spectacole vor avea loc seara si unde. De aici am aflat la ce ora rasare si apune soarele, care este prognoza meteo si starea marii, care este numele portului spre care navigam, la ce ora vom ancora, ce fel de excursii sunt programate pentru ziua urmatoare, locul si ora de întâlnire si multe-multe alte stiri interesante pentru noi, vilegiaturiștii.
În prima zi am vrut sa facem mult prea multe, am vrut sa vedem tot si sa  nu scapam nimic, de aceea primele ore la bord au fost un pic haotice. Dupa ce am admirat momentul ridicarii ancorei în Savona, nu ne-a mai ramas decât foarte putin timp pâna la primul dineu. Am facut dus ca la armata, ne-am îmbracat rapid si ne-am grabit la restaurant.
În hol, un grup de hostes îmbracati în jachete rosii, au format un culoar pâna la pupitrul Maître d'hôtel, care ne-a salutat, a verificat lista oaspetilor si ne-a numit numarul mesei ce ne-a fosr rezervata. Un chelner ne-a însotit la geam, la o masa de doua persoane. În restaurantul urias, erau mese aranjate pentru, doua, patru, sase, zece sau douasprezece persoane. Pentru ca nu cunosteam pe nimeni, nu am avut preferinte de repartizare în grup, deci am fost foarte multumiti cu masa primita. Imediat s-au prezentat un chelner si ajutorul lui - cei doi s-au ocupat sa nu ne lipseasca nimic, pe perioada întregului nostru sejur.
Masa era decorata cu lalele albe. Mi s-au parut atât de perfecte încât am fost sigura ca sunt flori artificiale, însa nuuuuu! WOW! De altfel toate florile de pe vapor au fost veritabile!

Am primit lista de meniu - în fiecare zi alta. Însirate fiind sase feluri de mâncare în câte trei-patru variante - care mai de care mai îmbietoare, nu am stiut cum trebuie procedat! Ni s-a explicat ca portiile sunt mici si se poate comanda din fiecare.
Între timp au aparut si vecinele nostre de masa. Am facut imediat cunostinta. Margot fiind de vârsta mea, a fost diagnosticata de câtiva ani cu scleroza multipla si ne-a marturisit ca desi acasa reuseste sa se deplaseze cu ajutorul unui baston, pe perioada croazierei a optat pentru mai multa siguranta la deplasarea cu scaunul rulant. Însotita era de fiica ei - Laura, studenta în anul doi la pedagogie.
Am ales meniul si sortul de vin rosu si nici nu am apucat sa ne prezentam vecinelor noastre, ca deja am si primit aperitivul. Eu am ales salata de fructe de mare, Helmut a ales o felie de carne de mânzat în sos de ton si o lingurita de salata de cartofi. Urmatorul aperitiv a fost salata de ton cu pesto si cartofi. Apoi am ales, eu pulpa de miel cu sote de mangold si ardei, Helmut biban de mare cu spanac. A urmat mini-platoul cu brânzeturi, nuci, stafide si un strop de mustar dulce. Acest platou ne-a fost oferit în fiecare zi, mereu alte tipuri de brânzeturi si alt gen de mustar.
La desert am ales profiterol cu Grand Marnier (deliciosul lichior cu aroma de portocale) si fructe de padure, iar Helmut a optat pentru Nougat parfait.

Pentru ca sarisem masa de prânz, am reusit sa mâncam tot ce ni s-a pus în fata! :) Gustul a fost delicios si calitatea ingredientelor remarcabilă! Fiecare fel de mancare a fost o adevărată capodoperă! Ramâne pentru mine o enigma felul în care functioneaza bucataria pe vas! Mi-e greu sa apreciez câte persoane am fost în prima serie în restaurant - probabil 600, poate chiar 700! Fiecare a comandat la început întregul meniu, nu s-a întâmplat niciodata sa primesc altceva decât ce am ales si nu a existat niciodata timp lung de asteptare! Cum?! Totala MAGIE! ☺
În fiecare seara la ora 18:30 ne-am ocupat locul la masa si pe la ora 20 am fost rugati discret - printr-un joc de lumini, sa încheiem dineul, la ora 21 a urmat seria a doua. A fost practic pentru noi un avantaj, pentru ca în fiecare seara începând cu ora 20:30, în teatre si cluburi aveau loc spectacole deosebite de cuplete, dansuri, cântece, acrobații sau jonglerii. (va urma)

Croaziera - Se ridica ancora


Barul Eliodoro - centrul puntii "Centenary" (etajul trei) era practic locul de întâlnire principal al tuturor turistilor. În stânga scarilor ce duceau spre centrul comercial, era receptia, deschisa 24 din 24 ore. La orele de vârf - ca acum în prima zi de îmbarcare, la pupitru îsi ofereau serviciile sapte-opt functionari. În zilele urmatoare aveam sa învatam ca pe reverul uniformei, lânga ecusonul ce afisa numele si cetatenia, erau atasate insigne mici cu steagul tarilor a caror limbi oficiale, posesorul insignei le vorbea curent. O modalitate deosebit de simpla de a recunoaste dintr-o privire pe ce limba sa te exprimi. Tot ce ne înconjura era senzational însa organizarea si atitudinea personalului de la bord m-au impresionat puternic! Pe întreaga perioada a sejurului nu am vazut angajat care sa nu zâmbeasca, atitudinea lor deborda de calm, politete si bun simt!
La ora 17 era foarte aglomerat la receptie. Probabil multi doreau sa schimbe timpul de masa înscris pe card sau încercau sa cumpere vreun pachet de excursii. Asteptarea se desfasura disciplinat, un monitor afisa numarul bonului pe care clientul l-a extras în momentul în care s-a asezat la coada.
Deoarece noi ne-am înscris în excursii online înainte de îmbarcare, în loc sa ne înghesuim la receptie, savuram gustul coctailului la bar si admiram luminile care straluceau de jur împrejurul nostru.
Brusc, ne-am amintit ca la ora 18 vasul avea sa ridice ancora si ne-am propus sa fim din nou pe puntea superioara pentru acel întâi moment, însa noi înca nici nu despachetasem valizele!
Ne-am dus direct în cabina si am aranjat pe umerase hainele din geamantan, am împartit diversele obiecte în sertarele comodei, am însirat pe etajerele din baie produsele de toaleta si am reusit sa fim punctuali pe puntea superioara sa vedem cum vasul se departeaza de mal.
☺ Porneam în prima noastra calatorie pe mare! (va urma)

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

joi, 20 noiembrie 2014

Croaziera - Exercitiul de salvare în caz de avarie

Dupa ce anuntul ca fiecare pasager sa se îndrepte spre propria cabina s-a repetat de câteva ori, ni s-a comunicat ca fiecare turist sa-si ia vesta de salvare care se gaseste în dulap (si care poarta numarul cabinei), sa urmam îndrumarile personalului aflat pe traseu pe coridoare si sa ne prezentam la punctul de întâlnire ce este notat pe fisa vestei. Pe timpul exercitiului, lifturile au fost blocate, am alergat de la etajul 10 la etajul 5 în Teatrul Emerald. Nu stiu de unde au aparut pe coridoare o multime de asiatici zâmbitori, îmbracati cu veste galbene (personal al vasului), care ne-au ajutat sa îmbracam vestele si sa adaptam curelele pe corpul nostru, apoi prin semne clare ne-au indicat directia spre care trebuie sa ne îndreptam.

Am ajuns în lojele superioare ale teatrului, transpirati si amuzându-ne de ciudata vesta portocalie care ne strânge gâtul, fiecare preocupat fiind sa faca fotografii si mai putin sa ia în serios exercitiul. Abia când am luat loc în amfiteatru si ni s-au pezentat filme, am realizat importanta acestui instructaj.
Vesta este confectionata dintr-un material poros care ajuta purtatorul sa-si mentina capul deasupra apei. În mod automat la contactul cu apa, porneste un aparat GPS. Suplimentar, pe partea dreapta, vesta este prevazuta cu un fluier.
Ni s-a explicat ca punctele de întâlnire sunt în asa fel stabilite ca fiecare pasager sa urce într-un vas de salvare. În cazul în care este imposibil ca pasagerii sa ajunga în propria cabina si sa îmbrace vesta ce îi este rezervata, pe platforma de lansare a barcilor exista veste suplimentare.
Sincera sa fiu, exercitiul nu m-a convins ca în caz adevarat de avarie, salvarea poate functiona! De aceea m-am rugat în gând sa nu fie nevoie niciodata sa traiesc un asemenea eveniment!
Dupa un asemenea exercitiu, am avut nevoie de ceva sa ne remonteze ;) Asa ca am dus vestele înapoi în camera si am luat liftul spre etajul trei. Privind de la etajul 10, oamenii de la barul Eliodoro pareau mici ca niste furnici.

Am ajuns în fata barului. Un semicerc azuriu separa barkeeperii de consumatori. Atmosfera era degajată si vesela. Pe scena de la baza peretelui urias pe care se miscau lifturile din sticla, o formatie interpreta muzica tip café-concert.
Am gasit loc la o masuta si am comandat câte un cocktail. Am privit fascinanta peretele albastru fara sa-mi pot lua ochii de la romburile care îsi schimbau treptat nuantele, între turchiz si bleumarin, imitând cumva valurile marii. Colosala constructie!

Era ora 17 a primei zile petrecute la bord! (va urma)
PS: înscriu postarea la rubrica "Reflexii în oglinda" - pentru minunatul joc de reflexii creat de benzile reflecroare de pe vestele de salvare, în amfiteatru.