miercuri, 18 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări (episodul 6 / final)

De ce renunță la blog un blogger de succes

Da, Carmen! Sursa: Vis si realitate
Da, Carmen! Sursa: Vis si realitate
Închei discuția în foileton cu Carmen, Prima Doamnă a „Miercurii fără cuvinte” într-o zi de miercuri, în care prietenii fenomenului inițiat de ea în urmă cu șase ani postează articole în care, teoretic, nu sunt cuvinte, doar fotografii. După ce, în primele cinci episoade ( 12345) am vorbit despre începuturile MfC, bloggerița Carmen, dacă a făcut bani din blog, întâlnirile din virtual și din real și ce crede Carmen despre reglementarea internetului, am vrut foarte mult să aflu motivul principal pentru care un blogger de succes renunță la blogging. Am scotocit prin discuția noastră, am aflat și vă supun atenției.
La un moment dat, de-a lungul discuției cu Carmen, am căutat să fac un bilanț al celor șapte ani de blogging ai ei.

Care e, așadar, bilanțul bloggeritei Carmen?

„Pentru a răspunde, voi folosi câteva date oferite de platforma Blogspot. Până în decembrie 2012, blogul meu înregistra sub 25.000 vizite pe lună, apoi numărul de vizite a început sa crească, astfel încât în noiembrie 2015 erau 42.400 vizite. Cam 1.400 pe zi. În Top 10 al celor mai accesate articole afișate pe blogul meu nu se află niciunul înscris în Miercurea fără cuvinte”, mi-a răspuns Carmen.

Iată Top 3 articole de pe blogul lui Carmen:

  1. Joc al cifrelor sau un cod misterios?!? (3197 vizualizări)
  2. Balet la cinematograf (III) (3187 vizualizari)
  3. Rețeta pentru plăcintă cu prune (2986 vizualizari)
Altfel spus, succesul bloggeriței nu trebuie căutat numaidecât în Miercurea fără cuvinte. Fenomenul iscat de ea a susținut creșterea, a consolidat. Atât. Din 100 de bloggeri, care ar fi găzduit tabelul Mfc, probabil că 90 s-ar fi bucurat să crească, cam ca într-un exercițiu Google Ad: ca din pușcă, până la un anumit nivel și doar atunci, în zilele de miercuri.
O fotografie în care, chiar dacă nu apare, e foarte multă Carmen. Sursa: Vis și realitate
O fotografie în care, chiar dacă nu apare, e foarte multă Carmen. Sursa: Vis și realitate
La Carmen s-a întâmplat altceva. Pentru că ea este altfel. Carmen e autentică. Se bucură de viață, de călătorii, de mici detalii, și bucuria ei e un zâmbet cu toată gura. Priviți fotografiile cu Carmen. Privește spre voi. Deschis. Direct. Spune ceva. Ne spune, mereu, ceva. Ne întinde mâna, ne așterne masa, ne arată flori, locuri, suflet. E cu noi 100%.
Și totuși…

„… un blog trăiește prin cititorii lui”

Ceva a lipsit. Carmen a oferit totul. Sută la sută. Celor 1.400 de oameni care veneau zilnic pe blogul ei. În schimb, spune Carmen, „abia 0,5% din cei care au accesat paginile blogului au lăsat comentarii”. Unul din 200.
Nici mult, dar nici puțin. Probabil normal. Vii, vezi, pleci. Îți place ce-ai văzut? Probabil că da. Spui că ți-a plăcut? Spui ce ți-a plăcut? Oferi vreo nouă perspectivă? Dai bună ziua, mulțumesc că mi-ai deschis ușa? Probabil că nu. Statistic că nu.
Ei, bine, pe Carmen asta a afectat-o. Pentru ea, nu cifrele contează. N-a interesat-o cât de sus se află în topul ZeList. Câte afișări, ce Page Rank. Cât i se oferă pentru un advertorial, pentru un link, niște cuvinte cheie propuse de experți SEO. Pentru Carmen, blogul e un mijloc de lărgire a cercului de prieteni. De a ajunge la oameni cu care altfel n-ar fi putut intra în contact. De a afla de la ei, de a le împărtăși lor. De a-i ajuta, dacă asta i-ar sta în puteri, de a-i bucura, de a-i pune pe gânduri. Viața e alcătuită din secunde, din fracțiuni de secundă, și fiecare clipă are însemnătatea ei. Fiecare dram de iubire are însemnătatea lui. Fiecare împărtășire.
„Abia 0,5% din cei care au accesat paginile blogului au lăsat comentarii. Această constatare m-a dezamăgit, descurajat și determinat să renunț la a mai publica pe blog” (Carmen)
Carmen nu e o sfântă. Nu și-a asumat vreun rol. E un om normal, așa cum ar trebui să fie oamenii normali. În momentul în care a constatat că doar șapte oameni din o mie patru sute care îi intră în casă dau binețe, și-a zis că ceva nu e în regulă.
Această constatare m-a dezamăgit, descurajat și determinat să renunț la a mai publica pe blog. Consider ca un blog trăiește prin cititorii lui”, spune Carmen, și pune în această spusă toată bunătatea ei. Nu acuză, nu se revoltă. Încearcă să înțeleagă. Poate o fi ceva greșit pe undeva prin lumea asta a blogurilor. Poate că astea-s limitele. Poate că pur și simplu una-i una (blogosfera), alta-i alta (viața reală).

Ce i-aș cere eu peștișorului de aur

Ochii Sibiului fotografiați de Carmen. Sursa: Vis si realitate 2
Ochii Sibiului fotografiați de Carmen. Sursa: Vis si realitate 2
Dacă m-aș trezi cu peștișorul de aur în față, s-ar putea să-l rog să facă în așa fel încât prietenii văzuți ai blogului Vis și realitate și cei care doar au trecut pe acolo, le-a plăcut dar au ținut asta pentru ei, să mai dea o tură pe acolo și să spună ceva. Sunt curios ce-ar ieși.
___________________________________________________

marți, 17 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări (episodul 5)

Carmen: „A ignora un agresor în virtual are același efect ca în viața reală”

Bomboane pentru prieteni, marca Vis și realitate 2
Bomboane pentru prieteni, marca Vis și realitate 2
Am ajuns la a cincea parte a discuției cu Carmen (primele patru: 1234). După ce am vorbit despre Carmen ca bloggeriță, începuturile fenomenului „Miercurea fără Cuvinte”, întâlnirile din virtual și cele din real, dacă și cum se fac bani din blog, astăzi am fost curios să aflu părerea doamnei MfC despre nevoia sau nu a reglementării Internetului.

♦ Crezi ca trebuie reglementat mai strict online-ul? 
 - Categoric sunt de părere ca online-ul trebuie reglementat mai strict. Viața virtuală este relativ nouă și încă nici nu știm cât de multe nu știm! Sunt sigură că pe măsura ce se descoperă imperfecțiunile acestei „lumi noi“, se vor emite reguli noi. Mulțumitor ar fi ca măcar regulile și legile formulate până acum sa fie aplicate și respectate.
Am descoperit cu stupoare în câteva rânduri pe blogurile altora, fotografii, texte sau fragmente de text publicate de mine, fără a mi se fi cerut în prealabil acordul și fără să fi fost menționat că îmi aparțin.

♦ Ai fost agresată pe net, pe blog?

 - Da, din pacate am avut și asemenea experiențe neplăcute – câteva minore și doar un atac brutal. Chiar dacă acele episoade m-au șocat pe moment, am afișat indiferența și nu m-am lăsat provocată sub nicio formă… A ignora un agresor în virtual are același efect ca în viața reală și mi se pare a fi cea mai elegantă metodă de a pedepsi.
Umbre. Virtual? Real? Sursa: Vis si realitate
Umbre. Virtual? Real? Sursa: Vis si realitate

♦ Este Internetul un loc suficient de sigur pentru copii, oameni mai neinstruiti? E deci nevoie de educație, reglementare, autoreglementare?

- Nu sunt specialista în internet, nu pot sa dau sfaturi și știu că și eu am multe de învățat.
Cunosc și aplic două din regulile elementare ale surf-ului protejat – în primul rând am grijă ca laptopul/computerul să fie înzestrat cu un program antivirus de actualitate și în al doilea rând, nu accesez decât paginile legale. Mai știu că nici așa nu există garanție sută la sută, însă șansele de a întâmpina surprize neplăcute sunt mult reduse. Amețesc doar când mă gândesc la miile de apps și am emoții de câte ori citesc despre online-banking, online-check-in, buletin de identitate-online, etc.…

___________________________________________________
ACEST ARTICOL A FOST PRELUAT DE LA ADRESA: https://calinhera.wordpress.com/2016/05/17/agresor-virtual/

Călin Hera. PA-uri şi mirări (episodul 4)

„Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul”. Întâlnirile MfC

Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2
Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă:). Sursa foto: Vis si realitate 2
Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 123) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.”
Am încercat să aflu de la Carmen cu această ocazie cât de departe poate merge prietenia din virtual și dacă Miercurea fără cuvinte a fost/este un fenomen și din acest punct de vedere.
♦ Aveai mulți prieteni în blogosferă atunci când ai lansat Miercurea fără Cuvinte? Au venit mult mai mulți după aceea sau pur și simplu alții?
 - Nu aveam mulți prieteni virtuali înainte de MfC, dar eram foarte mulțumită cu grupul pe care-l întâlneam în mod frecvent pe blog. Prima data când am lansat Miercurea fără Cuvinte au participat doar 6 bloggeri, iar întregul an 2010 nu a depășit 10 participanți pe săptămână.
♦ Am întâlnit în blog rolul tău pe cineva aparte, cu o experiență de viață colosală, dată în special de o întâmplare anume: cell61. Cum v-ati cunoscut? Ce mai știi despre el?
- Cell61 este unul din prietenii virtuali din perioada de început a blogului meu. L-am cunoscut așa cum se întâmpla în blogosferă – a lăsat într-o zi un comentariu simpatic pe blogul meu. Urmând linkul, am descoperit un blog deosebit, în spatele căruia mi-am imaginat o persoana inteligentă, sensibilă, cu mult bun simț și caracter. Mi-au plăcut mult articolele lui și am început să ne vizităm reciproc. Din grupul acela de prieteni făceau parte Anamayana, Lizuca, Vania, Sophie, Ceska777, Jacob, Vaca verde, Tetris… Îmi amintesc cu multă-multă plăcere acei primi pași în blogosfera!
Cu Cell61 am discutat numai în ramele blogului și l-am cunoscut doar în măsura în care s-a prezentat prin articolele pe care le-a publicat. Când a anunțat că renunță la blogging, am făcut schimb de adrese email – fără blog însă, comunicarea și-a pierdut sensul. Ne-am rezumat la câteva felicitări de Paști, Crăciun și An Nou. În afara de faptul ca devenise mândru tătic, nu mai știu nimic despre el. La fel ca și despre Anamayana, care a devenit mămică în aceeași perioadă. Din grupul mai sus amintit, doar pe Ceska am cunoscut-o personal. Cu ea întrețin și acum corespondența.
♦ Care sunt cele mai faine întâlniri blogosferice ale tale?
 - Acelea din care am avut ceva practic sau frumos de învățat. Acelea care mi-au stimulat creativitatea sau mi-au influențat dorința de a fi zi de zi mai bună. Acelea care mi-au adus aminte ca frumusețea o putem descoperi la fiecare pas sau ca bucuriile mici contează mult. Acelea care mi-au desenat un zâmbet în coltul buzelor chiar și în zilele gri.
Multe din întâlnirile blogosferice m-au încurajat să rup barierele virtuale și să încerc să cunosc persoanele reale din spatele blogurilor. Surprizele au fost deosebite și plăcute. În cei 6 ani de blogging am avut ocazia sa cunosc în viața reala 9 din prietenii virtuali. Alături de 5 dintre ei am petrecut cel puțin două vacanțe de câte o saptămână și consider că acestea sunt cele mai reușite întâlniri blogosferice ☺. Chiar dacă virtualul este confortabil, doar viața reală contează!
___________________________________________________

luni, 16 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări (episodul 3)

Bani din blog. Varianta Carmen

Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2
Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2
Am avut o discuție lungă cu Carmen, cea care a adus în România „fenomenul Miercurea fără Cuvinte”. În primele două episoade am vorbit despre Carmen ca bloggeriță și despre începuturile MfC. În partea a treia a discuției am încercat să aflu dacă ea a făcutbani din blog, fiindcă a face din blogging o sursă de venit este un vis secret al multor bloggeri. 
Prin urmare, întrucât bloggerii citesc cu nesaț sfaturi gen ‘cum să îmi fac blogul mai cunoscut, cum să faci bani din blog’ etc., chiar dacă nu recunosc asta și chiar dacă nu le urmează, am vrut să aflu de la Carmen care sunt sfaturile ei în domeniu și dacă a făcut bani din blog.

Carmen: „Nu m-am implicat niciodată în campanii de reclamă cu testare de produse”

„Eu nu am făcut bani din blog, nu am vrut să permit expunerea automată de reclame între articolele mele. Am văzut pe alte bloguri inserate între articole despre pictură și literatură invitații gen „dacă ești single, înscrie-te pe sit-ul XXX“. Nu știu cât se câștigă pentru asemenea reclame, însă consider asocierea de prost gust.”
„Am făcut deseori reclama unui produs, însă fără interes financiar, ci doar din propria mea convingere. Am fost contactată pe e-mail de câteva ori de către producătorul sau furnizorul pomenit în articol, pentru a mi se mulțumi și satisfacția a fost mare. Dar nu m-am implicat niciodată în campanii de reclamă cu testare de produse și nu m-am înscris niciodată la concursurile organizate de ZeList sau ZeBlog.”

„Nimic nu poate fi mai convingator decât descrierea unei experiente proprii”

”Am scris pe blogul meu doar despre ce am dorit și doar atunci când am avut dispoziția potrivită. Mi-am ales ca teme doar ceea ce m-a preocupat sau impresionat în acea perioadă si am abordat cele mai variate teme – de la arta pâna la fotbal, imprimind blogului stilul unui jurnal personal. Parerea mea este ca nimic nu poate fi mai convingator decât descrierea unei experiente proprii – de aceea articolele mele s-au axat pe activitatile mele si ale familiei.”
Mi s-a spus de multe ori ca blogul meu reprezintă un model de a trăi frumos viața și cred că succesul blogului îl datorez acestui fapt. Multe persoane mi-au scris că articolele mele transmit optimism și încredere în propriile puteri.
„Mi s-a spus de multe ori ca blogul meu reprezintă un model de a trăi frumos viața și cred că succesul blogului îl datorez acestui fapt. Multe persoane mi-au scris că articolele mele transmit optimism și încredere în propriile puteri. Asemenea comentarii nu au făcut decât să mă stimuleze, să-mi întărească sentimentul că ceea ce fac este apreciat și că merită să investesc în blog „ceva“ din timpul liber.”
„În aceeași idee, lipsa comentariilor am interpretat-o ca o „notă slabă“ dată articolului meu, dar cel mai tare m-au nemulțumit comentariile „paralele“ cu tema articolului sau cele cu iz de superficialitate. În virtual nu putem vedea zâmbetele false, dar putem simți gândurile false. Exact ca în viata reală, în locul prietenilor artificiali am preferat întotdeauna persoanele care și-au exprimat antipatia pe șleau. Blogosfera e mare! ☺
___________________________________________________
ACEST ARTICOL A FOST PRELUAT DE LA ADRESA: https://calinhera.wordpress.com/2016/05/16/bani-blog-carmen/

vineri, 13 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări (episodul 2)

Cum s-a născut fenomenul Miercurea fără cuvinte

Carmen la Oktoberfest. Fotografia care a ilustrat postarea cu cei mai mulți bloggeri înscriși în celebrul tabel. Sursa: Întrevis și realitate
Carmen la Oktoberfest. Fotografia care a ilustrat postarea cu cei mai mulți bloggeri înscriși în celebrul tabel. Sursa: Între vis și realitate
Am început acest dialog cu Carmen, doamna Miercurii fără cuvinte, pentru că mi s-a părut important să dezvălui și altfel decât a făcut oricum ea, prin blogul ei și sutele, miile de fotografii și texte publicate, cine este cea care a plecat în urmă cu mulți ani din România, s-a stabilit la Augsburg, Germania, călătorește, observă, își notează, fotografiază și împărtășește, în limba română. Și a oferit blogosferei românești fenomenul Miercurea fără cuvinte. Care acum, după retragerea ei, continuă, dintr-o întâmplare, pe blogul meu.
În episodul de astăzi vorbim despre începuturile MfC. Mâine vom afla povețele lui Carmen către colegii ei, bloggerii.

♦ Îti amintești cum a venit ideea MfC? Emoția primului tabel?

- Avem un blog de câteva luni și participam din când în când la „Wordless Wednesday“, celebra rubrică Mr. Linky. Întâlneam bloggeri din toata lumea, erau fotografii de peste tot, pe teme deosebit de variate. Am observat că doar fotografiile personale sunt apreciate. Am mai observat că dacă nu vizitezi și nu comentezi pe niciun blog, n-ai vizite sau comentarii pe propriul blog.
Între cei peste 300 participanți, observasem doar 2-3 români, așa că m-am gândit să organizez o întâlnire virtuală pentru bloggerii români. Mi-am facut cont la Mr. Linky, am preluat tabelul și am deschis prima rubrică „Miercurea fără cuvinte“ din blogosfera româneasca. Era sfârșitul lunii ianuarie (2010). Timp de patru luni, am avut săptămânal în jur de 10 bloggeri – ceea ce m-a descurajat… Am abandonat ideea, dar după un timp mai mulți prieteni virtuali m-au întrebat de „jocul cu fotografii“?
Cana Miercurea fără cuvinte, cu ingredientele necesare. Sursa: Între vis și realitate
Cana Miercurea fără cuvinte, cu ingredientele necesare. Sursa: Între vis și realitate
Prin urmare, la începutul anului 2011 am redeschis „Miercurea fără cuvinte“ și nu m-am mai lăsat influențată de slaba participare. Am hotărât că merită să mă ocup de rubrică, atâta vreme cât există măcar cinci bloggeri cărora le face plăcere să ia parte la „joc”. Numărul participanților a început să crească și patru luni mai târziu rubrica înregistra peste 50 de înscrieri. În a doua jumătate a anului, la „Miercurea fără cuvinte“ s-au înscris săptămânal peste 100 de bloggeri (recordul de 131 participanți a fost înregistrat în28.09.2011)!
Rubrica a atras atenția blogosferei și a fost caracterizată ca „fenomen“. Pe lângă participanții entuziasmați au apărut și bloggeri care și-au exprimat negativ părerea în legătură cu „Miercurea fără cuvinte“. Dar nu am obligat niciodată pe nimeni să participe si nici nu am interzis nimănui publicarea linkurilor în ziua de miercuri. Singura regulă a fost ca articol înscris în tabel să conțină doar fotografii.

 ♦ A fost greu sa explici conceptul „fără cuvinte”?

Textul săptămânal de prezentare a MfC. Sursa: Între vis și realitate
Textul săptămânal de prezentare a MfC. Sursa: Între vis și realitate
- Mie de explicat nu mi-a fost greu. Într-un text scurt*, spuneam că în tabel se pot înscrie bloggerii care pregătesc un articol fără text, care să conțină doar una sau mai multe fotografii. Mie mi s-a părut clar, mai ales că titlul rubricii anunța din start ca nu este nevoie de cuvinte.
Am observat însă dese încercări de ignorare a conceptului „fără cuvinte“… Unii bloggeri, deși nu scriau nimic toată săptămâna, postau tocmai miercurea un articol lung căruia îi atașau o fotografie-două și veneau în tabelul MfC. Au fost și articole cu texte lungi si fără vreo fotografie! În aceste situații, am investit ceva timp si i-am explicat fiecărui participant în parte că „Miercurea fără cuvinte“ este un joc al imaginației, fiecărui blogger fiindu-i oferită ocazia de a se exprima prin fotografii-și-atât.
Oricine poate să scrie inclusiv în zilele de miercuri câte articole dorește, dar postarea înscrisă în tabelul „Miercurii fără cuvinte“ trebuie sa nu conțină texte scrise. Am sugerat ca eventualele explicații să fie oferite în comentarii sau într-un articol separat.
Atunci când lucrurile nu s-au schimbat nici după ce am făcut aceste recomandari, am fost nevoită să șterg din tabel înscrierile care nu respectau regula, fără să mă mai străduiesc să dau explicații suplimentare.

♦ Ce crezi ca ii atrage in primul rand pe bloggerii MfC? Dar în al doilea rând?

- Cred că bloggeri sunt atrași la MfC de dorința de a comunica și de a cunoaște alți bloggeri. Implicit, dorința pe care fiecare blogger o are – de a-și face blogul cunoscut. MfC oferă ocazia de a descoperi bloggeri cu afinități asemănătoare.

♦ Câți bloggeri estimezi că au venit măcar o dată la MfC în 5 ani? Câți sunt cei familiari, care vin regulat?

- Cred că nu greșesc spunând că numarul bloggerilor ce au participat măcar o dată la MfC este de 300-400. Estimez că doar 15 bloggeri au participat în mod constant la aproape toate MfC din ultimii 5 ani.

♦ Ai răspuns de fiecare dată fiecărui comentariu? Ai făcut vizite de curtoazie, miercurea, acasă la fiecare oaspete?

- În general, am rezervat ziua de miercuri pentru rubrica MfC și am reușit de cele mai multe ori să vizitez fiecare blog înscris în tabel și, bineînțeles, să las un comentariu legat de fotografiile văzute. În funcție de cât „timp liber“ am avut, am răspuns și comentariilor de pe blogul meu.
În decursul anilor, am avut și zile când timpul rezervat pentru MfC a fost prea scurt. În acele zile am lăsat comentarii doar pe blogurile celor care și-au făcut timp să scrie câteva cuvinte pe blogul meu. De vizitat, însă, i-am vizitat pe toți cei înscriși.
Iar atunci când am descoperit un nou de blog înscris în tabel, am căutat să transmit, în comentariul pe care l-am lăsat, și un mesaj de bun venit în „grupul MfC“.

♦ Te supărai atunci când vreun blogger se mulțumea să lase doar linkul în tabel? Ți se părea că astfel ‘se strică jocul‘?

- Faptul că exista bloggeri care doar înscriu linkul în tabel și nu își fac timp să scrie două cuvinte legate de fotografiile văzute mi se pare ciudat, însa nu aș spune că mă supără această atitudine. E treaba fiecăruia.
Consider însă că aceia care participă la MfC doresc să comunice și se bucură să ia legătura cu alți bloggeri. De aceea mi se pare straniu să nu poți exprima câteva cuvinte legate de imaginile pe care le vezi. Bineînteles că nu în fiecare zi de miercuri este timp pentru vizite și comentarii – însă consider că acestea sunt scopurile MfC, iar dacă te-ai înscris în joc, trebuie să ai timp și să joci.

♦ A da link spre MfC face parte din joc?

- A pune linkul corect „face parte din joc“ și aici mă refer la linkul ambelor bloguri implicate – atât al articolului înscris cât și al articolului care contine tabelul de înscriere. În cei 6 ani câti am organizat „Miercurea fara cuvinte“, am constatat că doar patru până la zece participanți sunt leali…
Există doar două explicații: fie acel participant nu a citit cu atenție cele câteva reguli simple ale rubricii, fie nu vrea să le aplice! Linkul trebuie pus spre articol și nu spre blog – pentru că „legătura“ între blogul înscris și blogul care organizează este temporară. Durează o săptămână și se reînoiește la fiecare participare.
– va urma
___________________________________________________
ACEST ARTICOL A FOST PRELUAT DE LA ADRESA: https://calinhera.wordpress.com/2016/05/13/nastere-miercurea-fara-cuvinte/

joi, 12 mai 2016

Călin Hera. PA-uri şi mirări

Carmen, doamna Miercurii fără Cuvinte

Ce tip de visător e Carmen? Sursa: Între vis și realitate
Ce tip de visător e Carmen? Sursa: Între vis și realitate
Există două tipuri de visători: cei cu capul în nori și cei cu picioarele pe pământ. Fiecare are câte ceva aparte. Carmen e genul de visător care se plasează undeva între cele două tipuri clasice. Nu întâmplător, blogurile ei au încă din denumire o poveste, care se poate spune aproape de la sine, plasată fix acolo, între vis și realitate.
Există, desigur, și povestea spusă de Carmen Renges-Messerle. Am ținut mult să vorbesc cu ea din foarte multe puncte de vedere. Pe de o parte, atunci când am spus că blogul ei este unul dintre cele 5 cu care aș pleca pe o Insulă WiFi pustie am fost sincer. Pe de altă parte, aveam și un pretext imediat: celebra Miercure fără Cuvinte.
Săptămână de săptămână, blogul lui Carmen a găzduit faimoasa întâlnire a celor care, miercurea, au postat una sau mai multe fotografii neînsoțite de text. Un omagiu adus „fotografiei care înseamnă cât 1000 de cuvinte”. Un fel de parolă de intrare într-un club select de prieteni și punct de plecare pentru prietenii transferate din virtual în real.

Ce și cum a fost pentru mine MfC și ce este acum

Nu îmi amintesc când anume am intrat prima oară în contact cu Grupul MfC inventat de Carmen, dar știu că m-am străduit aproape săptămânal să fiu și eu acolo și m-am simțit provocat de fiecare dată să răspund cumva temei enunțate de Carmen. Așa percepeam eu postările ei de miercuri, ca pe niște teme, ca pe niște provocări.
Iar într-o zi de decembrie, ultima zi de miercuri a anului trecut, Carmen a anunțat că, gata, se retrage. Cunosc câțiva bloggeri care au intrat în panică. Mă rog, poate că nu ăsta e cuvântul potrivit. Mă refer la cuvântul blogger. Fiindcă, așa cum am spus mai sus, Miercurea fără Cuvinte era un pretext de întâlnire a unor prieteni. Era o comunitate.
Atunci când Carmen a adăugat „m-aș bucura ca unul dintre participanții constanți la MfC să preia în continuare rubrica”, am avut o pornire. Începând cu prima zi de miercuri a anului 2016, MfC continuă pe blogul meu. Ca acest lucru să fie posibil, a fost nevoie de multe discuții cu Carmen, care m-a dădăcit, mi-a explicat, mi-a arătat, ba, chiar, m-a scos din rahat într-o zi de miercuri când ceva n-a funcționat. Și azi, când se fac deja aproape 20 de MfC-uri organizate de mine, când lucrurile par să se miște, încă simt că undeva, în spatele meu, e Carmen, gata să repare ceea ce, eventual, stric eu.

Acesta este contextul. Urmează discuția

Acesta a fost contextul în care am abordat-o pe Carmen, pentru o discuție mai puțin tehnică, în momentul în care stăpâneam deja binișor Secretele Tabelului. Plus încă ceva care m-a cotrariat: Carmen lăsa să se înțeleagă că părăsește lumea blogosferei. „Plec, dar nu șters blogul”, a fost concesia pe care a făcut-o.
Dialogul s-a desfășurat în urmă cu foarte mult timp (cred că în luna februarie). Acum s-a transformat într-un articol un pic mai lung decât această nesfârșită introducere. Presupun că vor fi 4-5 episoade.

Iar acum va vorbi mai mult Carmen

RENUNȚAREA LA BLOGGING.
Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit sa-l frecventez.”
ÎNCEPUTURILE MfC.
La început am avut emoții. Nu pentru numărul participanților, ci pentru apariția la timp a tabelului de înscriere. Timp de 6 ani, tabelul nu a lipsit niciodată, iar de întârziat, a întârziat doar de două ori, câteva minute (probleme tehnice) ☺.”
NOTA MEA. În cele patru luni și jumătate de când mă ocup de MfC, apariția tabelului a întârziat o dată, 7-8  minute, tot din motive tehnice. Și de câteva ori au fost prieteni MfC care s-au plâns că nu pot urca linkurile în tabel. Deci înțeleg foarte bine și apreciez performanța lui Carmen.
DESPRE NUMĂRUL DE PARTICIPANȚI.
Am început în 2010 cu 5-6 înscrieri și am ajuns la un record de 119 înscrieri într-un tabel din anul 2012.”
Cea mai populată Miercure fără Cuvinte. Sursa: Între vis și realitate
Cea mai populată Miercure fără Cuvinte a anului 2012, anul cel mai intens. Sursa: Între vis și realitate
Am observat ca multe bloguri înregistrează miercurea cel mai ridicat număr de vizite și comentarii. Au fost ani când la MfC participau în jur de 100 de bloggeri. În ultimul an, numărul participanților a rămas constant în jur de 30.”
NOTĂ. Anul 2012 a fost într-adevăr unul foarte bogat pentru MfC, cu o medie de aproximativ 95 de participanți. În perioada în care MfC a migrat pe blogul meu, media e de doar 20-22 de participanți, deci îmi scot încă o dată pălăria în fața lui Carmen. (Pentru rigoare, media MfC 2015 pe blogul lui Carmen s-a situat undeva în jur de 35 de participanți, deci am speranțe să ne apropiem, mai ales că prietenii MfC sunt cam aceiași.)
LOCUL 4 ÎN ZELIST.
Nu am urmărit să urc în clasamente. Atunci când m-am trezit pe locul 25 nici nu știam ce este ZeList. Tot fără să urmăresc deloc asta, în urmă cu vreo doi ani cred, ajunsesem pe locul 4 :)) M-a amuzat! Dar nu înțeleg nici astăzi cum funcționează ZeList și nici nu mă interesează.”
NOTĂ. ZeList prezintă un clasament, care ordonează blogurile înscrise în funcție de mai multe criterii (site-uri care au linkuri către blog, linkuri recente, număr de postări săptămânale). În data de 17 ianuarie 2012, blogul Vis și realitate 2 a ocupat locul al 4-lea în ZeList și ani la rând a fost constant în rândul primelor 20 de bloguri din România.
– va urma
__________________________________________________

joi, 31 decembrie 2015

Ieri e istorie, mâine e mister, azi este un dar

An Nou cu sănătate si bucurii, cu împlinirea viselor, cu sperantă si credinta în mai bine, cu pace si lumina în suflete si-n priviri. La multi ani!

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

miercuri, 30 decembrie 2015

Miercurea fara cuvinte (53) - Ca globul din Pomul de Craciun

Augsburg, 24.12.2015 - cu Silvia si Virgil

Cu acest colaj, închei organizarea rubricii "Miercurea fara cuvinte". Va multumesc pentru contribuție si m-as bucura ca unul dintre participantii constanti la MfC sa preia în continuare rubrica - ofer cu placere toate informatiile necesare ☺
Va urez sanatate si LA MULTI ANI! Anul Nou sa va aduca bucurii si împlinirea viselor!
UPDATE ora 10:30 - Calin Hera va organiza în continuare întâlnirile de miercuri si începând din 6 ianuarie 2016, blogul http://calinhera.blogspot.ro/ sau https://calinhera.wordpress.com/ va detine tabelul de înscriere la "Miercurea fara Cuvinte" ☺

marți, 29 decembrie 2015

Rodia

Toata lumea stie ca rodia este un fruct sănătos și delicios.
Un fruct copt cântareste aproximativ 175 de grame si bobitele roșii conțin aproximativ 30% din necesarul zilnic de vitamina C și aproximativ 36% din necesarul de vitamina K. În plus, rodia este bogata în acid folic si potasiu. Cu toate acestea, miezul de rodie este foarte dulce - un fruct conține în jur de 24 de grame de zahăr și 144 de calorii... ceea ce "îi este iertat" având în vedere varietatea de vitamine, minerale si compusi bioactivi ☺
Sucul de rodie conține punicalagin - un component antioxidant de trei ori mai puternic ca în vinul roșu sau în ceaiul verde. În plus, acidul elagic, denumit si "ulei din semințe de rodie" este cunoscut pentru efectul pozitiv asupra sanatatii.
Consumul sucului de rodie este o bogata sursa de sanatate: îmbunatateste fluxul de sânge, inhiba inflamațiile la nivelul tractului digestiv, contribuie la reducerea proceselor inflamatorii la nivelul sânilor si combate cancerul de colon, reduce tensiunea arterială si deci reduce riscul producerii unui atac de inima sau accident vascular cerebral, amelioreaza osteoartrita si durerie articulare, reduce nivelul de colesterol, combate infecții fungice si bacteriele, ajuta la prevenirea inflamatiilor bucale, îmbunătățeste puterea lingvistică și vizuală a memoriei, învioreaza si elimina oboseala pe timpul examenelor teoretice sau a exercitiilor fizice. (sursa info: Elle)
Pentru cei care înca nu stiu cum sa "abordeze" acest fruct cu coaja tare si bobite zemoase, iata o metoda ce mi-a fost adusa la cunostinta de Suzana, pe blogul Alexei ☺ Le multumesc amândurora!
Se taie capacul si se cresteaza coaja în lungime, ca si când am vrea sa împartim fructul în 6 - 8 segmente. Se umple cu apa un vas adânc si gura lata si se scufunda rodia pentru cateva minute, dupa care, sub apa, începem sa descojim fructul. Usor si fara pericolul de a stropi peretii bucatariei, bobitele se lasa desfacute simplu din alveole. Bobitele fiind grele, se depun pe fundul vasului, iar cojile se ridica la suprafata. Le îndepartam cu ajutorul unei linguri-spumiera, apoi varsam apa printr-o sita. Bobitele rosii, aromate si zemoase sunt gata pentru a fi servite.
O metoda eleganta si usoara de a desface rodia, prin care nici macar degetele nu ramân patate. Nu ramâne decât sa avurati fructul! ☺ Bon appétit!

luni, 28 decembrie 2015

A doua zi de Craciun


Cu atâtea bunatati de Craciun, nici nu am apucat sa gustam din toate prajiturile si sorturile de cozonac pregatite sau cumparate - de aceea ne-am propus ca direct la micul dejun sa servim prajitura cu crema de lamâie, prajitura cu ness, placinta cu mere si fulgi de migdale, Panettone, Stollen si Lebkuchen ☺ Toate acestea bineînteles lânga o ceasca cu cafea super-speciala!
Zilele trecute, într-una din plimbarile noastre prin oras, Virgil si-a amintit de vremea studentei când un coleg de grupa - fiu de șeic (sau asa ceva prin Statele Arabe) primea de acasa pachete cu cafea de cea mai buna calitate. Acolo în caminul studentesc, combinau ei boabele dupa retete speciale, astfel încât aroma si taria cafelei sa fie în deplina armonie. Virgil si-a amintit de cafeaua Maragogype, ca de un basm... Pentru ca tocmai ne aflam pe bulevardul central (Augsburg) si nu departe se gasea un magazin cu licenta de prajit boabe de cafea, am intrat de curiozitate sa vedem daca nu cumva au si cafeaua din povestile lui Virgil. Si aveau!☺ De bucurie, Virgil a cumparat o punguta de 250 grame si acasa a combinat-o cu 100 grame cafea Robusta (o cafea tare cu un gust puternic, uşor amăruie, ce conţine mai multă cofeină). Cafeaua Maragogype este un hibrid care combina calitaţile ambelor soiuri - are aroma cafelei Arabica si taria cafelei Robusta. Boaba de cafea Maragogype este cea mai mare boaba de cafea din lume, are gust fin, parfumat si aciditate redusa, asemanatoare cu cea a cafelei Kopi Luwak (diferenta cea mai mare fiind la pret ☺).


Dupa micul-dejun am planificat o excursie la Ottobeuren (90 km distanta de Augsburg) - localitate renumita pentru manastirea benedectina Ottobeuren, ridicata acum 1251 de ani. Fiind cotata drept cea mai frumoasa biserica baroc din lume, bazilica Ottobeuren este sub patronajul Sfintilor Alexander si Theodor. Manastirea adaposteste 18 calugari ce traiesc dupa regulile facute de Sfântul Benedict (n.480 - d.543) - întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei, venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților. "Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase." (wikipedia)
video

Slujba tocmi se terminase si în biserica nu mai erau multe persoane, când doua femei au început sa câte "Noapte de vis" - unul din cele mai îndragite colide din lume. Rezonanta salii ne-a impresionat, vibratiile ne-au atins în mod deosebit de placut.
Dupa ce ne-am hranit spiritul, am am intrat în restaurantul manastirii si am servit câte o ciorba gulas cu Brezel - cornul traditional bavarez

Ne-am întors acasa, sa ne pregatim pentru festinul celei de a-II-a seri de Craciun.