Walhalla sau "Hall of Fame" pe valea Dunarii - Jurnal IV

(continuare la Monumentul eliberarii - Jurnal III) 

Soseaua de la Kelheim în directia Regensburg este destul de aglomerata, atât în cursul saptamânii dar mai ales la sfârsit de saptamâna. Am parcurs distanta pâna în localitatea Donaustauf în trei-sfert de ora. Vremea se încalzise surprinzator, termometrul arata usor peste 26°C 

Când ajungi în parcarea monumentului Walhalla, dâmbul ascunde cladirea în asa fel încât ai impresia ca esti undeva, pe un maidan… Un indicator îti arata drumul cu trepte late care te conduce spre vârful dealului Bräuberg si de acolo... privelistea te lasa mut de admiratie! 

Cladirea a fost construita între 1830 și 1842 la cererea regelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelul templelor antice grecesti. Complexul în stilul unui peripter doric are 125 m lungime și 55 m înălțime.

În interior, Walhalla are 48,5 metri lungime, 14 metri lățime și 15,5 metri înălțime.

Templul este închinat “ilustrilor vorbitori de limba germana”. Potrivit contextului istoric, slăbirea politică a țărilor vorbitoare de limbă germană, ocupația franceză și participarea multor germani la devastatoarea campanie rusă a lui Napoleon din 1812, au fost privite ca o umilire profundă. Din ce în ce mai mult, oamenii au început să caute o identitate națională comună pozitivă în trecut, centrată pe o limbă maternă comună postulată și în care germanii și popoarele germanice erau în mare măsură echivalați cu migrația. Prințul Moștenitor de atunci Ludwig I, a comandat marilor artisti plastici o serie de busturi (sculpture) ale „ilustrilor germani” spunând „Niciun statut, nici măcar sexul feminin nu va fi exclus. Egalitatea există în Walhalla; la urma urmei, moartea desființează orice diferență pământească.” 

Printre acești „germani” Ludwig a ales multe figuri istorice care astazi nu mai sunt considerate neaparat germane. Politicieni, oameni de stat, oameni de știință, clerici, filozofi și artiști din toate disciplinele - scriitori, poeti, compozitori, muzicieni, pictori. Printre personalitatile alese atunci, s-au numarat austrieci, elvețieni, olandezi și flamanzii, rușii, anglo-saxoni, romani, goți și vandali. 

Walhalla a fost cel mai scump proiect al lui Ludwig, costând patru milioane de guldeni (aproximativ 82 de milioane de euro). La deschiderea din anul 1842, 96 dintre busturile realizate începând din 1807, au fost așezate în ordinea datei morții, o asa zisa “intrare în mitologia Walhalla” - în sensul acelor de ceasornic începând de la ușa de la intrare, în două rânduri unul deasupra celuilalt. 

Dintre aceste nume ilustre, aici doar câteva: Ludwig van Beethoven, Nicolaus Copernicus, Regele Heinrich I, arhiducesa Maria Theresia, Goethe, Joseph Haydn, Friedrich Schiller, Martin Luther, Georg Friedrich Händel, Peter Paul Rubens, Johannes Kepler, Hans Holbein, Paracelsus, Albrecht Dürer, Wolfgang Amadeus Mozart, Immanuel Kant, Friedrich v. Schiller, Wilhelm I, Richard Wagner, J.S. Bach, Franz Schubert, Jakob Fugger, Richard Strauss, Gregor Mendel, Albert Einstein, Johannes Brahms, Carl Friedrich Gauss, Heinrich Heine, Max Planck. 

În plus, exista aici 64 de placi commemorative ((exemplu: Bonifatius, Karl cel Mare, Otto I. von Sachsen, Sfânta Mathilde, Heinrich III., Otto I. von Bayern, Albertus Magnus) pentru ca în istoria sculpturii, exista un regulament: nu se executa busturi decât personalitatilor carora li se cunoaste înfatisarea. Înfatisarea personalitatilor descrisa doar în lucrari (schite sau scrieri), nu este permis a fi interpretata! (cum spre exemplu exista în România bustul lui Decebal sau al lui Burebista! Acestea sunt doar lucrari imaginare, executate de un sculptor). Numele acestora este onorat prin gravarea pe placi comemorative. 

Peretii salii Walhalla sunt îmbogatiti cu sase zeite - sase Walhalla Victoria. Fiecare dintre zeițele neoclasice, întruchipează un sentiment abstract legat de victorie - bucuria, jubilarea, asteptarea, automultumirea, împovararea si tristețea. Cea mai populară dintre cele șase Walhalla Victoria este cea care aruncă coroane de flori. 

Regele Ludwig I a murit în anul 1868 si 22 de ani mai târziu, o sculptura reprezentându-l sezând pe tron, a fost adaugata la loc de onoare în sala pe care însusi a fondat-o. 

De la templu pâna la Dunare, coboara trepte maiestuase. O lume pestrita umple scarile – unii fac picnick, altii fotoshooting… Ne-am asezat si noi precum insectele la soare si am savurat peisajul superb ce se ofera de-a lungul fluviului care mai are înca 2400 km de strabatut pâna când se va varsa în Marea Neagra…